2,714 matches
-
și, după zec ani de colindat orășelele din Midwest, în Europa, unde avu și cel mai mare succes. Circurile cele mai renumite și-l disputat ca pe-o adevărată mașină de făcut bani, căci numărul lui împrăștia un fel de fascinație speriată în rândul burghezilor tot mai blazați ai anilor '60, dar mai ales al tinerilor care intrau, cu încetul, în deceniul aromelor psihedelice, al lui Krishnamurti și Ma-harishi, al litaniilor Hare Krishna și al dragostei sordide pe paturi de seringi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ovare sau de testicule, învelite în carnea sexului de fe; meie sau de bărbat, învelite și ele în părul și ochii și buzele și sânii și timbrul vocii și pudoarea și curajul și agresivitatea și submisivitatea și blândețea și fascinația, în fiziologia, psihologia, filosofia și religia eternelor două statui umane, triplu sex, cvadruplu sex, multiplu sex, sex infinit, nuanțe infinite ale celor două aripi, femeia și bărbatul, cu care animalul uman lopătează prin dragoste. Dintr-un trup neutral se modela
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și apoi, folosind două sau chiar trei pulberi colorate, realizând forme simple. Era un joc, o etapă pregătitoare pentru lupta de zi cu zi cu animalele de pe Kyrall. Zerri rămăsese însă copil în multe privințe și se refugiase într-o fascinație eternă față de sculpturile în praf. Avea o cutie din lemn de arbore negru, împărțită în zece compartimente, pe care obișnuia să o așeze în fața ei și apoi, prin forța gândului, să ridice grăunțele minuscule de praf formând nori mici, de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
micile detalii, extrem de riguroasă și operațională, dar mai cu seamă foarte bine educată. Doamna Moise m-a învățat geografia dincolo de frontierele sale descriptive, o geografie cu creionul, axată pe scheme logice, deductive și cu aplicabilitate practică. A fost în fapt fascinație și ulterior motivație, iar motivația a devenit realitate. O realitate pe care astăzi încerc, pe măsura posibilităților mele profesionale și senzoriale s-o cultiv copiilor noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
micile detalii, extrem de riguroasă și operațională, dar mai cu seamă foarte bine educată. Doamna Moise m-a învățat geografia dincolo de frontierele sale descriptive, o geografie cu creionul, axată pe scheme logice, deductive și cu aplicabilitate practică. A fost în fapt fascinație și ulterior motivație, iar motivația a devenit realitate. O realitate pe care astăzi încerc, pe măsura posibilităților mele profesionale și senzoriale s o cultiv copiilor noștri. Așa au fost toți profesorii noștri, de fapt dacă mă gândesc bine, un singur
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ne-o disputăm. Vârfurile de săgeți și toporiștile de piatră, vasele de ceramică și cioburile, devenite în ziare fotografii fixate pe hârtie, și până și originalele înșirate pe cearceafurile cu care acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și lut. Tata stătea în fața magazinelor de optică, se uita la vitrine și noi așteptam până se sătura de privit. Voia să cumpere un ochean, evident, nu un model de duzină - și, firește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în jurnalul Eugeniei Ionescu nu ne poate lăsa indiferenți. Din punct de vedere fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură cvasimistică a atenției, a concentrării cu care onorează ordinarul și extraordinarul deopotrivă și care marchează și fascinația scrisului său. Câtă literatură atâta viață și invers și În multe alte, dacă nu cumva În toate asocierile-disocierile posibile. Despre vastele deschideri ale posibilului și ale incertitudinii este, până la urmă, vorba, cum a subliniat criticul Însuși, despre miracolul interogativ În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea legionară a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu Însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
convergență, nu de diferențiere Între cele două sisteme totalitare. Implicită și adesea explicită rămăsese Înrudirea de fond: repulsia amândurora față de dușmanul comun, democrația. Paradoxal, infamul cuvânt era totuși folosit (și este și astăzi) de extrema stângă, rareori de extrema dreaptă. Fascinația pe care marile idei - chiar dacă devenite sloganuri - umaniste o exercită și va continua, probabil, deloc inexplicabil, s-o exercite asupra publicului larg, ca și asupra intelectualilor și artiștilor nu se explică Însă decât parțial prin nevoia extremiștilor de a apela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i chiar și atunci, mai ales atunci, când o supune viforosului său asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ascet slăbănog, un lama budist... În poziția monumentală a străvechilor divinități egiptene, cu ochii acoperiți de albeața ce și-o trecea dintr-o parte a ochiului peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului față de personajul central, urmărit cu afecțiune și În defectele sale. Capcana În care au căzut comentatorii incapabili să vadă În Ravelstein altceva decât un truc viclean al deconspirării publice a slăbiciunilor și ambiguităților unui fost prieten, deci o „trădare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
același an, referindu-se la relația cu țara natală, recunoaște „o complexitate care la timpul copilăriei Îmi dădea confuzie, aș fi vrut să fiu normal, adică primitiv”. Tot mai desele incursiuni, În ultimii ani, În vocabularul românesc confirmau, de fapt, fascinația față de lexicul și trecutul primei biografii. Îmi spusese și mie că dorise În tinerețe să devină scriitor și, nemaiavând, ulterior, o limbă, a recurs la imagini. Complicitatea nu se oprea aici. „Noi nu putem fi americani”, Îmi declarase, nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ea se gândi cât de ciudat era faptul că era căsătorită cu Mao de șaptesprezece ani. Știi care e secretul care ne-a făcut să ne căsătorim? o întrebă Mao de parcă i-ar fi citit gândurile, răspunzând apoi el însuși. Fascinația pentru noi înșine. Am fost cândva fiecare oglinda celuilalt, care ne reflecta propria frumusețe. Ne cântam imnuri nouă înșine... și asta a fost tot Ridicându-se, își încheie pantalonii. Un fumător care și-a dat foc la pernă cu mucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rupă gâtul ca pe un creion. O să-ți povestesc cândva cum a fost. Chestii personale. Dar crede-mă, aș fi mort fără sora mea. Era sfâșietor pentru ea să se uite și să nu spună nimic. Și totuși simțea o fascinație morbidă, pentru că avea ocazia să afle cum vorbea de fapt Mark despre ea când discuta cu altcineva. Putea îndura asta, oricât de mult i-ar lua lui să-și recapete rațiunea. Iar rațiunea i se întărea zilnic. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cazul ăsta și nu sutele de cazuri de dinaintea lui? De la pubertate nu se mai îndoise atât de tare de impulsurile lui. Când se va simți despovărat, cu datoriile plătite, gata din nou să-și acorde încredere? Devenise un obiect de fascinație clinică intensă, subiectul propriului său experiment deschis... A doua zi de dimineață se plimbă prin oraș, căutând restaurantul unde luase micul dejun o dată, în urmă cu câteva luni. Aerul era aspru și înviorător, făcându-l să se simtă pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mai văzusem așa. Era foarte mulțumită de proiectul la care lucra. —Cele două coloane. —Exact. Coloanele cutii. Deși nu asta era denumirea lor corectă. Ea le numea cumva mai ciudat. M-am uitat la Stephen cu un fel de fascinație masochistă. Dacă se dovedea că el a știut tot timpul ăsta, atunci tot ce ar fi trebuit să fac era să-l întreb... —îți aduci aminte cum le numea? — Sigur că da. Ei bine, mai mult sau mai puțin. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Giurgiu un ienicer călare să ducă vestea mazilirii și arestării lui Constantin Brâncoveanu. Misiunea era secretă, știrile despre cele petrecute la București nu trebuiau să ajungă înaintea emisarului și asta pentru că legenda despre aurul voievodului era atât de înrădăcinată încât fascinația pe care o exercita asupra sultanului și a marelui vizir nu a mai putut fi cumpănită de nici un fel de rațiuni politice sau de preceptele lui Mahomed. După patru zile petrecute în șa, ienicerul a transmis marelui vizir în persoană
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte și reci, duhnind ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd tipărite, dovada palpabilă a celei mai îndepărtate realități din toate câte sunt, cuvinte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]