3,476 matches
-
accesibile doar acelora care au cel puțin o pregătire logico-matematică elementară. Și unii, și alții se vor simți frustrați și se vor putea întreba cui i se adresează de fapt autorul. De nedumeriri nu au fost scutite nici persoane foarte exersate în ale filozofiei. Ele s-au întrebat ce se urmărește, de fapt, în această carte, care ar fi concluziile la care dorește autorul să-l conducă pe cititor. Scurtimea extremă a textului, ca și numerotarea propozițiilor, i-au putut face
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de bine exersată din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Apetroaie un poet de certă erudiție poetică, ancorat într-o tradiție de cea mai bună calitate, sugerându-i, în același timp, un proces de clarificare interioară: "Lui Liviu Apetroaie nu-i rămâne decât să-și împlinească erudiția și să-și exerseze intuiția lirică. Rădăcinile sunt vii, maeștrii de certă valoare, orizonturile ample. Nu lumea de afară îl așteaptă, ci o întreagă lume a lui are nevoie de o voce...". Grăbit să descifreze Alegorii sub papirus (Editura Junimea, Iași, 2000) și să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dea, cel puțin la o lectură superficială, impresia destul de comună, e adevărat, în cazul marii majorități a debutanților de incontinență, de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Alexandru Mălin Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care să îl propulseze în loja poeziei. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că este dezinteresat de propria-i evoluție poetică, dimpotrivă: Valentin Talpalaru pare a căuta, mereu, formula cea mai avantajantă, care să îi confere o distincție și o notă specifice. Exersează, abil, varii maniere scripturale, își înmoaie condeiul în cerneluri moderne (cu răsunătoarele, deja hulitele prefixe neoși post-), dar nu poate neglija nici alexandrinismele poetice de-odinioară; se joacă, într-un cuvânt, cu modelele și resursele po(i)eticului, jucându-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tipuri de acțiune publică (...) și, nu în ultimul rând, persoanele care nu numai că învățaseră să-și manipuleze bărbații, dar și cele în fața cărora, în anumite probleme și în anumite situații, era de așteptat ca bărbații să se supună. Dacă exersau vreo influență, observă Eric Hobsbawm despre femeile din Paris, era numai "prin intermediul bărbaților lor" [p.268]. Madeleine Forestier își face un nume prin influență pe care o are asupra lui Forestier, Duroy sau Jean Le Dol. Fiind conștiente de imposibilitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de reins, lui auraient bien mieux convenu", decât de muzică serioasă [ibidem, p.114]. Michèle de Burne "passait pour avoir la plus remarquable voix connue parmi leș femmes du monde" [Maupassant, Notre cœur, p.65]. Doamna Arnoux poate fi surprinsă exersând în singurătate: "Mme Arnoux, se croyant seule, s'amusait à chanter. Elle faisait des gammes, des trilles, des arpèges"[Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.113]. Stilul de interpretare al doamnei Dambreuse seamănă cu ea însăși: "Elle avait une façon de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce precede opera editată (note, planuri, scenarii, eboșe, bruioane, copii), a metodelor de lectură analog celor care permit definirea poeticii relevate de opera finită (Debray Genette: 1988, 8). Avantextul citit cu savoarea unei cărți publicate permite explorarea punctelor unde se exersează energia creatoare și se acumulează "constelațiile fixe" sau cele care se vor fixa. Gustave Flaubert este un autor care a lăsat o bogăție de avantexte, din a căror lectură se desprinde ușor exogeneza: termen care nu acoperă doar sursele, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bine știut și firește, fiece formă ne va fi cunoscută"13. Friedrich Leopold von Hardenberg, "cel mai proeminent poet al romantismului german" (Zoe Dumitrescu Bușulenga), prilejuiește apropieri mai vizibile față de opera eminesciană poate și datorită faptului că demersul comparativ se exersează pe același tip de discurs cel literar. Astfel se stabilește o dublă raportare intertextuală: ideatică și generică. Așa cum se întâmplă pentru multe din demersurile critice interesate de fenomenul intertextual, asemănările atrag, dar diferențele sunt cele care ispitesc ochiul hermeneutic să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mișcare. Amănuntul (privit prin microscop, până la dimensiunea infuzorilor) pare să îl capteze pe narator mai mult decât coerența și coeziunea întregului. Exploatăm distincția barthesiană dintre text și operă și remarcăm faptul că textele eminesciene caută nuanțele cele mai potrivite și exersează pensula cea mai fină până la desenul unui portret, al unei situații sau a unui tablou din operă. Primul din cele patru Principii fundamentale ale MER se verifică pentru intratext. Identificarea modelului exemplar este posibilă prin vizualizarea centrului de greutate al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
duce invariabil la inteligibilitatea multitudinii de efecte contradictorii și posibilitatea asocierii lor unei cauze primare) sau nebunia invadînd, sub forma unei metafore a "morții roșii", compartimentele altădată simetrice ale creierului uman sînt tot atîtea imagini alegorice ale felurilor de alienare exersate de individul modern într-o lume supusă treptat efectului de înstrăinare. Edgar Allan Poe e, de fapt, un scriitor foarte modern și receptarea lui intensă în cultura postindustrială (statisticile arată că, în programele de americanistică de la marile universități din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
existența tumultoasă. În contra partidă, junele Wells se aruncă în viață cu un hedonism rapace, care i-ar face invidioși și pe cei mai înverșunați senzualiști ai istoriei. Se înțelege, acest Wells devine miza întregului text, iar intensitatea creionării moral-psiholo gice, exersate de Lodge, se focalizează, aproape exclusiv, pe el. Prozatorul post-victorian se transformă astfel într-un personaj credibil, demn de toată atenția. Pe undeva însă, am convingerea că personajul în cauză exista deja în zonele cețoase ale istoriei, meritul lui David
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
timp al culturii, se înțelege. "Evenimentele" sînt altele astăzi. Totuși, îmi permit "să divaghez", oniric, uneori, cu toate scuzele de rigoare.) Recent, a ieșit pe piața noastră editorială și volumul al treilea din 1Q84, care completează ingenios strategia para bolică exersată de scriitor încă de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două tomuri inițiale ale poveștii) despre modul cum Murakami creează un univers epic (alegoric) extrem de sofisticat, unde tema principală (disimulată cînd în thriller polițist, cînd în roman de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Despre identitate și diferență constituit de relaționarea personală cu ceilalți și cu universul În ansamblul său”3. Astăzi trăim intens diferențele nu numai la nivel individual ci și colectiv; de aceea trebuie să exersăm respectul pentru celălalt precum și pentru ceea ce este altceva decât propria noastră experiență culturală. „Diversitatea nu era, nu este un defect al ființei umane” - ne spune profesorul Gheorghe Vlăduțescu, adăugând că: „Îndemnând la cunoaștere de sine, Socrate Îndrepta pe fiecare către
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și niciodată nu am vorbit atât de puțin. Comunicarea Înseamnă, În fond, ascultare, schimb, timp și o reală atenție pentru altul. Într-o lume În care totul se bazează pe distanță, se impune să salvăm prietenia, toleranța, bunăvoința reciprocă, să exersăm capacitatea de a răspunde de actele noastre ca și cum Celălalt ne interoghează, chiar dacă este absent. Aceasta Înseamnă că trebuie să ne formulăm mai bine responsabilitățile noastre acolo unde suntem, unde acționăm. fă. Construirea unor forme locale de comunicare În cadrul cărora civilitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen uman elementar. Să decizi înseamnă să-ți exersezi libertatea. Deciziile noastre esențiale sunt posibilele și imposibilele pe care ni le creăm, la care ne raportăm, fizic și mental. Cînd avem impresia că decidem, am decis deja asupra esențialului: analizăm, reflectăm, calculăm, anticipăm, visăm în interiorul posibilelor și imposibilelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au existat și turme de oameni (confrerii sexuale, comunități, triburi, națiuni, biserici, state), și de fiecare dată un mare număr de oameni s-au supus unui mic număr de șefi ; și dacă, deci, supunerea este ceea ce oamenii au cultivat și exersat cel mai bine între ei, atunci suntem îndreptățiți să presupunem că fiecare dintre noi are în el înnăscută nevoia de a se supune, ca un fel de conștiință formală care poruncește: "Tu vei face acest lucru, fără să discuți ; tu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fără inovația tehnică, fără să se cunoască natura bolii, într-o situație de maximă incertitudine. Dar trebuia să ai curajul să refuzi progresul, să revii din punct de vedere tehnologic în urmă. Trebuia, așa cum au făcut-o responsabilii belgieni, să exersezi acea "euristică a fricii" de care vorbește Jonas. Trebuia să-ți fie frică pentru soarta celorlalți. Faptele și cifrele sunt publicate, la dispoziția tuturor. De ce nu se vorbește despre acest lucru? Nimeni, în afară de victime, n-are interesul să mai spună
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realitate economică, socială, culturală. Iată a doua frază din cartea lui Searle: "Pînă la structura informală cea mai vastă, caracteristicile fundamentale ale acestei lumi sunt descrise de fizică, chimie și alte științe ale naturii." Așa cum o arată adjectivul "fundamentale", a exersa modul M1 de a fi în lume înseamnă a crede că în lume există fundamente, a încerca să le cunoști. Înseamnă a crede că realitățile fizice, chimice, biologice sunt fundamentele ultime ale lumii. Acestora considerate principale, li se adaugă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de schimb pe piață. În cazul efectelor externe negative, acțiunea unui agent diminuează direct bunăstarea altor membri ai colectivității. De exemplu: o uzină care deversează deșeurile într-un rîu, sau eliminarea masivă de gaze toxice în atmosferă, sau vecinul care exersează la saxofon la miezul nopții, sau individul care se urcă beat la volan, eventual și fără permis de conducere etc. În cazul efectelor pozitive, alegerile individuale contribuie la ameliorarea satisfacției restului colectivității. De exemplu, ameliorarea igienei, a stadiului de sănătate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]