4,085 matches
-
trebuie considerat doar ca un mijloc, și nu ca un scop. Iar oamenii trebuie să-și amintească prin-cipalele valori pentru care viața le-a fost dată și faptul că este scris: "în sudoarea feței tale îți vei mînca pîinea ta" (Facerea, 3.1). Consumatoris-mul, plezirismul și falsele valori ale economiei de cazino trebuie înlocuite cu smerenia, credința și teama de Dumnezeu, cu munca și cu grija față de aproapele. Acestea sunt valori ce pot coagula o societate și da forță respectivei comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de stabilitate relativă bazată pe dominația S.U.A. și a dolarului american. Am intrat într-o zonă de mari turbulențe financiare, economice și politice, din care poate rezulta o nouă ordine mondială, dar asta numai după o dezordine cumplită. Deocamdată, durerile facerii sunt mari și nu știm cum va arăta copilul și nici cît și cum va trăi. Perioadele stabile vin și pleacă. În momentul actual, avem multe incoerențe în sistem: avem o economie globalizată, dar în lume statele păstrează încă importante
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
viziune maniheistă pe care am mai întîlnit-o în discursurile lui Bush și care nu anunța nimic bun. La fel, madam Rice, într-o vizită la Tel Aviv, în timpul războiului din Liban din 2006, spunea că "Ceea ce vedem aici sunt durerile facerii unui nou Orient Apropiat și, orice am face, trebuie să fim siguri că lucrăm pentru a veni în întîmpinarea acestui nou Orient Apropiat și nu pentru a ne întoarce la cel vechi". Cine are urechi de auzit să audă... Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și continuu lucrător în creație, în noi și cu noi, din dragoste nesfîrșită. Asta face ca El să poată fi descoperit pe cale științifică. Cum spunea Sf. Apostol Pavel, "însușirile lui nevăzute, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd de la facerea lumii, cînd te uiți atent la lucrurile făcute de El" (Romani 1.20). Mesajul fundamental al creștinismului ar consta în eshatologia sa, în studiul viitorului ultim. Iisus Hristos este stăpînul împărăției viitoare a lui Dumnezeu și esența acesteia. Dumnezeu însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Vartic hatmanul, din timpul lui Petru Șchiopu voievod 3, apoi pe Iurașco Dracea, în 16174, și pe Iurașco Bilavici, apoi, din aceeași vreme, un mare boier, Iurașco Bașotă, frate cu Gheorghe Bașotă și amîndoi fiii lui Toader Bașotă 5. La facerea unui zapis din 1617 (7125) Iunie 6, scris la Suceava, pentru o parte din Liteni, găsim printre martori pe un Iurașco, feciorul lui Cîrstian portariul 6. La o vînzare din moșia Dănceni, ținutul Tecuci, în anul 1661, ianuarie 11, apare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
celui întru sfinți părintelui nostru Sfîntul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Țarigradului, tradu să de pe limba elinească în limba românească, în zilele lui Constantin Basarab voievod și cu blagoslovenia lui Kir Theodosie Arhiepiscopul și Mitropolitul a toată Țara Românească, în anii de la facerea lumii 7199. Traducătorii din "elinește" au fost Șerban al doilea logofăt și Radu logofăt. Aceștia și-au trecut numele pe verso copertei, sub Stema Țării Românești. Deci la puțin timp după traducerea Bibliei (1688), în anul 1691 a fost tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G. Călinescu precizează, în mod special, că, în 1842, Eminovici avea luată în arendă moșia Durnești, de pe malul Prutului 10. Fiind interesat mai mult de facerea spirtului și de veniturile frumoase pe care le poate căpăta din vînzarea lui, în vara anului 1843, Eminovici a luat în antrepriză accizul băuturilor spirtoase din Botoșani, fiind asociat cu evreul Nuhăm Cucoș 10. Ca urmare, atenția lui Eminovici s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
La 21 decembrie 1853, Raluca l-a împuternicit, ca vechil, pe soțul său ca să se judece cu Ursoianu 60. La 9 decembrie 1854, dr. Marian Hyneck i-a eliberat alt certificat medical Ralucăi Eminovici, cum că "e în period de facerea pruncului și nu poate pleca la drum"61. Probabil că se apropia nașterea Henrietei. De datoria către Eufrosina Petrino, Eminovici n-a putut scăpa pînă la 2 ianuarie 1855, cînd și-a vîndut casele de lîngă biserica Uspenia, din Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
412 hectare), pădurea și toate acaretele, în starea în care se aflau, "fără nici o rezervă pentru vînzător", s-au vîndut, cu prețul de 8.200 galbeni austrieci. Din această sumă, cumpărătorul Christea Marinovici, mare negustor în Botoșani, a dat, la facerea actului, 2.000 de galbeni. Rata a doua de 2.000 galbeni s-a obligat s-o dea lui Eminovici la 1 mai 1878, iar restul de 4.200 galbeni îl va achita la 1 noiembrie 1878. Vînzătorul Gh. Eminovici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
totalul de 885 franci, a trimis la Botoșani 200 de franci (se pare că direct la spital, căci Harieta n-a știut de acești bani) iar restul de 685 franci i-a depus la C.E.C., pe numele lui Eminescu. Aceste faceri de bine, să se coreleze eu următoarea mențiune dintr-o scrisoare a sa: "Și noi ne ferim de faimoasa Henriette și de Eminovici (ofițerul)278 întru cît ei făcuseră dovada că vor să tragă un ce profit, din aceste ajutoare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ordonarea umană a lucrurilor, dar ridicând perspectiva la înălțimea formelor pure a ideilor care doar ele însele construiesc unitatea lumii (Kant, 1998). Văzute de la înălțimea instanței creatoare, care este omul, lucrurile se ordonează după cuvânt ca în mitul biblic al facerii lumilor, acestea rezonează ca sens și se disting ca semnificații într-o sferă a unității și unicității permise de lege. O lege pe care omul o dă naturii cum o dă și moralei. Proiecția ideologică este la Kant un sistem
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a muzicii, clinamen-ul dovedește vitalitatea, libertatea chiar în sânul necesității, incontestabil; dar el vorbește și despre mizerii, durere și suferințe, despre epidemii, războaie și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
clic, și fără rollfilm. Hai, că știi. Dar tu ești altfel, Faulques. Ochii tăi, prea plini de funcții defensive, vor să-I ceară socoteală lui Dumnezeu cu propriile lor reguli. Ori arme. Vor să intre În Paradis, nu la Începutul Facerii, ci la sfârșit, chiar pe buza prăpastiei. Deși la asta n-ai să ajungi nicicând cu o poză mizerabilă.” Locul acesta se numește golful Arráez și a fost ascunzătoarea corsarilor berberi.... Vocea femeii, vuietul motoarelor și muzica șalupei cu turiști
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și simplu „dualiste” ale mitului gnostic, ei rezolvă chestiunea afirmînd cu mîndrie că, și dacă ar fi adevărat că gnosticii au „Împrumutat” unele povești populare asupra facerii lumii, au făcut din ele ceva cu totul superior și aproape filozofic. Și totuși, se mai ridică o chestiune, pe care teologii au tendința s-o interpreteze destul de naiv, dintr-o perspectivă pe care, din fericire, antropologia a abandonat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică, ci doar un set de transformări aparținînd unui sistem variabil, multidimensional, care lasă loc unei variații nelimitate. Acest sistem este bazat pe diferite premise moștenite, stabile deși interpretabile, dintre care mitul din Cartea Facerii pare a fi cel mai cunoscut. (Evident, după cum a observat Birger Pearson, acest lucru explică de ce gnosticismul are atît de multe În comun cu iudaismul: datele fundamentale provin din Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
3). I se spune Începutul fiindcă el conduce și stăpînește tot ceea ce este croit prin el. El, Duhul lui Dumnezeu, și Începutul, și Sophia, și Puterea celui Preaînalt, s-a pogorît În profeți și a vorbit prin glasul lor despre facerea lumii și toate celelalte. Căci profeții n-au existat cînd a luat ființă lumea; nu erau decît Sophia lui Dumnezeu care există În el și sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Papa Calist (217-222), după ce, mai Întîi, fusese sprijinit de acesta. Sabellius Îl privea pe Dumnezeu ca pe o monadă, denumită Fiu-Tată (hyiopator). Asemeni soarelui, Fiul-tată radiază căldură și lumină neîmpărțit. Dumnezeu este astfel unul singur, Însă are trei „modalități”: conform cu facerea și ordinea lumii el este Tatăl, conform cu mîntuirea el este Fiul și conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd sabellianismul, ortodoxia a repudiat subordinaționismul lui Origen, stabilind o egalitate Între ipostazele cerești. Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor din urmă din primul. Același lucru este valabil și pentru materialele nestudiate de Halm, cum ar fi, de pildă, cosmogonia sectei Ahl-i-haqq, care mai putea fi Încă Întîlnită În anii 1970 În Iranul occidental, În provincia kurdă Kermanshah 68. Facerea lumii Începe de la o perlă primordială, după care Dumnezeu Îi dă viață lui Pir-Benyamin sau Jibrayil (arhanghelul Gabriel), care nu-și recunoaște creatorul. Atunci cînd Dumnezeu i se adresează, Gabriel Îi răspunde asemenea demiurgului gnostic: „Nu știu cine ești, tu care Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acordă un loc de seamă, ca Demiurg-auxiliar al lumii și ca Încîntare a lui Dumnezeu, „zburdînd fără Încetare Înaintea lui și zburdînd pe fața pămîntului, găsindu-#ș##i plăcerea printre fiii oamenilor”4. Tradiția potrivit căreia Înțelepciunea a colaborat la facerea lumii este amintită de Omiliile pseudo-clementine5, unde Simon Magul interpretează un pasaj din Geneză, 1:26 („Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră”) ca implicînd „doi sau mai mulți” creatori, și nu unul singur, iar Petru Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic, interpretările moștenite și acceptate ale Bibliei. „Exegeza inversă” poate fi selectată drept principiul hermeneutic de bază al gnosticilor. Interpretarea ne apare nouă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii vor merge foarte departe, mai departe decît oricine altcineva În lumea antică. Căci din moment ce Demiurgul gnostic a fost prins lăudîndu-se cu unicitatea lui și a devenit suspect de necunoașterea unui Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii - trebuia să fie reașezată și reinterpretată. Însă fiecare episod din Geneză admite o pluritate de interpretări sau de „cărămizi” constitutive. Gnosticii (și e cazul să reamintim că nu Înțelegem prin „gnostici” un grup care s-ar defini prin unitate instituțională
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de asemenea, surprinzătorului fapt că Demiurgul nu știe de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cele din urmă, obiectul relatării lui Zigabenos devine Treimea bogomililor, În care autorul detectează influențe sabeliene: Fiul și sfîntul Duh sînt ipostaze distincte numai În timpul celor treizeci și trei de ani ai vieții lui Isus pe pămînt (Între 5500 și 5533 de la facerea lumii), după care se contopesc din nou. Imaginea acestei Trinități era un Tată cu chip omenesc, avîndu-l pe Fiu la dreapta lui, iar la stînga pe Sfîntul Duh, reprezentat sub formă de raze care Îi emană din ochi34. 3. Antropogonia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care sînt nu doar muritoare, ci și diferențiate sexual (in divisis formis; dissimiles forma). Ei, care nu cunoșteau aceste ciudate deosebiri, Încearcă zadarnic să aibă raporturi sexuale la porunca lui Sathanas, căci, evident, „nu știau cum să Înfăptuiască păcatul”, nesciebant facere peccatum 36. Atunci, Sathanas recurge la un șiretlic ingenios, care vine să se adauge repertoriului nostru, deja considerabil, de interpretări ale Genezei: face Raiul, Îi așează acolo pe oameni și sădește la mijloc o trestie (Pomul Cunoașterii Binelui și a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pur Inteligibile... Păcatul creaturilor raționale a fost ceea ce l-a Împins pe Dumnezeu să creeze-lumea vizibilă, iar... crearea trupurilor este legată de căderea sufletelor din cer”43. Însă cea de a doua creație, creația celor văzute, nu este rea: Dacă facerea trupurilor, a materiei și a lumii care se vede este cu adevărat o urmare a căderii naturilor raționale, aceasta nu este doar o consecință deplorabilă și catastrofală. Dimpotrivă, a doua creație este lucrarea aceluiași Dumnezeu care a creat naturile raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]