3,685 matches
-
sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în pervaz, ca pentru un ultim contact concret, liniștitor, cu realitatea. În fâșia laterală a oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rapide ale fiului. Dida înțelese că Mircea Claudiu își schimba hainele, să iasă, ca în fiecare seară, cu țâfnoasa sa superbă parteneră și zâmbi, din nou, cretin, pierdută în coșmarul din fereastră. Când se va roti, din nou, spre încăperea festiv luminată, vor fi trecut două săptămâni. O seară festivă, de data asta. Masa de sărbătoare, acoperită cu damasc. A doua secvență: fără tacâmul din capul mesei. După înmormântare și după nuntă... O masă de despărțire în cinstea tinerei perechi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schimba hainele, să iasă, ca în fiecare seară, cu țâfnoasa sa superbă parteneră și zâmbi, din nou, cretin, pierdută în coșmarul din fereastră. Când se va roti, din nou, spre încăperea festiv luminată, vor fi trecut două săptămâni. O seară festivă, de data asta. Masa de sărbătoare, acoperită cu damasc. A doua secvență: fără tacâmul din capul mesei. După înmormântare și după nuntă... O masă de despărțire în cinstea tinerei perechi care va părăsi, peste doar o zi, Bucureștiul. Tânăra soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv acum o lună, după înmormântarea mamei. Primim câte o ilustrată, câteva rânduri, s-a retras cu femeia cu care trăia de mult. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așază, deschide ziarul. Răsfoiește paginile: fantoma Octavian nu apare, nici președintele Orest Popescu nu apare, nici numele Irinei Radovici nu apare. Ce-o fi făcând Ina la această trăsnită Asociație? Panouri, afișe, grafice de realizări și de sarcini, macheta numerelor festive? Și de ce isi intretine ura față de tov general și croitor în rezervă Popescu chiar in prximitatea acestuia? Încă n-o fiscăpat de el? Și pe unde o fi señor Octav, de ce n-are și el poză și elogiu între atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
servise ca element de echilibru în viața ei. Apoi însă el plecase la colegiu, iar Rory scăpase de sub control - mai întâi fugind la New York și apoi, după o scurtă împăcare cu mama ei, dispărând spre zări neștiute. La vremea cinei festive date în cinstea absolvirii lui Tom, născuse deja un copil nelegitim (o fetiță pe nume Lucy), se întorsese acasă atât cât să lase copilul în poala surorii mele și dispăruse iar. La moartea lui June, paisprezece luni mai târziu, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ora 8.30 a.m. De la: Gildenstein, Lalla <L.Gildenstein@anagram.com Către: Bloomwood, Becky < B.Bloomwood@barneys.com Data: Luni 28 ianuarie, 2002, ora 8.22 a.m. Subiect: AJUTOR! URGENT! Becky. Ajutor! Ajutor! Am pierdut lista. Diseară am o cină festivă cu niște clienți japonezi. Costumul meu Armani e la curațat. Ce‑ar trebui să port? Te rog, răspunde‑mi cât poți de repede. Mulțumesc, ești un înger. Lalla. PS: Am auzit veștile - felicitări! SFÎRȘIT Sac de pînză umplut cu fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
altminteri ar fi fost la mintea cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că după evadare va fi prins și ținut desculț, În carcera plină de apă Înghețată, piciorul cangrenat, amputat, fără anestezie... — ...Sfârșitul poveștii lui Anton este atât de trist, Încât n-are sens să vi-l povestesc Într-o asemenea seară festivă. L-am aflat În această călătorie de la fratele lui, Cristian Dobrotă. Dintre cei doi frați, Anton avea o personalitate puternică, Cristian era total șters și, deși doar cu câțiva ani mai mic, nu era băgat mai niciodată În seamă. Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu pete de cafea sau ulei, din anii ’30, pe care o păstra Buni la oglindă. Eram el, care nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
așa mi-a rămas mie... Inutil să caut, acum, semnele care, atunci, mă vor fi făcut să-cred-că; din care să-știu-că este duminică și nu vreo altă, oarecare zi din săptămână. Aș putea vorbi, de-o pildă, despre aerul de pace festivă; pe care-l au sărbătorile; vara și la țară. Aș putea, de-o altă pildă, să scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la vreo trei kilometri și Tabora, de maici, dincolo de Curchi), fuseseră desființate, prefăcute În cluburi și sovhozuri și magazii, iar călugării și călugărițele, Dumnezeu să le păzească pe-acolo pe unde-or fi, prin Siberia. Revin, insist: din acea dimineață festivă Încep amintirile numai ale mele - În vârstă de cinci ani și aproape nouă luni. Amintiri adevărate: trudite de mine (Întru ținere de minte); succesiuni de Întâmplări, nu doar imagini statice, răzlețe; rezonând Îndelung, Îndelat, la atingere, ca bronzul clopotului Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bineparfumirositor. Și mă opresc. Drept În fața mea: poarta larg deschisă, iar În uliță: drapelul. Nici În copilărie, cu atât mai puțin În adolescență (ca să nu mai vorbesc de maturitate) nu m-am Împăcat cu „parada” cum le spunea tata insemnelor festive: embleme, banderole, drapele. Mai ales drapelul (pentru care - printre altele - tata a văzut Siberia) mi-a provocat Întotdeauna un sentiment de sărbătoare-obligatorie, deci, tristă; cât despre cele ale altor țări, nu le găseam locul decât pe, eventual, nave (mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În fiecare an, de ziua națională, eu eram în culmea fericirii. Din cauza mirosului de friptură, care urca până la ferestrele noastre. Alergam pe balcon și simțeam cum mi se lărgesc nările ca ale lui Fernando, taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
matinale și de seară, fără să se producă un deces din cauză de boală, o cădere mortală, o sinucidere dusă la bun sfârșit, nimic de nimic, absolut nimic. Nici măcar unul din acele accidente de mașină atât de frecvente În ocazii festive, când iresponsabilitatea veselă și excesul de alcool se iau la Întrecere pe șosele ca să fie clar o dată pentru totdeauna, cine e În stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu lăsase În urmă obișnuitul și catastroficul șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă de ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului, care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cererea cadrului didactic, îl atârnase într-un cârlig și-l tranșase cu mare finețe. Victima vorbise tot timpul, până rămăsese fără sânge și trecuse într-o lume mai vegetariană. Canibalul pusese carnea la congelator și o pregătise cu diferite ocazii festive, timp de mai multe luni. Nimeni din cei care fuseseră invitați la el acasă în perioada aceea nu-și mai amintea ce gust avea friptura de profesor, pentru că li se spusese că au în față ardei umplut cu carne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rezolvare. Cel puțin, nu în viața asta. Fratele revăzu, în derulare, pe ecranul blurat al minții, ca pe o peliculă îngălbenită din celuloid, petrecerile, bairamurile și bețiile monstre, trase între acei pereți, pe șest, cu ocazia onomasticelor și a zilelor festive (mai mult ori mai puțin oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în toată țara? Iau cu asalt guvernul, prefecturile, casele de pensii, farmaciile, fac exact ca minerii și se bat între ei ca țiganii din epopee, își rup oasele pentru un bilet de tratament, pentru pomenile care se dau la zile festive sau la praznice pe la biserici?... - Așa e Mami! Dar dacă facem ceva economii, mergem la vară la Techirghiol să ne mai reparăm încheieturile, că au început să scârțâie. Din fotoliu sare ca arsă. - Dar la Purcica nu-i bine? (Purcica
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
așezat în frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte grupuri venite din alte părți ale orașului. Strigăm sloganurile partidului, numele celor propuși pentru primăria orașului și pentru consiliul județean. Adunarea electorală s-a terminat în mod festiv cu chifle, mici și bere în ritmurile unei fanfare adusă din județ. Șefulețul de partid ne strecoară ceva roni în palmă, rugându-ne să ne întoarcem cu materialele la sediul partidului de cartier. Apoi ne comunică să fim pregătiți pentru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
polițe de plătit ? Probabil și asta, există un registru al omenescului pe care artisticul nu-l poate elimina transfigurîndu-l. Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate festivă cu poporul român și brava sa armată anti-comunistă ar fi fost mai degrabă grotesc decît angelic. Mesajul de la Ateneul Român s-a rezumat însă la a nega existența unei astfel de „armate” : în România nu a existat rezistență anti comunistă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am intuit unde se afla primejdia și m-am spăimântat doar de calul care, turbat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]