2,832 matches
-
doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vreau apă, vreau lapte! - Bine atunci, bea lapte, ai pe noptieră! - Trage de timp! - Mormăie tata. - O să vină Moș Ene pe la gene curând! Îl liniștește mama pe tată. După cum știți, dragi copii, Moș Ene presară pe genele copiilor un praf fermecat, ca aceștia, vor, nu vor, să adoarmă. - Așa de bine a fost azi noapte! Te rog Moș Ene să presari din nou niște praf de dormit în fața ușii noastre! (se ruga mama în gând). Moș Ene dădu o raită pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cu o ploicică rece din stropitoarea ei. Ea călăuzea fluturii să mângâie petalele florilor și să se răsfețe cu parfumul lor. Pentru că ea îi îndruma spre cele mai parfumate flori, fluturii o răsplăteau cu dansul gingaș al aripilor prin grădina fermecată a palatului. Future ,future ! Porți pe aripiore Multă culoare Ce parcă o floare Încă nu o are ! Și prințesa îl ruga pe fluture să poposească în palma ei ca să-i dea binețe și să îi admire paleta de culori împrumutate
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ei ca să-i dea binețe și să îi admire paleta de culori împrumutate de la flori. Fluturașul îi ascultă ruga și poposi pe mâna ei gingașă. Prințesa îl sărută, iar acesta își luă zborul în zări, către alte flori. Prințesa scutură fermecată din căpușor și se îndreptă spre grădinuța de flori și cu mare drag culese cele mai frumoase flori pentru mama ei. (așa cum ai cules tu Ingrid flori de pe câmp pentru mine și mi le-ai oferit). Tare se mai bucură
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
În curtea conacului ne aștepta masa întinsă și un taraf de lăutari băștinași. Am jucat hora miresei laolaltă cu flăcăii și fetele satului, într-o însuflețire de zile mari. Iliuță, la rândul lui, se apucă să cânte din frunza-i fermecată. Țăranii se mirau și căscau gura la bucureșteamul care se pricepea așa de bine să zică doina și alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-ai salvat! - Cu mare drag, ființă fragedă și delicată! - Acum eu trebuie să plec, însă reține că nu ai voie să treci prin portalul răului care se va ivi în calea ta! Îți dau și acest spic de grâu fermecat! - La revedere! Eu nu văzusem portalul și am intrat în el, neștiutor și încă fascinat de tot ceea ce mi se întâmplase. Din această cauză, am ajuns din nou în lumea mea, cea din care evadasem prin puterea imaginației. Ajungând acasă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
prilejul de a-mi ridica ochișorii curioși spre soarele care ne îmbie la alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba grasă și moale la atingere, să ne ascundem plini de emoție sub pletele misterioase ale sălciilor care ne păstrează taina în jocul nostru de-a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Eu sunt cea mai călduroasă, Lumea toată-i bucuroasă. Vacanța mare a sosit Și la mare am pornit! Dacă vara e frumoasă, Eu sunt cea mai arătoasă; Bogăția-mi aparține, Roadele ți le dau ție. Păsările au plecat Spre tărâmul fermecat, Frunza azi s-a ofilit, Iar la școală am pornit! Balcan Mălina-Georgiana Școala Gimnazială Dumbrăvița Dulce vară, dulce soare! Amurgul ultimei zile de vară Se stinge-ncet și parc`afară Este toamnă? Ziua se scurge tot mai tare Vântul ăsta
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș, pe Gina Patrichi, George Constan tin, Ma riana Mihuț, Oana Pellea, Marcel Iureș, Virgil Ogășa nu și mulți alți dresori fermecați ai deznă dejdilor noastre. Cum frumos a scris Cătălin Ștefănescu în nr. 404 din 10 noiembrie crt. al Dilemei într-un articol intitulat chiar așa: Ciulei - „există oameni în care îți depui rezervele secrete de încredere, așa cum ți ai depune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Atenție! Universul prichindeilor este invadat de îngeri și îngerițe. Mărturie stau aceste povești cu litere cerești, pe care autoarea le aduce aici, spre judecată, (ori spre delectare?) celor mici. De unde? Ai să te miri: din Cutia cu amintiri. O cutiuță fermecată, nici lungă, nici lată. Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea și visa un înger în zbor! Cum e posibil? Iată că este, în această poveste. Și-n altele, mii, scrise pentru copii. Fabian, căci despre el este vorba, primi un vis fermecat, adică adevărat. Un vis de însănătoșire, un vis de prietenie și de iubire. Ați avut și voi acest fel de vis? Cu o cutiuță în care se află minuni? Dacă ai avut, să mă suni. Neapărat. Și-o să-l transmit
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
din sat în sat, ca prichindeii să se roage la îngerul lor păzitor, să le aducă și lor, din Cutia cu minuni, un vis. Am zis. Ei, și tot așa, continuă poveștile acestei doamne minunate, ca și zânele din poveștile fermecate. O alta, se numește Angelica și îngerașul. Poveștile Mariei Doina Leonte sunt pur și simplu molipsitoare. Nu poți doar să le citești pur și simplu. Ele te îndeamnă la visare, la creație, la îm-po-e-zi-re! Îți oferă fel de fel de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat nu a putut rămâne indiferent la un vis de copil...” Așa au apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a încetat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de basm, pe care, știutorii de carte, o descifrau cu bucurie, cu entuziasm și încântare. La numai câteva luni după prima așezare pe scaunul de la mica masă, pe care era așezată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dădea un adevărat recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă ne era iubirea...! Noi, fiii de burghez, n-aveam însă deloc delicatețe. În drum către acele locuri fermecate l-am chinuit pe băiat cu tot felul de nerozii. Iar pentru că Jan Carpinschi avea o soră, am găsit cu cale să întindem coarda și mai tare. Băiatul riposta cu înjurături, cu palme și picioare. Le trăgea cu sete, de parcă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cîțiva care nu se apropiau, se pare că premierul nu era peste tot simpatizat. Și el probabil că știa, fiindcă tremura ușurel tot timpul, nici mai mult nici mai puțin de parcă ar fi murit de frică; În acel patio fermecat, stil secolul XX nu erau de fapt colțuri, dar el parcă le căuta, aproape s-ar fi putut spune că le crea și parcă mereu se izola Într-un colț: În afară de asta, Își Îngrijea foarte mult mîinile, fiindcă Îți Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Acvarium, fiindcă avea poftă să mănînce languste și să bea un vin bun, ca să-și poată imagina mai departe o mulțime de lucruri pe care poate că avea să le scrie cîndva. Puteau fi văzuți perfect În acel patio fermecat stil secolul XX. Acum, după ce băuseră mai multe pahare de whisky și cînd conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate că avea să le scrie cîndva. Puteau fi văzuți perfect În acel patio fermecat stil secolul XX. Acum, după ce băuseră mai multe pahare de whisky și cînd conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult mai bine cînd văzu că primul grup de invitați se apropiau să-și ia rămas-bun: „Vă Însoțesc, domnilor, vă Însoțesc“, le spunea de Altamira și atingea cu degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care era unul din pereții casei minunate, inundată de lumină. În patio, vreo treizeci și cinci de persoane albastre continuau să converseze cu Însuflețire, fără a reuși să descopere de unde provenea misterioasa lumină care făcea ca acest patio foarte modern să pară fermecat, o acceptau pur și simplu, la fel cum acceptau ca ei, numai ei, să poată da drumul unui pahar să cadă În gol și golul să se transforme Îndată Într-o tavă de argint lucrată cu mare finețe. Stăteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să spună nimic altceva decât că, cel mai târziu la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau doamna Paulina, i-a făcut-o cadou la botez. Iar pernuța aceea amintește acum de o ființă care nu mai este. Căci signora Paolina, soția lui signor Giuseppe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică le ținea numai pentru el... Unde erau, acum, voioșia și pofta de viață de altădată? Unde era glasul fermecat, care valora cât douăzeci de orchestre la un loc? Iar când s-a stins bătrânul și l-au dus la groapă cu camioneta, în capul fiecăruia stăruia gândul că, ce ar zice acum, dacă ar putea nenea Fănică să se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei scoțând în evidență, în mod extravagant, purpuriul pe care-l alesese pentru el. Când Karin își duse obiectivul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hrănea din convingerea că ele și-au îndeplinit misiunea umană, că nu mai au altceva de făcut. Autodeificarea mamei, disprețul cu care femeile care nu sunt mame sunt privite de cele care sunt, bălăceala aceea grețoasă și roz în lacul fermecat al celor alese, pe care toți și toate celelalte trebuie să le slujească sunt realități cu care nu mi-a plăcut să am de-a face, pentru că nu le-aș fi putut face față. Mă încearcă adesea sentimente fraterne față de
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]