2,823 matches
-
ca ridicolul să fie mereu viu, mereu actual, prin capacitatea de a se fixa în conștiința noastră. Ceea ce interesează mai mult în aceste reflecții, sublim argumentate, sunt protagoniștii, care întrupează, în mare măsură, dimensiunea ridicolului: Søren Kierkegaard, sugestiv numit de către eseist "Nebunul din Copenhaga", și Gandhi, aflat în postura ridicolă de a lupta cu artileria și diplomația astuțioasă britanică de pe poziția principiilor non-violenței, a vieții interioare și a forței contemplației. Nu în ultimul rând, sunt amintiți Isus și Don Quijote. Afirmând răspicat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
față de lucrările teoretice ale lui Camil Petrescu, au concluzionat că un autor obsedat de luciditate, autentic și de cazurile exemplare de conștiință nu poate avea nimic în comun cu meandrele inconștientului. Aserțiunea e doar în parte valabilă, multe dintre teoretizările eseistului nu se regăsesc în registrul ficțional al operelor sale. E suficient să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de un program supraîncărcat, îngrozite de perspectiva învățării unei materii pentru care nu dispuneau de resurse bibliografice și predate doar fragmentar în cadrul stagiului. La una dintre vizite, fosta magistră de licență (pe care o inundase cu mai toate încercările de eseist semio-retorico-lingvistice) i-a instilat o scurtă relatare a peripețiilor percheziționale generate de unele mésaventures ale unor foști studenți cu ștaif literar (nu le voi dezvălui numele, au făcut-o alții și nu vreau să le minimalizez meritele), probabil pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Elpi nu a ajuns la textele-sursă (la care l-ar fi putut duce colegele de la catedra de limbi slave), ci la versiunea todoro-kristevizată, cu toate păcatele acesteia. 3.1. Dacă vrei să prânzești la ora două după-amiaza poți observa că eseistul publicat de crel suprapune a asimila cu a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție și respectiv non-deglutiție. Astfel, când se spune despre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
glosolalia ("vorbirea în limbi") ca harismă: "autonomia limbii care vorbește fără vreo legătură cu mintea" ca "treapta ultimă a stării de har"c. De aici se poate merge, prin raccourci (adică short cut în limba română de azi) la tendința eseistului de a amesteca limbile, de a trece de la una la alta. Mai mult, condiția de "anarh" (autoproclamată în Defensio auctoris dialogica) ar fi explicabilă prin atmosfera plină de neorânduială specifică a adunărilor acelor "sectanți". Toate bune și frumoase (pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
transformă blănurile de oaie în cojoace). Fără a fi aflat probabil de Harvey Cox autorul care evidențiase contrastul dintre "omul ce lucrează" (din cetatea seculară)91 și "omul care se joacă" (locuitor al cetății nebunilor) raportoarele/raportorii știau că ludicul eseist nu-și avea loc printre ei, unde sărbătoarea "apare ca un vid". Iar când disidența a fost declarată, totul a devenit limpede ca apa fluviului care desparte malul intelectual (rive gauche) de cel "proletar" (rive droite) din Cacaina-City: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și 1963, predă engleză la Colegiul St. Godric. Colecționarul (1963) îi aduce notorietate națională și mondială, reputație confirmată de "Magicianul" (1966, revizuit în 1978) în special, precum și de volumul de nuvele "Turnul de abanos" (1974). Fowles este și un rafinat eseist, cea mai recentă carte a sa, de eseuri, intitulându-se "Găuri de vierme" (1998). Autor foarte cult, mai profund oricum decât Oscar Wilde și mai puțin vanitos decât Bernard Shaw, Fowles are o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Gil de Rais, știa că crima lui era numai din cerneală și hârtie Marilyn și analistul Michel Schneider (n. 1944), autorul masivului volum Marilyn pe divan (Editura Trei, 2007, traducere din limba franceză de Doru Mareș) este psihanalist, dar și eseist și romancier. A scris cărți de specialitate ("Blessures de mémoire", "Voleurs de mots", "Big Mother"), misterele puterii, maternalizarea și infantilizarea cetățenilor, (eseuri cu și despre muzicieni și literați, "Glenn Gould, piano solo", "Musique de nuit", "Schumann", "Maman" (relațiile dintre Proust
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în opinia poetului și eseistului Dinu Flămând, semnatar al unei lămuritoare prefețe la Manualul inchizitorilor. Așa cum scrie Dinu Flămând, cunoașterea infernului "este un adevărat program pentru fiecare compoziție romanescă construită de António Lobo Antunes. La el, viziunea asupra istoriei și condiției umane rămâne, aproape fără
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și, începând cu 1988, anul publicării romanului "Cerneala simpatică", n-a încetat să-și uimească cititorii prin poliedrica sa vocație de autor total. Autor a șase volume de versuri, dar și al unui ciclu autobiografic ("Salon de los pasos perdidos"), eseist și romancier, Trapiello s-a impus ca o personalitate de primă mărime în literatrura spaniolă contemporană, dovadă stând și Premiul Nadal ce i s-a decernat pentru romanul Los amigos del crimen perfecto (2003), apărut la scurt timp și în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scrisă sub oblăduirea maeștrilor săi Dostoievski, Mircea Eliade, Cortazar sau Llosa, trebuie neapărat tradusă în italiană, spre desfătarea și prevenirea publicului italofon, inclusiv a Vaticanului. Revanșa spiritului Mircea Cărtărescu (n. 1956, București) nu este doar poet (debut în anul 1980), eseist și romancier, ci și conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, autor printre altele, al unor studii critice tip "Postmodernismul românesc" (Humanitas,1999). Cu excepția poemului epic "Levantul" (1990) și a unei cărți de "Cincizeci de sonete" (Brumar, 2003
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al Vienei dinaintea Primului Război Mondial. O temă asupra căreia s-au intersectat reflecțiile unora dintre cei mai reprezentativi filozofi, cercetători ai naturii, eseiști, scriitori și artiști ai timpului și ai locului a fost cea a întinderii și limitelor comunicării prin limbaj. În contextul acestor preocupări, scrierea de tinerețe a lui Wittgenstein va putea fi caracterizată drept un examen critic al posibilităților de comunicare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a sagacității, cuprind texte cărora ideea de experiență-limită, de sfâșiere ontologică (și poetică!) nu le este deloc străină. Situarea perpetuă într-un orizont al îndoielii de lume și de sine, scindarea între principii contrare cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație ale eseistului Mihai Ursachi. Ne interesează, aici, considerațiile acestuia despre temeiul ontologic al ironiei, care ar justifica pe deplin, în opinia scriitorului, și utilizarea ei ca material poetic predilect: "poetul ironic se face pe sine din coasta Ființei, ca opus al acesteia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2007. Stăpîni și sclavi Reeditarea, la Humanitas, a nuvelei lui Herman Melville, Benito Cereno, în traducerea lui Petre Solomon, este tot atît de semnificativă ca și publicarea (de același autor, în aceeași colecție și în tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii ale literaturii române, uneori, prin consecvență foiletonistică, alteori, prin voință de sintetizare, ei au afirmat o bună înțelegere a contextului european. Percepția înaltă și cuprinderea globală nu exclud participarea subiectivă. Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ierunca, Ion Negoițescu au scris, în exil, Istorii ale literaturii române, uneori, prin consecvență foiletonistică, alteori, prin voință de sintetizare, ei au afirmat o bună înțelegere a contextului european. Percepția înaltă și cuprinderea globală nu exclud participarea subiectivă. Critici literari, eseiști, filosofi, Virgil Ierunca, Ion Negoițescu, Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Abia când se insinua pe teritoriul relațiilor interumane, toleranța Începe să devină ea Însăși: respectă prezența și comportarea dezagreabile ale cuiva, cel mult ținându-se la distanță de ele, dar nu bruscându-le, ci consumându-și tacit repulsia - susține Îndreptățit eseistul român amintit. Numai În lumea umanizată, toleranța are sens pentru că numai aici Celălalt este cel puțin tot atât de important, dacă nu chiar mai mult decât propria persoană. În acest fel, chiar și sensul oarecum peiorativ al ideii de toleranță
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Universitatea "Al.I. Cuza", 2006, 171 f. B. REFERINȚE CRITICE DICȚIONARE. ENCICLOPEDII. ISTORII LITERARE BUSUIOC, Nicolae. Scriitori ieșeni contemporani: dicționar bibliografic. Iași: Junimea, 1997, p. 354-355. PETRAȘ, Irina. Panorama criticii literare românești: dicționar ilustrat: 1950-2000: critici și istorici literari, teoreticieni, eseiști, esteticieni. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2001, p. 572 cu numele greșit Elvira Schoran, 583-585. CREȚU, Bogdan. Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale. Iași: Editura Timpul, 2005, p. 53-59. Dicționarul general al literaturii române: S-T / coord. general
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asupra a ceea ce ar fi putut să se întîmple nu poate să stîrnească istoricului decît cel mult un zîmbet. Experții în uman, preocupați să demonstreze că ceea ce fac este știință, văd în interesul pentru posibil o acțiune visătoare, rezervată romancierului, eseistului sau poetului. Publicată pentru prima dată în 1857, sub titlul Uchronie, cartea lui Charles Renouvier 131 poartă subtitlul Histoire de la civilisation européenne, telle qu'elle aurait pu être (Istoria civilizației europene, așa cum ar fi putut fi). Filosoful francez merge pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din urmă, complică mai mult lucrurile. Teoreticienii au construit raționamente care se susțin pe hîrtie, dar care dau înapoi în fața dinamicii discursurilor scriitorilor înșiși, căci vremurile ne obligă să ne schimbăm coordonatele mentale. Iată, spre exemplu, ce mărturisește Nimrod, scriitor, eseist și poet din Ciad: Suntem niște hibrizi ; e inutil să căutăm cu orice preț să indenti ficăm africanul din noi. Dimpotrivă, să ne întindem acele uriașe antene care, din întorsătura unei virgule și dintr-un anumit timbru al frazei ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
repune în discuție percepția lor despre realitate și, pornind de aici, despre realitatea noastră personală. Atunci cînd, din motive diferite, aceasta e greu de asumat, autoficțiunea reprezintă o ieșire de urgență aflată la îndemînă. "Realitatea este plastică", afirmă fizicianul și eseistul trans disciplinar, Basarab Nicolescu, în volumul Qu'est-ce que la Réalité? / Ce este Realitatea? Propunem deci o abordare a lui Cioran și Roussy în această perspectivă cuantică, ce ne pare mai apropriată, și care susține că întreaga realitate este doar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii" culturale, ediția a II-a, adăugită, Editura Paralela 45, București, 2002, pp. 15-48. Menționăm că în cronologia utilizării termenului postmodernism la noi, Ion Bogdan Lefter consideră că probabil primul care a folosit termenul este profesorul, eseistul și traducătorul anglist Ștefan Stoenescu în prefața "Poemul ca gest" la traducerea din Frank O'Hara, Meditații în impoderabil, Editura Univers, București, 1980. 89 A se vedea Magda Cârneci, Art of the 1980's in Eastern Europe. Texts on Postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul, binele. Im. Kant l-a folosit pentru a denumi facultatea rațională de cunoaștere. "Transcendentalism" și-a numit eseistul și poetul american Ralph Waldo Emerson (1803-1882) credința că există un spirit universal numit "suprasuflet". Dumnezeu este un fel de energie mistică prin care putem experimenta fericirea de a ne ști parte din El. (7, vol. 6, pp. 55-59) La
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fi integrată decît cu întîrziere și incomplet în "mandarinatul" universitar, care este totuși mai puțin rigid și mai autonom decît mandarinatul chinez. Termenul de cleric explodează în secolul al XVI-lea în profesiuni laice și în vocații de filozof, savant, eseist, om de litere. Filozofii, savanții, scriitorii secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea sînt persoane privilegiate care dispun de venituri, dețin o funcție publică sau se bucură de un mecenat princiar. Sînt legați unii de alții prin intermediul călătoriilor și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]