3,552 matches
-
încurajarea fățișă a procreației sunt prezente cu egală statornicie în scrierile păgâne sau creștine. Calitățile terapeutice ale postului au fost relevate mai întâi de școala pitagoreică, de cea stoică și de cea epicureică. Într-adevăr, moraliștii creștini au adoptat fără ezitare moștenirea unei anumite înțelepciuni practice, deși justificările diferă. Argumentelor sociale și juridice ale filozofilor greci, care invocau datoria față de societate și regulile de echilibru psihosomatic, li se adaugă motivații mult mai profunde. Justificarea protologică a unor aspirații (cum este dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie și teorie socială se ocupă de complexa ecuație culturală în care „genealogismul”, „violența” și „nihilismul” devin solidare. Aceasta n-ar fi posibil în absența unei mitologii maligne, a cărei singură calitate constă în faptul că oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de altă parte, printr-o anumită formă de raționalizare a politicilor puse în aplicare în acest domeniu. Extinderea este ilustrată de diversificarea sarcinilor cu privire la managementul crizei, în timp ce raționalizarea se referă la revenirea la o anumită formă de pragmatism, urmare a ezitărilor din prima jumătate a deceniului 1990. De asemenea, evoluția managementului crizelor este determinată și de rolul crescut al organizațiilor internaționale prin intermediul N.A.T.O., Uniunii Europene și Uniunii Africane, actori care își proiectează strategiile de dezvoltare pentru a deveni competitivi în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
precum și intenția Turciei de a continua reformele sale", a recunoscut oficial că Turcia era o țară candidată, care are vocația de a se alătura Uniunii pe baza acelorași criterii care se aplică celorlalte țări candidate. După mai mulți ani de ezitări, negocierile au fost, în final, deschise la 3 octombrie 2005, dar ele au fost definite ca "un proces deschis, al cărui finalizare nu este garantată" și s-a adăugat că "adeziunea Turciei ar putea avea consecințe financiare substanțiale, negocierile neputând
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mijloace pregătite să acționeze în scopul răspunsului la crizele internaționale"95. Mai târziu, inserarea în Tratatul de la Amsterdam (1997) a misiunilor Petersberg a permis Uniunii Europene să-și afirme rolul operațional în domeniul securității și apărării europene. La nivelul P.E.S.C., ezitările față de conflictele iugoslave și divergențele pe timpul crizei din Irak au alimentat percepția unei Europei politice, incapabile să progreseze în domeniul managementului crizelor 96. Politica europeană de securitate și apărare încă nu devenise o realitate și nu realizase trecerea de la teorie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
într-o lume fantastică creată prin reprezentarea deformată a realității. Mai grav, oamenii tot nu admit elementul fantasmagoric din lupta împotriva terorii. îmi va fi greu să-mi susțin punctul de vedere, pentru că lupta împotriva terorii a fost acceptată fără ezitări de public. într-adevăr, este văzută ca reacția firească la atacurile teroriste de pe 11 septembrie chiar și de cei care se opun politicilor administrației Bush. în viziunea mea, lupta împotriva terorii este o falsă metaforă, opusul unei erori fertile. Ea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
deosebiți. Teroriștii au recurs la acte criminale îngrozitoare - de la cele de pe străzile Fallujei la metroul din Londra - într-o încercare de a ne submina voința. Lupta împotriva acestui dușman - un dușman care țintește oamenii nevinovați fără mustrări de conștiință sau ezitări - a fost dificilă. Și misiunea noastră e departe de a fi încheiată. America trebuie să aleagă acum între calea fricii și calea încrederii. Calea fricii - izolaționismul și protecționismul, retragerea și baricadarea - prezintă interes pentru cei ce consideră provocările cu care
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
oameni sunt capabili să simtă și să gândească, dar, din moment ce poziția lor în societate este fixă, efectul concret nu e foarte departe de situația în care nu ar avea deloc conștiință. Analogia se aplică doar atât timp cât membrii își acceptă fără ezitare rolul atribuit. în mod paradoxal, analogia este, de obicei, invocată atunci când cadrul tradițional al societății e deja amenințat: oamenii dintr-o societate cu adevărat neschimbătoare nu ar simți nici nevoia, nici nu ar avea capacitatea de a se gândi la
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
puterile transformatoare ale poeziei deplin consonante cu fluxul neîntrerupt al trăirii - și dacă e „revoluționar”, Voronca este tocmai prin această funciară neliniște a ființei, ca realitate inițială, cultivată apoi cu voință și transmisă expresiei lirice. Ceea ce ține de slăbiciune, de ezitare și nesiguranță, de un scepticism din ce În ce mai accentuat pe parcurs, apare În cele din urmă convertit Într-o paradoxală forță, Întrucît esențială rămîne nu atît trăinicia verbului ce urmează să Înfrunte timpul („aere perennius”!), cît acea capacitate de „seismograf” niciodată Încremenit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urban”, „Pomii Îți dăruie cărți poștale autumnale”. Dar astfel de imagini apar peste tot În versurile integraliste ale poetului: „Toate planetele au poposit În acest catalog de mașini agricole: Sena”, „miresmele se Împart ca afiș electoral”, „Știu pe dinafară vapoarele, ezitările, / Orașul, viața ta, ca tabla Înmulțirii / Te port În mine ca un registru copier”, „Ce afișe sunt mările din sud”, „arborii telegrafiază pe cer”, „Casele presate balnear În album”, „Vis Încadrat prin vestiar orice salcîm garderob”, „Orice pasăre un afiș
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tonul țipător denotă furie sau teamă: două simptome care nu pot fi deloc neglijate. Nu numai tonul vocii, ci și alte elemente ne pot pune în gardă. Cadrul didactic, vânător de minciuni, trebuie să fie atent la pauzele nejustificate, la ezitările și la lapsusurile celui care vorbește. Un elev care prelungește cuvintele, care accentuează în mod neobișnuit unele vocale, care vorbește în grabă și cu prea multă emfază, are, probabil, unele elemente de ascuns. Concomitent cu vocea trebuie observat dacă elevul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
numai promptitudine și rapiditate (ambele circumscrise eficienței), ci și variante rezolutive, de multe ori nestructurate, non-standard, în raport de analiza și diagnoza inițială. Numărul alternativelor pentru decizie e bine să fie multiplicat, durata luării deciziei foarte scurtă și neînsoțită de ezitări. La fel de dăunătoare sunt și inconsecvențele, marcate prin reveniri. În teza noastră de doctorat, Romiță B. Iucu, Managementul și gestiunea clasei de elevi, (Universitatea din București, 1999), am prezentat câteva aspecte specifice ale deciziei școlare în stările de criză educațională. 6
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
originară, ca și principiul „dispersiei”, trebuie privite în legătură cu inepuizabilul joc de forțe dintre prezență și diferență 3. Cu alte cuvinte, mimesis-ul platonic ni se prezintă - în urma unui lung șir de permutări - ca o tentativă (utopică) de a acoperi intervalul unei ezitări: totalitatea ca aspirație sau totalitatea ca nostalgie. 1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesistc "1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesis" Despre Poetica lui Aristotel s-a spus adeseori că încearcă să reabiliteze mimesis-ul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
88. Pe lângă caracterul prin excelență dinamic al modelului, se remarcă, așadar, o deplasare către exterior a mizei anagnorisis-ului, deplasare ce poate induce confuzii, datorate în bună măsură ambiguității care unește și separă, deopotrivă, recunoașterea interioară de cea situată în afara operei. Ezitarea aceasta îl îndreptățește pe Compagnon să pună în evidență caracterul „slab” al modelului propus de Frye - reproșul vizează, cum vom vedea, în egală măsură și teoria lui Ricoeur -, fără a-i minimaliza însă meritele: La Ricoeur, ca și la Frye
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cognitive, publice și comunitare, în contrast cu scepticismul și solipsismul postulate de teoria structuralistă (...) Cu toate acestea, eclectismul lui Frye, ca și ecumenismul lui Ricoeur, conduc la sinteze - adeseori slabe, oricum foarte elastice - între poetică și etică, mai ales atunci când identifică, fără ezitare, recunoașterea internă cu cea externă 89. Oricum ar fi, meritul cel mai însemnat al tezei enunțate de Frye în Anatomia criticii constă în faptul că, deși pornește de la distincția între „ordinea naturii” și „ordinea cuvintelor”, reușește totuși să evite - chiar dacă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
țăranilor și datorită nedreptății de gen pe care a produs-o: ea se face pe „capi de familiexe "„familie"”, și beneficiarii ei sunt bărbații. Acest fapt exprimă evident și dimensiunea economică a patriarhatxe "„patriarhat"ului românesc. Cu toate limitele și ezitările sale, liberalismulxe "„liberalism" românesc clasicxe "„liberalismul clasic" a reprezentat o deschidere marcantă în privința abordării relațiilor de gen în raport cu conservatorismulxe "„conservatorism", care insistă asupra păstrării familiei tradiționale, a moștenirii legate de primogenitura masculinăxe "„masculin", a tratării femeilor ca ființe vulnerabile care
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
feministă", nr. 8 din 1919 (vezi Mihăilescu, 2002), o pledoarie pentru votul femeilor și reprezentarexe "„reprezentare" proporțională în țara care tocmai își încălcase principiile unirii de la Alba Iulia. El critică serios argumentul inoportunității acordării dreptului la vot, argument folosit fără ezitare și de către conservatori, și de către liberali. Acest argument al inoportunității („Nu este încă momentul!”) nu face decât să întărească prejudecățile despre inferioritatea femeilor. El însuși este în consens cu Vasile Goldiș și cu alți fruntași social-democrați, pledanți pentru dreptul de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
diferențieri radicale constă în aceea că termenii „calitativ” și „cantitativ” nu sunt clar definiți și nu sunt utilizați întotdeauna cu aceeași accepțiune. Iar una dintre „victimele” cele mai frecvente ale acestei confuzii o constituie ancheta, respectiv sondajul, metodă apreciată fără ezitare ca fiind cantitativă și căreia i se pun în „cârcă” toate păcatele cantitativismului, când, de fapt, ea îmbracă doar o formă particulară - și nu cea mai tare - a cantitativului. Acesta este motivul pentru care ne-am simțit obligați să precizăm
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. 1980 I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și o conștiință a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foarte instruitul Iancu au conștiința dificultății de a alege. Ienăchiță se luptă cu stîngăciiile limbii și trece printr-o criză specifică spiritelor Întemeietoare. O Întîlnim, sub alte forme și la grade diferite, și la Maiorescu și Eminescu. La Ienăchiță Văcărescu ezitarea ia forme teribile, pentru că poetul are impresia că-i lipsește pînă și instrumentul care să exprime această nehotărîre. Conștiința scrisului Începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului. „Muză - zice el În celebra Gramatică - putere dă, mă rog, la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Început a le zice din gură. Și de nu se Întîmpla asupra acestei fericiri o pîrdalnică de venire... vă făgăduiesc că ar fi zis un milion de stihuri fără condei” - zice cu afecțiune fratele Nicolae. Alecu scrie, așadar, repede, fără ezitări, În situații nefavorabile și, dacă dăm crezare primului său biograf și critic (Nicolae), scrie sub presiunea amorului și a fricii. Poetul se descurcă, cîștigă prinsoarea, scapă de vrăjmași, Înmînează versurile și topește rezistența femeii. Imperfecțiunea lor nu-l neliniștește. Alecu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sofisticate ale nepotului obosit de prea multă știință. Iancu n-are Îndoieli asupra limbajului. N-are Îndoieli nici asupra posibilităților lui de a ceti firea: „Orice glas mie-mi vorbește, Orice ton eu Înțeleg.” A dispărut, În consecință, din poeme ezitarea lui Ienăchiță și neștiința aceea jumătate adevărată, jumătate jucată din poeziile lui Alecu. Iancu vede și aude totul, Încrederea lui În simțurile care „văz deosebire/ de simțit și de simțit” este enormă, fiind Însoțită de un neascuns orgoliu: „Orice ton
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niciodată de „strechea scrisului”, nu intră În starea de criză proprie genului romantic. N-are căderi, n-are greață de literatură, nu pîndește - cum fac atîția - momentul prielnic al inspirației. Inspirația vine repede, pe un teren dinainte pregătit. O oarecare ezitare la Începutul poemului și, apoi, versurile vin de la sine, „ca din izvor”. „O veste bună - scrie poetul aceluiași neprețuit amic, Ghica, În 1887, de la Paris. M-am apucat de lucru, și În timp de cinci zile am și terminat un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui, dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui de dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]