2,253 matches
-
mari contemporani” (Radu Ionescu, 1996). Deși pare surprins că într-un bildungsroman, artistul nu se încadrează într-o fluenta și clasică formare ca artist, ci mai degrabă, daca nu i am cunoaște existența-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să se scalde la 7 seara, a trebuit să rabde prezența poeților noștri care n o mai lăsau să se întoarcă. A țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind de la săpături, draperii, perne și un macat de cânepă cu firul gros, lespezi neregulate, divane de lemn alb și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să primești scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
publicul din trei sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase regia. [...] M. 30/1950 Joi dimineață, 16 februarie [1950] Bucățica asta de hârtie, doar pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
După ce mi-am încheiat anul școlar sub cele mai bune auspicii, cu o mulțime de laude - „evidențiată în câmpul muncii“, conferențiară la pionieri, ce mai, ceva gro zav, nesperat -, sâmbătă seara la ora 7, când m am întors de la acea fermecătoare mănăstire, am avut oribila surpriză să aflu că m-au pensionat, fără preaviz. La sfârșitul anului, inspectoarea care răspunde de școală, pe care o întrebasem dacă avea intenția să mă scoată la pensie, mi-a răspuns: „Ei cum, credeți că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de dinți perfecți. Aerul ei entuziast e contagios, însă ochii mă examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă fermecătoare. Te-ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate, îi spune lui Elinor, care încuviințează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Liviu Rebreanu (Jidanul, 1914) sunt frumoase (drăguțe, cel puțin) și Îmbrăcate elegant (cu bun-gust, cel puțin), după cum le caracterizează autorul Însuși Într-o listă de Dramatis personae : „Rebeca - 31 ani. Bunătate Întrupată și Împerecheată cu o frumusețe blândă și fermecătoare. E simplă În port ca și În vorbe și poate tocmai prin aceasta cucerește. Parcă ar fi o fecioară din Vechiul Testament. Rose - 23 ani. O fată mândră, drăguță, elegantă. Frida - 20 ani. O ovreicuță nostimă care se Îmbracă simplu și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz, creștinii păcătoși sunt considerați mai periculoși pentru stabilitatea morală și spirituală a comunității autohtone
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
autoarea nu e nici atunci prea dispusă să rupă vraja ; nici ea nu e mult mai convinsă decît eroina ei că pe lume există și altceva în afară de baluri mascate, sate idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film (deși hainele negre pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
succesiune. Câtă nevoie se resimte astăzi de uniforme școlare și comportament corect și moral în același timp în școala românească actuală... Au urmat ceva mai mult de două săptămâni de vacanță, cu sărbători multe, cu obiceiuri și datini, atât de fermecătoare și frumoase! Răsunau ulițele satului de glasurile copiilor și chiar și ale maturilor care, pe echipe, mergeau cu colindul, cu steaua, cu plugușorul, cu sorcova, cu Jieni și haiduci și cu hora cu scrânciob din centrul satului. Curat prin case
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și însoțitoarele mele ziua de 13 era o zi fastă și nimic rău nu ni se putea întâmpla! Abia după o oră am putut să ne continuăm drumul, trecând pe sub Alpii înzăpeziți și urcând apoi pe niște pante abrupte dar fermecătoare, ajungem la Annecy, localitate turistică din sudul Franței. Facem popas de 24 de ore aici, în casa pictorului român și al soției sale, nașii de cununie ai lui Cosmin, nepotul meu. Le-am făcut o mare și neașteptată surpriză, beneficiind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
oraș al Braziliei, la ambele capitole fiind surclasat de Sao Paulo, dar rămânea o metropolă cu o populație de circa 10 milioane de locuitori, un puternic centru financiar și comercial, capitală culturală a Braziliei și, fără nici un dubiu, un oraș fermecător care atrăgea ca un magnet nu numai pe brazilieni, dar și milioane de turiști din toată lumea. Relațiile româno-braziliene își au începutul oficial în toamna anului 1880, când colonelul Sergiu Voinescu a sosit la Rio de Janeiro ca "trimis extraordinar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La câțiva kilometri înainte de a intra la Punta del Este făceam un popas obligatoriu la Punta Ballena pentru a vizita "Pueblito" sau "Casa Pueblo" a cunoscutului artist și scriitor Carlos Paez Vilaro. Îl cunoscusem de la prima vizită era un om fermecător, trecut de 70 de ani, având în spate o viață cât să umple multe cărți. Vizitase Africa, Australia, Hong Kong, Fidji, Tahiti, Borneo, Bali, Franța, Italia, Anglia, SUA. Excelent pictor și sculptor, lăsase lucrări superbe în Panama, în Congo, la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
XVI-lea dintre puritani și catolici, a doua tratând o problematică mult mai frivolă - aceea a dragostei Într-o lume obsedată de bani și de aventuri ilicite). Ambele subiecte sunt Însă puțin absurde, dar muzica, deși cu totul diferită, e fermecătoare În amândouă. Ascultând pentru prima oară muzica lui Bellini (Văduva o văzusem la Opereta din București), am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
realitatea străzii, a vieții de zi cu zi, ci Îl vedea ca pe un spațiu al imaginației și un prilej de căutare spirituală. Fabulele și basmele lui Gozzi sunt de fapt metafore și parabole de Înțelepciune profundă, ascunse sub Învelișul fermecător al tradițiilor comediei antice, ale miturilor și legendelor asiatice Îmbinate cu improvizația commediei dell’arte. De aceea Gozzi convine de minune operei, care este prin esența sa o artă a convenției și a imaginației. Scenariile lui pline de exotism, vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să ne dea lecții și să ne ducă la plimbare. În sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l Într-o Îmbrățișare de urs; el, dându-se Înapoi și repetând „MÎ v Anglii, mî v Anglii“ (suntem În Anglia). Micul și fermecătorul lui apartament era plin de suveniruri din India, de pildă, fotografii cu tineri ofițeri britanici. El este autorul cărții Calvarul unui diplomat (1921), ușor de obținut În orice mare bibliotecă publică, și a unei versiuni engleze a lui Boris Godunov
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să provoace ieșirea grosolană pe care Cehov și-o permite Într-o scrisoare din 3 august 1888 către sora sa, scrisoarea fiind publicată. Mătușa Praskovia sau mătușa Pașa - cum Îi spuneam noi - ne vizita deseori la Vira. Avea un mod fermecător de a ne saluta, dând buzna În camera copiilor și strigând tare „Bonjour, les enfants!“. A murit În 1910. Mama a vegheat la căpătâiul ei și ultimele cuvinte ale mătușii Pașa au fost: „Interesant! Acum Înțeleg. Totul este apă, vsio-voda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu pe care n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on allait se promener en equipage - o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea mingii o lovitură puternică, dar extrem de ineficientă. Când Lenski ne-a părăsit definitiv, În primăvara anului 1914, ne-a fost adus un tânăr dintr-o provincie de pe Volga. Era un tip fermecător, de familie bună, bun jucător de tenis și excelent călăreț; era foarte fericit că se putea bizui pe asemenea talente, Întrucât, la acea dată târzie, nici fratele meu și nici eu nu prea mai aveam nevoie de ajutorul la Învățătură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mereu, Într-o serie de legături amoroase simultane sau suprapuse, unele Încântătoare, altele sordide, de la aventuri de o noapte până la complicații și disimulări de durată, cu rezultate artistice foarte slabe. Nu numai că această experiență este Îndoielnică și umbrele acelor fermecătoare doamne Îmi sunt inutile acum, când Îmi reconstitui trecutul, dar ea determină o defocalizare enervantă pentru că oricât mi-aș potrivi lentilele memoriei, nu-mi pot aminti cum m-am despărțit de Tamara. Poate că această neclaritate are un alt motiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din Rusia). În drum spre Anglia, fiind provocat de tata și de Kornei Ciukovski să găsească o rimă pentru Africa, poetul și romancierul Alexei Tolstoi (n-are nici o legătură cu contele Lev Nikolaievici) compusese, deși suferind de rău de mare, fermecătorul cuplet: Viju palimu i Kafrika Eto - Afrika. (Văd un palmier și un mic Kafru. Aceasta-i Africa.) În Anglia, vizitatorilor li s-a arătat flota. Au urmat, Într-o nobilă succesiune, dineuri și discursuri. Oportuna cucerire a Erzerum-ului de către ruși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pace, O, Morella, cumplite sunt viețile acviline. Nu voi uita niciodată tonalitățile lui tânguitoare și nici nu mă voi ierta vreodată pentru cronica furibundă În care am atacat câteva greșeli minore din versurile lui de Începător. L-am cunoscut pe fermecătorul și afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o sticlă de vin ordinaire pe străzile bătute de ploaie; pe Aihenvald - versiunea rusească a lui Walter Pater - omorât ulterior de un troleibuz; pe Marina Țvetaeva, soția unui agent dublu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre, mai puțintel. Cât vă lasă inima. Bineînțeles, adaugă, cu zâmbet fermecător, "De bună voie și nesilit de nimeni"... Din prisosul nostru că suntem îndeajuns de pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]