2,319 matches
-
Somnium de Kepler sau despre Autour de la Lune / Călătorie în jurul Lunii de Jules Verne 89. SF-ul se sprijină în primul rând pe o ipoteză logic veridică pentru a imagina o experiență a gândirii. Asta face Cyrano pentru a justifica "ficțional" faptul că Pământul se învârtește. Creează astfel, în spațiul literar, o ficțiune, prinsă într-un miraj la rândul său atras de apariția științei galileene și a tehnologiei 90. Drept urmare, unii autori vor ajunge, cu ajutorul "termenilor științifici", să creeze noi metafore
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
fi colonizarea planetei Marte de către oameni sau colonizarea Lunii. În acest caz, SF-ul poate fi interesat, la fel ca filozofia și politica, de viitorul social și uman al invențiilor științifice. Însă o face prin propriile însușiri, formulând, la modul ficțional, imaginativ, evoluțiile în desfășurare, pentru a da naștere unor narațiuni totodată ludice și critice. O face și ținând seama de evoluția literaturii în general, ale cărei tonuri și mijloace sunt folosite, adesea cu talent, de autorii de SF. În plus
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
treia lege: un robot trebuie să-și protejeze existența în măsura în care această protecție nu intră în contradicție cu prima sau a doua lege. Cele trei legi constituie pretextul pentru a inventa situații care să le verifice și să le demonstreze productivitatea ficțională. Space Opera: narațiune de aventuri în spațiul galactic, unde se desfășoară războaie între ființele umane și extratereștri pentru posesia unor bogății, planete etc., pe cât posibil cu ajutorul unor nave spațiale enorme și al unor arme extraordinare. Caraterizează producția de SF apropiată
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
la unul, la altul"17. Oricât am vrea să credem că la numai un deceniu de la fondarea culturii literare în Principate e posibilă o percepție sociologică a profesiei scriitoricești, lucrurile stau diferit. Constatările asupra pauperității scriitorilor se datorează unui tipar ficțional: Heliade Rădulescu aclimatizează un model de reprezentare a auctorialității din cultura occidentală. E vorba de ficțiunile boemei, care se impun în literatura franceză către 1820, doar cu câțiva ani înainte de figura sarsailismului. Un vodevil al lui Scribe și Perlet, L
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru că nu se justifică o noțiune a șomajului artistic într-o literatură fondată de nouă ani. Nu despre condiția socială a scriitorului vrea Heliade Rădulescu să vorbească, ci despre posibilitatea de a pretinde statutul de scriitor. Criticul român actualizează tiparul ficțional al boemei pentru a descrie un mod de recrutare a artiștilor. Lucrul pe care l-a înțeles și care i se pare întru totul funcțional în Principatele Române e că toți pot deveni autori, indiferent de talent, de gradul de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poezii și proverbe"113. O altă carte de citire din 1863, subintitulată Legendariu românesc pentru a patra clasă a școalelor poporane, avea o secțiune de "Nărăciuni și asămănări morale"114. Rolul lor era să construiască în mintea elevului mici reprezentări ficționale care să îl ajute să înțeleagă realitatea în care trăia 115. Ursul și lupul, Copilele și cucoșul, Mere putrede și mere bune, Răsăritul soarelui etc. Ce se petrece atunci când cele două filiere se întâlnesc, când viața se lipește de text
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și delirul fantasmatic (fantasma ar veni din mentalitatea religioasă superstițioasă a unei epoci revolute, deschisă supranaturalului și care se hrănește și alimentează delirul). Folosind două procedee narative contrarii pentru a pune sub semnul întrebării autenticitatea legendei tradiționale, Flaubert subliniază statutul ficțional al textului implicând o dezavuare ironică a credibilității evenimentelor povestite 347. Amestecul de procedee moderne (focalizare internă, interpretare psihologică) și de elemente legendare întărește o ambiguitate fundamentală, care este unul dintre resorturile cele mai puternice ale capodoperei realizate de către scriitor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apreciere, de la dramatizare la ironizare, acestea sunt, în mare, etapele cartografierii imaginare a Europei, unde Răsăritul, împreună cu România și întreg blocul sovietic, avea o existență fluctuantă și variabilă, așa cum le-am urmărit în lucrări academice, în literatura de călătorie sau ficțională a unor scriitori apuseni având drept țintă a observației acest spațiu. Europa Centrală și de Răsărit, inclusiv România, nu mai sunt excluse din proiectele de construire a noii ordini mondiale pentru că și-au câștigat ele însele poziția de agenți activi
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Marin își explică propria nevroză, nu? Și o atribuie unei femei" (fragment reluat în acest volum ca anexă la jurnal, p.60-61). Persistența scriitorului în jurnal nu e folositoare, căci singura lui soluție onorabilă și durabilă e salvarea prin creația ficțională, adevărata menire a unui scriitor epic. Prozatorul trebuie să iasă victorios din acest periculos triunghi al Bermudelor reprezentat de femeie, nevroză și creație: "În literatură, în creație, acolo se află domnia spiritului meu, în viață fiind vulnerabil și sclav în
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
doua ei carte, acest roman intitulat Anunț matrimonial, reia problematica inițială și o introduce în spațiul mai elastic al ficțiunii, cu un paralelism viață-text ce rămâne totuși transparent. Multe situații sunt translate dintr-o parte în alta, cu minime distorsiuni ficționale. Urmărim și aici avatarurile sentimentale ale unei femei ,la mijlocul vieții", care se vede părăsită de un soț fugit după farmece mai tinerești. Sofia e un alter-ego perfect al Tatianei Covor, o ,soră" bună în nefericire și tărie de caracter, sensibilitate
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
timid, apoi, o dată cu apariția Conștiinței lui Zeno, în mod ,explicit". Învelișul psihanalitic al romanului - un manual de psihanaliză aplicată în sine - poate părea compromițător la o reevaluare critică actuală. Romanul însă nu e tezist, nu creează altfel spus un context ficțional pentru revelarea unei idei/metode, fie ea și psihanaliza freudiană care făcea furori în epocă. Povestea, deși nu vertebrează în mod exclusivist discursul, ca în marile narațiuni realiste, nu e nici remorca tîrîtă cu greu de dragul lizibilității. Rețeta, în linii
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
fantastic, ca punga cu galbeni ori lada cu comori din basme, a luat deodată un contur precis. Elementele consistente și constitutive de lume capitalistă, care formează țesutul romanului și chiar coloana lui vertebrală, le percepeam înainte mai mult ca aspecte ficționale, cu o funcție pitoresc-epică: accidente în lumea solară a cărții, episoade neplăcute, dar, cumva, la marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
citit, cu creionul în mână, câteva biblioteci. Aceasta se simte imediat în opera lui, în care torentul de experiență a realității se întâlnește cu un flux bogat de impresii, idei, evaluări, judecăți, inducții oferite de cărțile citite. Petrini, fratele său ficțional din romanul lui Marin Preda, știe filozofie numai din auzite - notează el undeva, cu maliție; în ce-l privește, a făcut filozofie la școala lui Blaga și Liviu Rusu și o poate explica (pe un pat de închisoare reală sau
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
sau cu ceilalți."10 Revizuirile lui N. Moraru sfârșesc prin a refuza scriitorului propria sa identitate civilă și Radu Tudoran devine, în virtutea acestui reflex de execuție în efigie, nenominalizatul autor al romanului Un port la răsărit, în a cărui textură ficțională inchizitorul identifică absența clarviziunii permițându-i să sesizeze "cumplita asuprire socială și națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului critic din decada care se deschide, recitirea istoriei literare se realizează din acel
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
a viitoarei sale soții). În cufundarea în "biblioteca din carte e mîna diavolului sau a lui Dumnezeu: � re)lectura e un joc pervers cu reguli care se pot schimba chiar în timpul jocului, o rescriere mentală, e recuperare a adevărului ficțional ( într-un joc "abs ob make it believe), e fascinație pentru "scheletul din dulap ( o recitire "de dragul secretului). "Un bun cititor este un re-cititor inveterat, și � ...) textele ce conțin regularități � regularități care să merite a fi descoperite) și
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
puternic incendiu, pe lîngă care, prin forța lucrurilor, ar fi trebuit să treacă, în conformitate cu traseul pe care i-l stabilește autorul. Eco respinge tratamentul pe care-l aplică romanului său acest cititor scrupulos ca fiind o încălcare flagrantă a pactului ficțional, o măreață greșeală de suprainterpretare. Citind cartea lui Matei Călinescu, am început să-mi pun însă întrebarea: cade acest lector al lui Eco în păcatul suprainterpretării sau e un recititor care bate în perspicacitate autorul ( cărțile lui Eco fiind recitibile
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
unei păsări zburînd în apropiere, sau a frunzelor desprinzîndu-se dintr-un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi ficționale, pe care nu le-am văzut niciodată, capătă o concretețe vizuală în mintea noastră? Secole de filozofie s-au străduit să explice mecanismele imaginației, ale percepției și memoriei, iar filozofilor li se alătură azi psihologi și medici. Lor le vom
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
unei făpturi reale. Poartă un nume, are trăsături distinctive, o istorie personală, și ne trezește sentimente la fel de vii ca și oamenii pe care îi întîlnim în carne și oase. Teza lui Amie Thomasson, autoarea unui studiu interesant consacrat relației dintre ficțional și metafizic, este că în calitate de ficțiuni, personajele literare aparțin unei clase generice, cea a artefactelor. Ceea ce o preocupă pe Thomasson este să afle un răspuns la paradoxul semnalat de Kundera, reformulîndu-l din perspectiva filozofului: care este statutul ontologic al personajelor
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
și metafizic, este că în calitate de ficțiuni, personajele literare aparțin unei clase generice, cea a artefactelor. Ceea ce o preocupă pe Thomasson este să afle un răspuns la paradoxul semnalat de Kundera, reformulîndu-l din perspectiva filozofului: care este statutul ontologic al personajelor ficționale? Reprezintă ficționalitatea un caz particular de metafizică? Intenția autoarei este de a atribui entităților ficționale un statut ontologic, în speranța că în felul acesta vom începe să privim și problemele metafizicii cu alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
Ceea ce o preocupă pe Thomasson este să afle un răspuns la paradoxul semnalat de Kundera, reformulîndu-l din perspectiva filozofului: care este statutul ontologic al personajelor ficționale? Reprezintă ficționalitatea un caz particular de metafizică? Intenția autoarei este de a atribui entităților ficționale un statut ontologic, în speranța că în felul acesta vom începe să privim și problemele metafizicii cu alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte fizice, materiale, și abstracțiuni sau reprezentări ideale. Într-o lume sofisticată ca a noastră, o
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
fizice, materiale, și abstracțiuni sau reprezentări ideale. Într-o lume sofisticată ca a noastră, o lume a virtualului mai consistent uneori decît realul, cum i-ar plăcea lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse teorii din filozofia analitică și filozofia limbajului, toate
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse teorii din filozofia analitică și filozofia limbajului, toate avînd în comun o premisă esențială: nu este suficient să percepem universul și propria noastră existență în cadrul acestui univers în virtutea unei diviziuni simple real/ireal. Ideea pare de bun
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
propun redefinirea conceptului de realitate. Interesantă, în demersul lui Amie Thomasson, este metoda folosită: cu aparatul conceptual al filozofului analitic, dar cu o stare de spirit mai curînd tipică unui critic sau teoretician literar, autoarea pledează pentru o ontologie a ficționalului. Convingătoare sau nu, pledoaria ei are uriașul merit de a pune pe tapet cîteva dintre cele mai complicate și fascinante totodată probleme ale esteticii și filozofiei culturii.Thomasson clasifică personajele ficționale în categoria mai largă a artefactelor culturale. Laolaltă cu
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
sau teoretician literar, autoarea pledează pentru o ontologie a ficționalului. Convingătoare sau nu, pledoaria ei are uriașul merit de a pune pe tapet cîteva dintre cele mai complicate și fascinante totodată probleme ale esteticii și filozofiei culturii.Thomasson clasifică personajele ficționale în categoria mai largă a artefactelor culturale. Laolaltă cu Emma Bovary găsim în această clasă nu doar inorogi și balauri, ci și teorii, legi, guverne etc., orice fel de entitate pe care o ontologie de bun simț ne avertizează că
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
cînd îl întîlnesc în nuvela lui Calvino, înclin să-l compar mai curînd cu Holmes decît cu alte numere, dar asta nu datorită unei calități a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]