2,301 matches
-
cu talie groasă, șolduri late și păr cărunt, dacă ar mai fi trăit. Cele trei fiice, toate trecute cu puțin de douăzeci de ani, erau Însă izbitor de frumoase și, În ciuda câtorva lacune de educație și bună purtare, irezistibil de fermecătoare - pentru toată lumea, cu excepția lui MacAlpine, care Își păstră expresia ca de granit, În ciuda eforturilor lor copilărești de a-l tachina și de a flirta cu el. Îi aminteau de Minny prin curiozitatea netemătoare și pofta de viață, iar uneori i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec. Istoria, fermecătoare, spunea că soția primarului Îi cedase regelui dormitorul ei, În ciuda faptului că era Însărcinată, și că dăduse naștere chiar În noaptea aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
următor, vor exista aparate care vor transcrie cuvintele direct după dictare, pe un ecran, pentru revizii și corecturi, tipărindu-le apoi pe o mașină de scris, fără amestecul omului. Cum mai râseseră, el și Gosse! Soția lui Wells, minionă și fermecătoare - cea de a doua, după câte se părea, În ciuda tinereții sale -, care Își privise adorator soțul tot timpul cât acesta se desfășurase, păruse ofensată de lipsa lor de respect. Era relativ mulțumit că Wells se gândea să se stabilească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frumoasă. Eram în alt oraș, și eu, Irin Pilier devenisem Irin Soul. Într-o bisericuță frumoasă, plină de trandafiri roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceară gladiole, dar ea avea deja, așa că luase trandafiri albi. Știa prea bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine ce face. La fel de sigur pe el. O altă situație, dar putea face totul. Își putea aminti situații limită din care ieșise cu succes. Salut, Amanda. Aceeași voce fermecătoare, același chip irezistibil veșnic. Salut. Ea purta o rochie de seară fermecătoare. Sofisticată și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și Divină.
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți toarnă ție fermecătoarea galenică, de-a moaca... Numai ca să-i împrăștii... prin domiciliu, cu muște, rahați, scârboșenii și șobolani?!... Adică, ea nu poate să-și arunce singură, prin casă, cu șobolanii?!... 44 DANIEL BĂNULESCU - Numai că, în ultima clipă, adulmecând primejdia, terchea- berchea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
basculante ce descarcă o tonă de tablă și ne-am trezit mai netezi și mai curați decât un cur de copil... ...Dar coropișnițe, viermișori, gândăcei, nu pentru că ar fi ea candrie - tot turuia fără să știm de ce Bruță - ne trimite fermecătoarea, de atâta amar de ani, să-i procurăm... comentă Gabi cel Norocos. 52 DANIEL BĂNULESCU Un al treilea a primit darul să-i facă să se miște, să scoată limba și să alerge pe toți gudulanii care-au fost prinși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altele, hotărâte după cadavre, ce parcă în viața lor nu făcuseră decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecătoarei noastre din cartier, ofticînd-o că-și vâra altcineva nasul pe la cotețele ei. Iar când s-a auzit și că Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le în apă, ajunsese de-și spărsese singur, de disperare, sticla de rachiu de drojdie de ciment, s-a chitit fermecătoarea, pe care o cheamă Nicolici C. Maria, că fusese împins cartierul la capătul puterilor. Și ne-a convocat pe toți ca să ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei, să ne mâne cu forța printre cele două focuri vii. Pentru că, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei, să ne mâne cu forța printre cele două focuri vii. Pentru că, în trecătoarea dintre casele lui Jubilău și cele ale lui Spasmatu, fermecătoarea aprinsese cele două focuri vii, iscate nu cu scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar fermecătoarei îi venise sifon pe boarfele de paradă în care se îmbrăcase. Cică fusta a verde nu se asorta cu pistruii și cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciungi, nici schilozi - au fețele atât de neînsemnate, de-ți vine să-ți ștergi nasul pe ele. Și totuși, din magazioarele lui Dumnezeu, când au fost ouați, fiecăruia i s-a vârât în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența neagră. Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o sticloanță pentru acasă (nici nu te cunosc, cum să se apuce, bă, să se drojdească cu tine?!), iar pe coropișnițele ce le-ai adus - le trebuie, hoarcă - le fierb și le toacă în chichița șopronului, unde și-a înjghebat fermecătoarea o făbricuță de conserve... Mișcîndu-se cu îndemînare în beznă și părîndu-i-se că-și reperase dușmanii, deșiratului i se zburli părul de pe spinare și trase, c-o mișcare scurtă, decojind husa de pe un morman de cărți. Sărind în dreapta ca un popândău
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vârau și câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu te-ar angaja la gândaci. La mecla ta de pervers, nu te-ar primi nici să-i păzești closetul. Și nu mă mai tot albi de scuipat... Coboară jos, aicea, să-ți parlesc cum și-a procurat certificatul de fermecătoare. ...Acum vreo douj' și ceva de ani, tălpile iadului și drăcoaicele cele mai necordite ce i-au eliberat patalamaua de vrăjitoare, au școlit-o pe ciohordoaică, ca s-o ferească de amenințarea cea mai babană ce-o păștea. Întâi am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte nasoi, porecla de ... Bunghește-te! E și periculoși și o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte nasoi, porecla de ... Bunghește-te! E și periculoși și o trupă: fermecătoarea umblă deja cu viitorul belit. O pală de vânt zburli blănița rozătorului, își aminti cu precizie Gabi cel Norocos. O altă pală săltă, parcă folosindu-se de o mână, 59 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Intuind ora din jocul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]