3,497 matches
-
secției i-a spus că nimeni nu produsese până atunci alifii atât de bune. Pe medicul care îl angajase, Wittgenstein l-a rugat să nu spună nimănui că cel care îndeplinea conștiincios asemenea însărcinări umile era un filozof cu o faimă excepțională. Iar doctorului hematolog R. L. Watterfield, care studiase la Cambridge și participase la întruniri ale Clubului de științe morale, unde Wittgenstein era adesea actorul principal, i s-a adresat când s-au întâlnit prima dată la spital: „Pentru numele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
resursele și puterile exclusiv producerii unei opere mari, respingând tentații care nu favorizează concentrarea deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității care sunt în mod obișnuit legate de activitățile unui autor și profesor cu faimă și ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la mode, ce moyen n'a jamais manqué son effet: c'est d'être sage avec une mauvaise réputation" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Aceste contradicții întrețin misterul feminin. Este semnificativă constatarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s-a îndoit nicio clipă că sicilianul studiase cu atenție toate volumele lui Ungaretti. Cadențele celui din urmă se pot identifica îndeosebi în versurile primelor două volume publicate de poetul din Modica, mai cu seamă în Oboi scufundat. Dată fiind faima lui Giuseppe Ungaretti, pare firească opoziția constantă, în general plină de deferenta față de acesta, practicată de celelalte nume mari ale literaturii din prima jumătate a secolului trecut: de Eugenio Montale, genovez ajuns în sfera florentina, dar și de Salvatore Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al lucrurilor (Liguriei). Nu în ultimul rând, se remarcă adjectivul recurent caro: bucurie / cumplită, scumpă mie (Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe, mult mai dulce / decât ai faimei lauri (Amintirile, vv. 44 45), iar la Salvatore Quasimodo, prin al meu par vântul cel blând / a încetat să bată (Piața Fontana) context în care poetul, intercalând un complement de loc între nume și adjectivul subordonat, a mărit distanță dintre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
O, de-aș putea cu voi să fiu, si moale / să simt pământul de-al meu propriu sânge! / Dar daca soarta nu-mi da pas și mie / să mor de dragul Greciei și fierul / în lupta nu mă frânge, / măcar măruntă faima / a celui ce v-a cântat pe strune / să țină, de-o vrea cerul / cât va dura și faima voastră-n lume. (Italiei).477 Fragmentul citat din Italiei constituie o reelaborare a originalului din limba greacă, tradus astfel de Salvatore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
daca soarta nu-mi da pas și mie / să mor de dragul Greciei și fierul / în lupta nu mă frânge, / măcar măruntă faima / a celui ce v-a cântat pe strune / să țină, de-o vrea cerul / cât va dura și faima voastră-n lume. (Italiei).477 Fragmentul citat din Italiei constituie o reelaborare a originalului din limba greacă, tradus astfel de Salvatore Quasimodo: Faimoasă-i aventură, frumoasă-i soarta / Celor ce căzură la Termopile / Altar va sunt mormintele. (Pentru morții de la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din limba greacă, tradus astfel de Salvatore Quasimodo: Faimoasă-i aventură, frumoasă-i soarta / Celor ce căzură la Termopile / Altar va sunt mormintele. (Pentru morții de la Termopile).478 Din dorința de a se identifică cu cei din vechime, scriitorul proiectează faima eroilor greci asupra eului, ce se identifică întâi cu aceștia, apoi cu figură lui Simonide. Quasimodo rămâne în acest caz, mai aproape de textul inițial. Leopardi îndrăgea să replăsmuiască și să reactualizeze personaje ale antichității, transformându-le în alter ego-uri: Brutus
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ploile de mai (Elegos pentru dansatoarea Cumani) sunt posibile ecouri leopardiene. Într-o situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent întâi în Imn patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Batrahomiomahia, căreia avea să îi ofere încă două versiuni în 1821 și 1826. S-a aplecat asupra operelor lui Fronto publicate de Angelo Mai și a scris Discursul despre viața și operele lui Marcus Cornelius Fronto; a creat Discurs despre faima lui Horațiu pe lângă cei din vechime și Imn lui Neptun despre care pretinde că este o traducere dintr-un original grec; a compus apoi Odae adespotae, în greacă cu traducere în limba latină. A tradus de asemenea prima carte a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu cît romanul descrie inevitabila unificare a întregului mapamond sub autoritatea unui "Stat Mondial". Cele două opere l-au transformat, practic, pe Aldous Huxley într-un scriitor universal, tradus intens în Europa și Asia. Huxley a dobîndit însă și o faimă să-i spunem "non-literară", în etapa lui americană (în 1937, scriitorul se mută la Los Angeles, unde va locui pînă la sfîrșitul vieții aici, în 1959, primește și cea mai prestigioasă distincție din cariera sa publicistică: Marele Premiu al Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de lectură: cea "grea", cu profunzimi metafizice, ori cea "destinsă", disponibilă și reconfortantă chiar de la rîndul întîi al romanului. Dacă majoritatea lectorilor va opta pentru formula din urmă (comicul suculent, trebuie să recunoaștem, i-a adus, în definitiv, lui Sharpe, faima mondială!), atunci scriitorul nu va ezita să lase între paranteze, către final, indiciul aproape detectivist al "lucrului complicat". "Subiectul" demersu rilor lui codificatoare, i.e. cititorul, realizează atunci că, dincolo de hohotul de rîs, se derulează în fond, mai mereu, o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
14), observă Damasio stăruitor. Cu alte cuvinte, măcar din perspectivă neurologică, dacă nu și filozofică, individualitatea umană rămîne reperabilă mai curînd în unitate decît în dualitate. Un alt neurolog american (englez de origine, stabilit însă, de tînăr, la New York), cu faimă internațională, a cărui carte celebră (The Man Who Mistook His Wife for a Hat/ Omul care își confunda soția cu o pălărie) a fost tradusă, și ea, anul acesta la Humanitas (de către Dan Rădulescu), este Oliver Sacks. Preocupările lui transcend
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Neprihănit eterul doarme, / Văzduhul viu e de microbi,/ Poți dacă vrei să nu te naști,/ Dar dacă ești te și îngropi.// E fericit cuvântu-n gând,/ Rostit, urechea îl defăimă,/ Spre care o să mă aplec/ Din talgere vis mut sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e de a presimți geniul și de a ieși în întâmpinarea bărbatului, Elvira Sorohan a practicat critica literară ca pe o formă de dialog inteligent cu scriitorii admirați, într-o manieră sui generis amintind de rafinamentul doamnelor ce au făcut faima saloanelor de odinioară. De aceea, exigenta selecție operată în volumul de față subliniază polemic, prin rapel la trecut, preferințele "subiective" de lectură ale autoarei în materie de literatură. Departe de a-și asuma rolul cronicarului nevoit să dea seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Homer, pe care e natural că, fiind poet, a împodobit-o exagerând"38; ori: "Însă, din lipsă de resurse, evenimentele [războiului troian]... erau de proporții reduse, și chiar și acestea care au fost mai renumite... se dovedesc, în fapt, inferioare faimei și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
găsim întrebuințată, spre întărirea trupului și câștigarea sănătăței nu numai în veacurile întunericului, ci și în veacurile luminate. Cu desăvârșire prețuită și întrebuințată au fost la toate acele popoare, care, prin puterea trupului și agerimea duhului, au câștigat o deosăbită faimă. Indienii, egiptenii, lacedemonienii, parții, sciții, tracii, grecii și romanii, toate aceste popoare alergau la scăldători răci spre a-și întări trupul și a-și câștiga sănătate. Mai toate aceste popoare erau, prin aspre legi, îndatorite de a să scălda în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
frigul, suferința, răutatea omenească și duritatea evenimentelor au împietrit-o în acea formă marmorată în care cuvîntul gîfîie scurt, plesnește uscat și răvășește definitiv. Așa apare, în 1987, Le Grand cahier (Gemenii), primul volum din trilogia care i-a adus faima și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar francofon. Atitudinea însăși a autoarei față de scriitură, față de stil, față de limba franceză e paradoxală și adesea năucitoare. A afirmat în repetate rînduri că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Boris Karloff în rolul monstrului. 29 Nici una dintre scrierile ulterioare ale lui Mary Shelley (inclusiv strania distopie The Last Man, care precedă cu peste un secol romanul I Am Legend al lui Richard Matheson) nu a înregistrat vreun succes notabil. Faima autoarei pare a se baza exclusiv pe Frankenstein. 30 Scriitorul rus a dobândit un statut iconic chiar și în muzica rock: trupa britanică Joy Division a împrumutat titlul piesei Dead Souls din romanul omonim al lui Gogol. 31 Puțini își
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi hrănit "pe căi subterane imaginația lui Eliade de-a lungul celor două săptămâni de transă în care s-a născut [...] Domnișoara Christina" (2002: 143). 96 Matthew Gibson trasează originile fenomenului literar al vampirului "în tradițiile Orientului Apropiat", adăugând că "faima sa în Occident se datorează aproape exclusiv colecției de mărturii adunate de Dom Calmet în al său Tratat asupra strigoilor (1746)" (2006: 6-7). Pe de altă parte, Brian J. Frost afirmă că "debutul probabil al vampirului în literatura de pură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Nietzsche considera conflictul o condiție a creativității, în America conflictul constituia, împreună cu termenul de dialectică, un îndemn spre terapie, completată cu alte substituiri valorice. Dumnezeu a fost înlocuit prin sacru, dragostea s-a redus la sex chiar de către filosofi de faimă (un Russell la britanici și un Sartre la francezi, arăta englezul P. Johnson în Intelectualii, 2012), iar prin thanatologie a fost omorâtă chiar moartea. Interpretările sexuale ale artei și religiei i-au copleșit uneori pe americani. Ei au ajuns să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
confuzia lui Isidor, care a identificat goții cu geții și cu sciții. După el, geții, și nu goții au ajuns și în Spania. (Busuioceanu, 40b, pp. 98-103) Întrucât tradițiile dacilor au fost, se pare, mai bine răspândite, printre care și faima lor de cunoscători ai plantelor medicinale, s-a extins și numele dac Istru pe coastele Adriaticii. Isidor știa că și danezii își revendicau originea de la danoi, veniți de la Dunăre. Mai târziu, fără să-și dea seama, arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ocupat anterior de vechea monarhie. Interesant este faptul că nu există o diferență prea mare între starurile în carne și oase (Madonna, Arnold Schwarzenegger sau Linda Evangelista) și starurile animate sau iconii digitali (Bugs Bunny, Mickey Mouse, Terminator, Lara Croft). Faima pe care aceste creaturi digitale au atins-o a depășit limitele impuse de ecranul computerului și a pătruns în viața oamenilor, ca și când personajele ar aparține lumii reale. Poate cu scopul de a șterge granița dintre realitate și hiperrealitate, ,,zeii" din spatele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
tabelul de mai jos și vezi ce semnificație are fiecare floare: Floarea Semnificația ei Anemona așteptare, nerăbdare Bujor timiditate, sfiala Crizantema bucurie Crin frumusețe, eleganță Crin alb puritate Frezie inocenta Garoafă dragoste durabilă Gladiola generozitate Iasomie grație și eleganță Lalea faima, renume Magnolia frumusețe, dragoste de natură Margareta simplitate Mușcata preferință Narcisa respect Orhidee apreciere a frumuseții Buchet de trandafiri Trandafir alb Trandafir roz Trandafir galben Trandafir roșu și alb mulțumiri dragoste eternă, inocență crede-mă prietenie, gelozie unitate Violeta încredere
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
patruzeci de pagini privitoare la obiecții. Pe unele dintre acestea le-a găsit destul de serioase pentru a revizui vederi susținute în prima ediție, pe care le aprecia acum drept prea radicale. Înfățișarea lui Charles Darwin drept un autor dornic de faimă, care ar fi născocit o doctrină cu mare răsunet în lumea ideilor și s-ar fi străduit mai degrabă s-o apere de critici decât s-o supună controlului faptelor este tot ce poate fi mai departe de realitate. După
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]