8,163 matches
-
răspuns. Sunt un cuplu impresionant, nu-i așa? —Dumnezeule, așa e. Știi cine sunt? — Ar trebui? Ea îmi pare cunoscută, dar nu știu de unde să o iau. —Clifford Hammond este directorul managerial la Wallenstein Trust, a spus ea numind o faimoasă bancă comercială. Și Catherine lucrează la Economic Research Foundation. Cred că este director principal. Am fluierat. Acum îmi aminteam că o văzusem pe Catherine Hammond într-o poză dintr-un ziar cu câteva săptămâni înainte. Și auzisem și de compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sursă care putea să-i revigoreze imaginația pierdută. Dar într-o zi Feifel se întoarse acasă ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era o surpriză pentru Severino, care iubea opera și auzise că Suedia avea cântăreți faimoși. Ușa de la apartament era larg deschisă, în micul vestibul nu mai exista nici un umeraș. În sufragerie, nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-i întâlnească Franco, acolo se mai afla și un foarte bun prieten al său, signor Fumo. În timpul plăcutei călătorii am ascultat încântați istoriile pe care Franco le povestea despre bătrânul său prieten. În tinerețea lui, acest fabulos signor Fumo era faimos în toată Italia și chiar în străinătate. Fusese un „vânzător de castele“. Mai exact, vânzător de castele de aer. „Castelele“ poate existaseră în realitate, odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui signor Fumo. - Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deja că prietenul său, fostul vânzător de castele de aer, avea acum o fermă de găini, ocupându-se cu plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm prea mult înainte de a vedea cu ochii noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător de ouă și găini. În mijlocul sutelor de păsări ședea chiar signor Fumo în persoană, dându-le tuturor de mâncare. Nu erau numai găinile lui, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
aștepta la o astfel de reacție. Ce îl putuse nemulțumi în asemenea măsură pe celebrul poet încât să-l oprească din avalanșa de elogii pe care începuse să i le aducă? Sau chiar aceste laude ale stilului ce îl făcuse faimos îl deranjaseră pe Giordano? Euripide privi îngrijorat spre cei din primele rânduri, cerându-le tăcut ajutorul. Deodată, poetul făcu ceva la care probabil nici el însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-un vis.PRIVATE Doamna Johanson era o femeie ambițioasă și ar fi vrut să-mi arate În cele zece zile tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N-a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mîl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într-o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce se pierdeau În bezna adîncă. Tulburată și abia trăgîndu-mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu-mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M-am lămurit imediat, Înainte să fi deschis uriașul volum. Întîi mi-au căzut ochii pe fotografia lui. Una singură, Încadrată de două coloane de text, chiar În mijlocul paginii. Era fotografia pe care ați văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef-bucătar dintr-un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să-l vîndă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel exemplar era o raritate bibliofilă. Într-o zi, răsfoind-o, va rămîne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întîlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curînd că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbînd anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o pușcă de vînătoare chiar În fereastra casei noastre. Aș putea spune că am simțit chestiunea Conspirației chiar pe pielea mea.) 19. Este foarte probabil ca această carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842-1925), scriitor nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrîns, Într-o excursie, să Înnopteze Într-un han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avertizat că prin asta dorește să-și asume o anume libertate, atît În privința operei, cît și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se referă și la povestire. Cititorul inițiat, cel puțin așa nădăjduiesc, va recunoaște, fără dificultate, În Conspirația faimosul Protocol, tot așa cum vor fi lesne de identificat și cei care se ascund sub numele „complotiștilor“ și a „sectei satanice“. Din vastul material despre Protocol (care, În mare, a preluat, cu modificări și adăugiri neesențiale, aceeași documentație) se disting net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pistolar În slujba FAI-ului și flirtase cu anarhiștii, comuniștii și fasciștii, Înșelîndu-i pe toți, vînzîndu-și serviciile cui oferea mai mult și că, după căderea Barcelonei, trecuse de partea Învingătorilor și intrase În corpul de poliție. Azi e un inspector faimos și decorat. De tata nu-și amintește nimeni. După cum Îți poți Închipui, mama s-a stins În cîteva luni. Medicii au spus că era inima, iar eu cred că, măcar de data asta, au nimerit-o. La moartea mamei m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
speranța că din utilizarea aparatului putea să sară cel puțin o mică scânteie care să-l ajute să iasă din tunelul întunecos în care își vârâseră capul investigațiile. Era vorba, așa cum cu siguranță s-a înțeles deja, despre reintroducerea folosirii faimosului poligraf, cunoscut și ca detector de minciuni sau, în termeni mai științifici, aparat care servește pentru înregistrarea simultană a mai multor funcții psihologice și fiziologice sau, cu o descriere mai amănunțită, instrument înregistrator de fenomene fiziologice al căror grafic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mărimea asta. Poți ajunge chiar să Închizi un arc Întreg de biserică, așa cum se face În Franța. Iar rezultatul e mai sigur. - Îmi imaginez că În atelierul dumitale construiești și oglinzi, continuă priorul. - Oglinzile sunt mândria mea, fala atelierului meu. Faimoase În toată Toscana. Privește. Arnolfo se apropie de un banc pe care un lucrător monta o ramă din bronz În jurul unui cristal lat de o palmă. Smulse obiectul din mâinile băiatului și Îl ridică În fața poetului cu o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Scriu. Asta e tot. Într-un fel, e ca și cum aș vorbi singur. Fac conversație cu mine însumi, o conversație din altă epocă. Intercalez portrete. Sap fără să-mi murdăresc mâinile. Mergeam pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În zilele ce urmară, Destinat rămase invizibil în Castelul lui. Își petrecea timpul stând la fereastră și privind căsuța din parc de parcă tânăra învățătoare ar mai fi putut să iasă pe ușă. Barbe mi-a povestit și asta în seara faimoasă în care mi-a spus totul. Am căutat să aflăm dacă Lysia Verhareine avea familie. Mai puțin eu, mai mult primarul. Nu am găsit nimic. Doar o adresă pe plicuri, o adresă tăiată ce corespundea unei gazde mai vechi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi însurat cu el. Cu cât trec anii, cred chiar că începi să-i semeni, așa e cu perechile în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
povestea și dezgustul lui, după ce ne-am așezat la o masă pe terasa de la Cafă de la Croix, în V. E o vreme frumoasă. O seară de iunie. Iunie ’21. I-am dat de urmă lui Despiaux de puțin timp. După faimoasa noapte pe care mă pregătesc să o povestesc, a părăsit jandarmeria: a plecat în sud, la un frate vitreg, care avea niște vii. După aceea a trecut în Algeria, unde a muncit pentru un birou maritim care se ocupa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
capete de acuzare și împușcat. Cazul era închis. Dintr-un țăran tânăr, Mierck și Matziev reușiseră, într-o singură noapte, să facă un om pe jumătate nebun și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai altcuiva. Dezertorul jură că găsise banii undeva de-a lungul canalului, pe mal. Deci chiar trecuse pe acolo! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]