2,317 matches
-
din toate înche- ieturile și să sară parcă în toate direcțiile, abia o ține pe o linie dreaptă Ionel. Toți trei urlă de spaimă, când se văd ieșiți de pe Cățelului, pe drumul de țară, în mijlocul unor câmpuri și fără niciun felinar. Băi, nu văd nimic ! țipa Fernic. E beznă completă. — Taci, că ne-obișnuim imediat, sare Pribeagu. Și o altă împușcătură se aude în gol. — Sunt în spate, mă ? — Francezii par, dar la distanță ! — Franțuzii trag ? Trage și tu spre ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a oprit deodată, au fost deschise imediat ușile și a fost azvârlit afară, căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și două matahale în uniformă îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor, apoi cățărându-se la loc în vehiculele de teren din parada care umplea strada. Un sentiment de precauție tacită plutea peste întreaga scenă. O altă trimitere la băieții dispăruți; Nadine remarcă faptul că anul acesta se vedeau mai multe felinare și bostanii sculptați arătau mult mai blânzi ca altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi care pedala pe o bicicletă trecând pe lângă mine și aruncându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțeleg de ce - i-am cerut lui Jayne aparatul de fotografiat digitală. În timp ce comenta cu Mitchell despre noul In ’n Out Burger pe cale de a se deschide pe Main Street, mi-a dat aparatul. Am privit prin obiectiv spre Mercedes. Lumina felinarelor de stradă era ridicol de strălucitoare, uniformizând totul, fiindu-mi greu să focalizez. Nu înțelegeam de ce mașina nu mi se mai părea inocentă și de ce începea - doar după două reperări - să însemne ceva; ceva apăsător, amintindu-mi de ceva întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
textul invitației, ești imediat înconjurat de trei-patru chicos y chicas, gata să te conducă la spectacolul pasiunii și-al cărnii... Vânătoarea e foarte dură... Cafenelele și restaurantele sunt pline de mușterii. Muzică și mirosuri. Lumina puternică a vitrinelor și a felinarelor „pune în valoare” grămezile de pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orientarea spre editurile importante din Germania ar mai putea da roade. Stabilim cu Wagner să facem un interviu la Berlin, la finalul călătoriei, despre problematica pe care tocmai am tatonat-o. VASILE GÂRNEȚ: Trei secvențe nocturne. Prima: Plaza de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru un fragment de ceva! 2. Un mormânt pentru Iuda Iar Iuda vânzătorul cunoștea acest loc, pentru că adesea Iisus și ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda, luând oaste și slujitori, de la arhierei și de la farisei, a venit acolo cu felinare și cu făclii și cu arme. (Ioan, XVIII, 2-3) Se poate oare afirma că Iscarioteanul a făcut triumful postum al Mântuitorului? Istoria sfântă i-a reținut infamia, dar îi datorează mult. Permițându-i să urce la Cer așa cum se prorocise
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a avut unde se băga tuberculoza! S-a băgat în trupul meu voinic". Și când ne-am întors înapoi din satul Boboești, comuna Pipirig și am trecut prin Vânători, la școală era o cruce cu o batistă albă și un felinar. Și Vasile Știrbu cel voinic și de treabă și omănos, închisese ochii lui cei negri și frumoși pe veșnicie ! Și din Nigotești ne-am dus și pe la un preot Suceveanu care avea o domnișoară voinică și frumoasă și apoi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Cristos, deci eliberatoare, având mereu speranța împlinirii, a ajungerii la destinație, la Santiago, la sfârșitul vieții pământești. Catedrala din Astorga - Foncebadón, 8 august în zori, la ora 7 eram deja pe drum ieșind din frumosul oraș Astorga. Pe străzi felinarele sunt încă aprinse. Nu s-a trezit nimeni în afară de silențioșii pelerini ce merg hotarâți în grupuri mici, câte doi sau alții singuri. Drumul este clar indicat de săgeata galbenă și scoica ce strălucește în caldarâmul străzii. Pe traseu, barurile sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică Evoci pe undeva imaginea lui Diogene, cel care căuta cu lumânarea sau felinarul ziua-n amiaza mare, un om! (Pe când Biblia zice: "Caut un om să stea în spărtură"). Cât de rari/ deși sunt astăzi oamenii adevărați, în situația în care am trecut cam de multișor de 6 miliarde suflete pe planeta Terra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
situației grele în care se afla administrația orașului: „N-avem șosele, ...banii s-au întrebuințat pe lefuri; școlile primare sunt aruncate prin case care amerițe viiața copiilor ce le frecuantează; iluminatul e numai de formă, la 300 metri câte un felinar și prin mahalale să poată merge numai când e lună (!); la o populație de 20.000 suflete, avem numai 32 serjenți; au înființat 13 barieri, care chiar în orașele mari nu-s numai în scop să poată introduce pe toți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atrăgea atenția ministrului de Interne asupra unor lipsuri cu care se confrunta administrația orașului Huși. Prefectul dezaproba numărul prea mare de funcționari comunali. Curățenia orașului era neglijată. Drumurile și podurile se aflau în starea cea mai proastă. Prin micșorarea numărului felinarelor, s-au semnalat unele neajunsuri în ceea ce privește iluminatul. Orașul nu avea canalizare: vechile conducte de olane, instalate în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă, se deterioraseră. Plătiți cu întârzieri de 5-6 luni și folosind îmbrăcăminte și încălțăminte uzate, pompierii și sergenții de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
serviciul de incendiu” (pompieri) nu era dotat suficient: avea „5 cai plini de rapân și slabi” (subl. ns.), nouă sacale vechi, două „care de goană”, din care unul servea ca dric funebru, o trăsură, o pompă mare pentru incendiu, hamuri, felinare, mantale pentru morți, pături și saltele, toate în cea mai mare parte degradate. Problema apei potabile era una din cele mai importante probleme locale. Apa la Huși era insuficientă și de calitate inferioară. Se foloseau mijloace primitive de captare a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși, precum și felul primitiv cum se face această pâine”. După Primul Război Mondial, pâinea pentru populația orașului va fi asigurată de cele șase brutării și se va îmbunatăți din punct de vedere calitativ. Iluminatul orașului se făcea cu lampioane și felinare, despre care, în 1929, se spunea că sunt vechi și nefuncționale, deci fuseseră puse în funcțiune cu destulă vreme înainte. Din cele 72 lămpi Washington, numai 10 mai erau în stare de funcționare, celelalte fiind deteriorate. Deși iluminatul cu electricitate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
deținea și se ocupa de o afacere cu bușteni. Casa avea În față o peluză, În spate o curte cu grădină și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre bătrînul doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a claxonat. Un bărbat cu o pipă a ieșit din casă și s-a așezat În spate. S-a uitat la mine și apoi a-ntors capul, pufăind din pipă. Pe-ntuneric, bărbatul arăta tînăr, dar cînd am trecut pe sub un felinar, am văzut că avea fața ridată și cearcăne negre sub ochi. Era o față clar conturată, de băiat american, o față care Îmbătrînise, dar nu se putea maturiza. Am presupus că era un agent federal. După ce-a fumat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
chiar mai târziu, când toți erau deprimați la evacuarea Bucureștilor. Mama se afla la Florica, unde Vintilă îi trimisese pe Lia cu fiul lui și cu ai lui Dinu, copiii fiind foarte impresionați de bombardările aeriene. Circulația seara era imposibilă, felinarele fiind stinse și geamu rile căptușite cu hârtie neagră ca să nu poată repera orașul Zeppelinurile germane. Proiectoarele brăzdau cerul și, de câte ori semnalau vreunul, clopotele sunau, gardiștii fluierau, populația trebuia să se coboare în subsoluri, trecătorii să intre în pivnița unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avut o nestrămutată încredere în victoria finală, nici n-am fi putut rezista. Noaptea săream din pat, visând de tropotul trupelor inamice, de muzicile lor militare, de zgomotul camioanelor și automobilelor. Când ne uitam afară în lumina lunii și a felinarelor, vai! reaprinse de două zile încoace, îmi dădeam seama că nenorocirea nu se realizase încă. Renunțam la somn și mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare. Dar a fost foarte frumos și interesant: la 1 și jumătate au ieșit toate călugărițele cu lumânările aprinse, patru cu felinarele, patru purtătoare de steaguri, patru cu cădelnițele de argint și pe brațe cu peșchirele albe, subțiri, cusute cu aur și argint. În curtea bisericii s-au citit rugăciunile Învierii. Starița, rămasă în biserică cu ușile cele mari închise, este întrebată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar sifilisul humoral al pacientului. Din descrieri contemporane, rezultă foarte precis alura maniacală a acestui al doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu, în casa de alienați". După ce figurează cu diagnosticul de "manie furibundă" șters și corectat cu cel de "delirium tremens", Eminescu iese, vindecat, în ziua de 10 aprilie 1887
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru valorificarea lui. Maliuc a fost numele unui cioban, care remarcând cu mulți ani înainte că locul respectiv nu e niciodată afectat de inundații, și-a construit acolo stâna. Localitatea era mică, avea câteva sute de metri de șosea cu felinare și trotuare dealungul apei și cu câteva blocuri de locuințe. Mai erau acolo două clădiri mari, vechi, acoperite în mod tradițional cu stuf. În partea opusă era clădirea cu birouri și laboratoare iar în spate erau atelierele, centrala termică, centrala
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gorganelor , tocmai pentru a-l feri de intemperii și hazarde naturale. La orele 6 ale dimineții, trebuia să fim în cimitir, ori pentru asta, ne sculam la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam și ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul programului, un bețiv sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se așteaptă la ce-i mai rău din partea lor, zice: „Bre, faceți cum vreți, da’ să știți că felinarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul programului, un bețiv sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se așteaptă la ce-i mai rău din partea lor, zice: „Bre, faceți cum vreți, da’ să știți că felinarul pe care l-ați pus ieri în fața cârciumii e într-o parte“. „Du-te, cetățene, de te culcă!“, îl sfătuiește secretara, care tocmai își strânge lucrurile, însă primarul, care n-are nici un motiv să se grăbească acasă, îl invită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]