2,466 matches
-
o grupă a varietăților anormale ale ființei psihice și o grupă a consecințelor bolilor și malformațiilor: a) varietăți anormale ale ființei psihice: aptitudini intelectuale anormale; personalități anormale; reacții anormale la evenimentele trăite; b) consecințele bolilor și ale malformațiilor. Clasificarea somatologică (etiologică) Clasificarea psihopatologică (simptomatologică) - intoxicații - PGP - alte infecții - alte boli interne - traumatisme cerebrale - ASC - tulburări cerebrale involutive (senile) - epilepsie - malformațiile cerebrale - obnubilarea conștiinței - dezintegrarea personalității și demențele - ciclotimia - schizofrenia 3. Geneza, evoluția și consecințele bolilor psihice Bolile psihice cunosc o etiologie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cunosc o etiologie complexă, mult mai bogată și diferită în raport cu cea a bolilor somatice. În general, se consideră că bolile psihice pot fi: ereditare, cu un factor de transmitere familial; dobândite - legate de modul de viață al individului; corporale sau etiologice (traumatice, toxice, infecțioase etc.). Date suplimentare privitoare la geneza bolilor psihice pot fi găsite în capitolul care tratează factorii morbigenetici ai bolii psihice. Un rol deosebit de important în geneza bolilor psihice îl reprezintă modul de viață al individului, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Un rol important revine în acest sens tipologiilor clinico-patologice, și de aceea, în practica clinico-psihiatrică, se impune stabilirea unor modele ale personalității bazate pe trăsăturile imputabile sau vulnerabile ale acesteia, în cursul stărilor morbide ale individului. Acestea sunt: a) modelul etiologic, care pune accentul pe relația „cauză-efect” sau „agent patogen / personalitate”; b) modelele structuraliste, care iau în considerare trăsăturile de suprafață, imediat observabile, dependente de variabilele personalității, și anume: - modelul lui Kernberg, ce pune accentul pe modalitățile generale de funcționare mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu sunt comorbide cu alte tulburări. Se poate vorbi de comoditate atunci când pacientul prezintă simptome din registrul a două tulburări diferite. Comorbiditatea patogenică survine când un bolnav evoluează către complicații sau boli diferite de cea inițială, dar care au legături etiologice cu aceasta (bolile cardio-vasculare, renale și diabetul; retinopatia, diabetul și HTA etc.). K. Merikangs consideră că pentru asocierea dintre două sau mai multe tulburări pot fi propuse mai multe explicații, după cum urmează: artefacte metodologice; erori de investigare; absența unor criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
după cum urmează: artefacte metodologice; erori de investigare; absența unor criterii precise de diagnostic; factori de confuzie; mascarea tulburărilor printr-o etiologie comună. Toate aspectele mai sus prezentate pun în evidență necesitatea unei cunoașteri detaliate a naturii bolilor mintale, a elementelor etiologice ale originii lor, a tipului de evoluție (simplu sau asociat), în vederea instituirii măsurilor de psihoigienă. 2. Grupele nosologice și igiena mintală Concepțiile nosologice au înregistrat o interesantă și complicată evoluție, marcând - prin varietatea aspectelor care s-au disputat în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sensibilitatea bolnavului și capacitatea lui de interpretare, apoi încordarea simțurilor și a atenției, teama, neliniștea, imaginația lui”. Orice boală somatică se manifestă sub două aspecte. Pe de o parte, tabloul clinic obiectiv, care relevă modificările organice și fiziologice datorate factorilor etiologici morbizi, iar pe de altă parte, tabloul clinic subiectiv, reprezentat prin acuzele bolnavului, așa cum sunt resimțite și interpretate de acesta, în raport cu tulburările reale existente. Acest dublu aspect al bolii somatice este deosebit de important și de el trebuie ținut seama în
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
la o certă impulsionare a creării de noi tehnici de biologie moleculară. 1.2. Din istoria celor patru viziuni asupra carcinogenezei Din cele expuse mai înainte, reiese că în primele 3-4 decenii ale secolului XX se înfruntau deja trei teorii etiologice asupra oncogenezei: a) carcinogeneza cu factori chimici; b) carcinogeneza cu factori fizici; c) carcinogeneza infecțioasă. Cum se observă, toate aceste trei teorii puneau în prim-planul atenției factorul cauzal-declanșator al neoplaziilor și nu se preocupau decât tangențial (citește insuficient) de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
moleculară, a fost introdusă în 1994 de către soții Patrick Moore și Yuan Cheng de la Universitatea din Pittsburg (SUA). Este vorba de metoda digital transcriptome sub trac tion, aplicată atât în studiul carcinomului cu celule Merkel cât și în depistarea agentului etiologic al Sarcomului Kaposi, respectiv al rolului jucat de herpesvirusul 8 în această maladie ce complică stările de imunodeficiență, în special SIDA. Carcinomul cu celule Merkel Numit și carcinomul neuroendocrin, acest neoplasm a fost studiat de soții Patrick S. Moore și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
organismului. Faptul că virusul carcinomului Merkel (MCV) se decelează totuși și în țesuturile unor persoane clinic sănătoase, demonstrează că MCV s-a integrat în anumite celule înainte ca acestea să fie „orientate“ spre „destinul“ cancerizării. Cu alte cuvinte, rolul direct etiologic al MCV apare cu claritate. Cu o parte dintre acești colaboratori a dovedit implicarea virusului Herpes 8 în etiologia tumorii Kaposi și respectiv a virusului tumorigen al carcinomului cu celule Merkel. De la stânga la dreapta: Patrick Moore, soția sa - Yuan
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se alătură susținerii acestei ipoteze de interrelație între infecția cu HPV și alte infecții virale cu transmitere sexuală, ca factori de risc adițional pentru dezvoltarea cancerului de col uterin. Așa cum se știe, virusul hepatic Epstein-Barr (EBV) este nu numai agentul etiologic al limfomului Burkitt (în anumite zone din Africa), dar și al carcinomului nazofaringian frecvent în Asia de Sud-Est (China, Vietnam, Indonezia ș.a.) și al mononucleozei infecțioase prezentă în mai toate continentele. Referindu-se la incidența carcinomului nasofaringian, Jun-Ping Liu și colab. afirmă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
52 Aceeași oncoproteină blochează factorii proapoptotici precum Bax (T. Grimm și colab., 2005). Evident, toate aceste acțiuni exercitate de proteinele codificate de genele latente ale EBV favorizează inițierea și desfășurarea ulterioară a procesului carcinogenetic cu etiologie EBV. HHV-8 a fost etiologic implicat într-o serie de afecțiuni neoplazice mai cunoscute (sarcom Kaposi, respectiv KS) sau mai rare, precum boala Castelman: MCD (Multicentric Castelman’s Disease), ori limfomul PEL (Primary Effusion Lymphomas). Cercetările lui Patrick S. Moore de la Universitatea din Pittsburgh au
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lezări ale ADN-ului implicat în replicare, care se referă la procesul de cancerizare. 3.2.1.2. Clasificarea leziunilor ADN Există diferite criterii de discriminare a modificărilor de structură care afectează moleculele de ADN. a) Din punct de vedere etiologic deosebim leziuni provocate de agenți exteriori (ambientali) și interiori (metabolici). b) direct sau indirect (prin intermediul activării sau inhibării unor factori subsidiari. c) Din punct de vedere al naturii agentului agresor se pot deosebi stresori fizici (radiații), chimici (substanțe toxice sau
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
virusurile carcinogene de tip HTLV. HIV aparține familiei Retroviridae, subfamilia Lentivirinae. Majoritatea infecțiilor sunt datorate HIV 1, mai virulent și mai îndepărtat de ancestorul simian SIV (virusul imunodeficienței simiene). Infecția HIV poate fi considerată inițial o zoonoză în care agentul etiologic simian s-a adaptat treptat la om. HIV 2 este un tip viral mai atenuat și mai apropiat filogenetic de SIV decât HIV 1. Principalele caracteristici ale infecției HIV la om sunt: replicarea virală masivă în țesutul limfoid, depleția limfocitelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
leziunile medulare apar hiperintense. Niciun tratament nu s-a dovedit eficace însă administrarea de α inter feron, imunoglobuline i.v. sau metilprednisolon oral aduce oarecare beneficii. Tratamentul spasticității este simptomatic. Așa cum reiese din tabelul 8-1, HTLV 1 este deopotrivă agentul etiologic al leucemiei cu celule T adulte/ limfom (LTA) și al paraparezei spastice tropicale. HTLV 1 asociază mielopatiei (TSP/HAM) complicații grave precum uveită, poliomiozită, sinovită, tiroidită și bronhopneumonie. HTLV 2 este un virus epidemic mai des întâlnit în rândul consumatorilor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
virusologie dar, și în oncologie și biologie. Prezența provirusului HTLV 1 permite analiza fiecărui pas al leucemogenezei de la infecție până la formele acute extrem de agresive sau limfom. Prin urmare, LTA este un model bun pentru a clarifica oncogeneza celulelor limfoide. Asocierea etiologică dintre HTLV 1 și LTA s-a bazat pe următoarele observații: a) zonele cu incidență mare de LTA corespund îndeaproape cu cele de prevalență înaltă a infecției HTLV 1; b) HTLV 1 imortalizează celulele T umane in vitro; c) integrarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
situații, tratamentul și urmărirea bolnavilor se vor efectua ambulator. 10.2. PANARIȚII 10.2.1. PANARITII SUPERFICIALE 10.2.1.1. Panarițiul eritematos Reprezintă o limfangită localizată dezvoltată în țesutul celular subcutanat al degetelor, apărută după un traumatism minor. Agentul etiologic este streptococul. Clinic: zonă de congestie dureroasă spontan și la palpare. Starea generală este neafectată. Tratamentul este conservator, constând în prișniț local, eventual antibioterapie (Penicilină sau Eritromicină per os). 10.2.1.2. Panarițiul flictenular Este o colecție purulentă dezvoltată
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
este necesară antibioterapia. 10.2.1.3. Panarițiile unghiale 10.2.1.3.1. Panarițiul periunghial (paronichia) Reprezintă o infecție dezvoltată la nivelul repliului unghial pe care-l interesează parțial sau total (în „potcoavă”,”turniola”). Etiopatogenie: Cel mai frecvent agent etiologic este stafilococul; de asemenea se poate întâlni asocierea stafilococ + streptococ. Germenii pot fi inoculați prin manichiură, înțepături, mai ales pe o igienă locală precară. Odată instalat procesul inflamator, partea cornoasă a unghiei se comportă ca un corp străin perpetuând infecția
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
-
pe aorta ascendentă. - Traumatismele. În special în accidentele de circulație, 15-20% din cauzele de deces sunt date de traumatismele aortei. Ruptura aortică imediată, ruptura izolată a intimei, dezvoltarea de anevrisme, asocierea cu lezarea cordului, contuzia miocardică face din acest capitol etiologic o urgență în sine. În ordinea severității leziunilor aortice parietale posttraumatice putem întâlni: hematom parietal, hemoragie parietală cu lacerație intimală, lacerația mediei, lacerație parietală totală, pseudoanevrismul și hematomul periadventicial. - Iatrogene - Disecțiile aortice pot apare și în urma unor proceduri chirurgicale cardiace
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
de acesta. - Inflamatorii - arteritele Takayasu, o inflamație nespecifică, de etiologie necunoscută poate duce la formarea de anevrisme și disecții. De asemenea, în cazul aortitelor nonspecifice, aortitele micotice, sau specifice, luetice se pot dezvolta anevrisme și disecții consecutive. - Toxice - o clasă etiologică nou asociată cu disecția aortică este efectul toxic al cocainei și amphetaminelor asupra peretelui aortic. CLASIFICAREA DISECȚIILOR AORTICE Disecțiile aortice sunt clasificate în funcție de localizarea anatomică, extindere, dezvoltarea în timp și complicații. Clasificarea De Bakey - (fig 14.1) -Tipul I - Disecția
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
literatură, deficiențele fizice și/sau neuro motorii relevă afectarea componentelor motrice ale persoanei, asociate sau nu cu alte tipuri de deficiențe (mintale sau de intelect). Ele se clasifică astfel, după următoarele criterii (1, pp. 163 167): I. Raportarea la factorii etiologici: 1. Tulburări genetice și congenitale, cum ar fi: a) sindromul Langdon-Down, caracterizat prin hipotonie generalizată, mongolism, în asociere cu deficiențe de intelect; b) malformații ale aparatului locomotor și ale membrelor superioare; c) diformitatea Sprengel (umărul ridicat congenital); d) toracele „în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale, cu impact extraordinar asupra structurării - desfășurării proceselor cognitive, asupra relațiilor cu cei din jur și asupra personalității copilului. După Emil Verza (apud 1, p. 178), care se raportează simultan la criteriile anatomo fiziologic, etiologic, lingvistic și psihologic, tulburările de limbaj se clasifică astfel: a) tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia, dizartria; b) tulburări de ritm și fluență a vorbirii: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza, aftongia și tulburări pe bază de coree; c) tulburări de voce: afonia
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
ambele sexe în zonele respective [4,12,13]. Există astăzi suficiente cunoștințe pentru a face posibilă profilaxia primară, întrucât pentru trei tipuri morfologice: hepatocarcinomul (CHC), colangiocarcinomul și angiosarcomul factorii de risc sunt cunoscuți. Distribuția geografică heterogenă reflectă impactul principalilor factori etiologici, fiind corelată cu prevalența infecției cu VHB și VHC, care domină etiologia în țările în curs de dezvoltare și este răspunzătoare de 75-80% din cazurile de CHP la scară mondială [4,13-15]. Strategiile de profilaxie primară, în infecția VHB [13
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92125_a_92620]
-
ascensiunii incidenței și a mortalității în ultimele două decenii, corelată cu valorile ridicate ale prevalenței infecției cu VHB și VHC, precum și cu mortalitatea ridicată prin ciroză hepatică la ambele sexe. Cancerul hepatic primar este în mare măsură prevenibil, întrucât factorii etiologici care determină peste 90% din cazuri sunt binecunoscuți. Profilaxia primară a CHP în România este realizabilă prin reducerea în primul rând a riscului de infecție cu virusurile hepatitice B și C, prin vaccinarea universală anti VHB la naștere și prin
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92125_a_92620]
-
nouă a bolii Creutzfeldt-Jacob, a fost probată o corelare perfectă între epidemiologia encefalopatiei spongiformă bovină și dinamica utilizării Phosmet-ului - un organofosforic cu formulă lipofilică, conținând ftalimidă utilizat majoritar și exclusiv în Marea Britanie, în perioada 1980-1990, pentru conservarea furajelor animalelor. Agentul etiologic al bolii este un prion (descoperit în 1982 premiul Nobel pentru medicină în 1997), metaboliții acestui insecticid penetrând fetușii bovinelor și fosforilând covalent și “îmbătrânind” serina, tirozina sau histidina, adică variate situsuri active din proteina prionilor din sistemul nervos central
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ovidiu Petriş, Laurențiu Şorodoc, Cătălina Leonte () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1052]
-
11p15), notata IDDM2. Cel mai puternic locus de susceptibilitate pentru DZ tip 1, IDDM1 a fost localizat la nivelul regiunii MHC (Major Histocompatibility Complex) de pe cromozomul 6. Studiile genetice, funcționale, structurale și pe modele animale, toate au sugerat că genele etiologice de la nivelul IDDM1 sunt reprezentate de unele alele ale HLA de clasa a II-a tip DRB1 și DQB1 (Todd et al., 1987; Todd et al., 1989; Sheehy et al., 1989; Conncanon et al., 2005). Este interesant de remarcat că
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]