4,586 matches
-
Pace în război. Deși, la drept vorbind, el nu are un protagonist sau îl are în întreg poporul. Toți eroii operelor pe care le numim de ficțiune, toți oamenii arhetipali și creatori - nimeni nu creează mai mult decât un erou fictiv - nu trăiesc prin ceea ce se numește realism. Pe Don Juan Tenorio ar fi totuna dacă l-am îmbrăca în altă vestimentație și l-am plasa în alt loc și-n alt timp decât cele în care l-au plasat Tirso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cruce, gândindu-mă, pocăit, să-l readuc la viață, și m-a întrebat dacă socotem cu putință să-l resuscitez pe don Quijote și, când eu i-am răspuns că era imposibil: „Păi în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive“, mi-a argumentat el, iar eu i-am replicat: „Și dacă te mai visez o dată?“, el: „Nu poți visa de două ori același vis. Dacă o să visezi iarăși și-o să crezi că sunt eu, eu am să fiu altul.“ Altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cealaltă, în cealaltă viață. Dar lumea cealaltă și celaltă viață sunt înăuntrul lumii de-aici și-al vieții de-aici. Există biografia și istoria universală a unui personaj oarecare, fie ale celor așa-numite istorice sau ale celor literare sau fictive. Mi-a venit o clipă ideea să-l pun pe Augusto al meu să-și scrie o autobiografie în care să mă corecteze și să relateze cum s-a visat el însuși pe sine. Și să dau astfel acestei narațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să fiu eu însumi, să ies din ceață, să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc, să mă aud, să mă ating, să mă simt, să mă dor, să fiu cu adevărat; va să zică nu vrei? va să zică trebuie să mor ca o ființă fictivă? Păi domnule creator al meu don Miguel, și dumneata ai să mori, și dumneata, și te vei întoarce în nimicul din care ai ieșit!... Dumnezeu va înceta să te viseze! Ai să mori, ai să mori, chiar dacă nu vrei; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nimicul din care ai ieșit!... Dumnezeu va înceta să te viseze! Ai să mori, ai să mori, chiar dacă nu vrei; ai să mori și au să moară toți cei ce-mi vor citi istoria, toți, toți, toți, până la unul! Ființe fictive ca mine, la fel ca mine! Au să moară toți, toți, toți!“ Așa mi-a spus, și cum îmi mai susură în ureche, de peste douăzeci de ani, într-un teribil suflu aproape tăcut, precum cel biblic al lui Iehova, vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mori viu, b) te naști și mori mort, c) te naști viu pentru a muri mort d) te naști mort pentru a muri viu. Da, orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem, când e viu este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși. Și dacă acesta introduce în poemul său un om în carne și oase pe care l-a cunoscut, o face după ce și l-a însușit, și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
păcătoșii acum și în ceasul morții noastre“. Le repetă de trei ori, se închină și așteptă, înainte de a deschide cartea, să i se potolească inima. Simțea că timpul îl devorează, că viitorul acelei ficțiuni romanești îl înghite. Viitorul acelei creaturi fictive cu care se identificase; simțea că se cufundă în sine însuși. Calmându-se oarecum, deschise cartea și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar fi putut spune că murise. Îl visa pe celălalt sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca și cum ar fi uriași, o fac pe deplin conștient că sunt mori de vânt. Dar cum ceilalți, cei care se consideră întregi la minte, le cred uriași, trebuie să-i dezamăgesc în privința asta.] Uneori, în clipele când mă cred creatură fictivă și-mi fac romanul, când mă reprezint pe mine însumi, sub ochii mei, mi s-a întâmplat să visez fie că aproape toți ceilalți, mai cu seamă în Spania mea, sunt nebuni, fie că nebun sunt eu și, de vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făuresc, tot mor. <Iată-mă pesemne făurindu-mi legenda, romanul meu, și făurind-o și pe-a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive. Oare mint când le atribui anumite intenții și anumite sentimente? Sunt ei oare așa cum îi zugrăvesc eu? Oare pur și simplu există? Există oare, oricum ar fi, în afara mea? În calitate de creaturi ale mele, ei sunt creaturi ale iubirii mele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Socrate (c. 469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aceea metoda este foarte rar utilizată în practică, pentru a stabili Și a calcula numerele de dobândă debitoare Și creditoare, se recurge la un artificiu de calcul ce presupune 3 etape: inițial se stabilesc numere de dobândă pentru o perioadă fictivă situată între valută Și epoca, la închiderea operațiunilor se stabilește dobânda totală de la momentul deschiderii contului până în momentul închiderii contului, diferența între dobânda totală și cea fictivă reprezintă dobânda reală. Metoda în scară sau hamburgheză se caracterizează prin particularitățile: operațiile
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
ce presupune 3 etape: inițial se stabilesc numere de dobândă pentru o perioadă fictivă situată între valută Și epoca, la închiderea operațiunilor se stabilește dobânda totală de la momentul deschiderii contului până în momentul închiderii contului, diferența între dobânda totală și cea fictivă reprezintă dobânda reală. Metoda în scară sau hamburgheză se caracterizează prin particularitățile: operațiile se înregistrează în partidă simplă în ordine cronologică, la fiecare operație se stabilește soldul propriu - zis, la fiecare operație se calculează numărul de dobândă aferent soldului în
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
aceea metoda este foarte rar utilizată în practică, pentru a stabili Și a calcula numerele de dobândă debitoare Și creditoare, se recurge la un artificiu de calcul ce presupune 3 etape: • inițial se stabilesc numere de dobândă pentru o perioadă fictivă situată între valută Și epoca, • la închiderea operațiunilor se stabilește dobânda totală de la momentul deschiderii contului până în momentul închiderii contului, • diferența între dobânda totală Și cea fictivă reprezintă dobânda reală. Metoda în scară sau hamburgheză se caracterizează prin particularitățile: operațiile
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
ce presupune 3 etape: • inițial se stabilesc numere de dobândă pentru o perioadă fictivă situată între valută Și epoca, • la închiderea operațiunilor se stabilește dobânda totală de la momentul deschiderii contului până în momentul închiderii contului, • diferența între dobânda totală Și cea fictivă reprezintă dobânda reală. Metoda în scară sau hamburgheză se caracterizează prin particularitățile: operațiile se înregistrează în partidă simplă în ordine cronologică, la fiecare operație se stabilește soldul propriu - zis, la fiecare operație se calculează numărul de dobândă aferent soldului în
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
urmase dânsul surâzând, ne-am cunoscut la vitrina fotografului de lângă Dom. Priveam amândoi poza mărită a femeii grase, în costum de baie. Dacă-ți amintești, avea brațele scurte și groase, cu palmele împreunate ca pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nebunia artei.“ Henry James, Anii de mijloc „Care aveava norocul și care averea, Care avea mai presus să fie...“ Felix Moscheles, Prin Boemia cu Du Maurier Uneori, este recomandabil să prefațezi un roman cu afirmația că personajele sunt În Întregime fictive, sau ceva de genul acesta. De data aceasta, pare a se impune o altfel de declarație auctorială. Aproape tot ce se petrece În povestea de față este bazat pe surse reale. Cu o unică excepție importantă, toate personajele pomenite au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deasupra grijilor impuse de vulgara noțiune de „succes“ ca romancier, obținându-l ca dramaturg, dar unul pe care nu era dispus să Îl dezvăluie prea mult. Buna cuviință, În sensul ei obișnuit dar și În cel literar, cerea ca autorului fictiv să i se refuze acest final fericit. Dencombe trebuia să moară la sfârșitul povestirii, un om În floarea vâstei, lăsându-și opera supremă neterminată. Închipuindu-se pe sine Într-o asemenea situație tragică, Henry compuse un monolog pe patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât să crească și să o citească. (Din nou apă la moara lui Fenimore, trebui să recunoască, amintindu-și povestirea.) Acțiunea se petrecea În Anglia și, desigur, nu conținea un portret recognoscibil al lui Symonds, deți titlul italienizat al romanului fictivului autor putea constitui un indiciu pentru câțiva cititori informați. Lăsă natura exactă a conținutului scandalos al lui „Beltraffio“ să rămână obscură și ambiguă, nesimțind nevoia să știe nici măcar el care era aceasta. Dar cu timpul reieși limpede că Symonds era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de țigări de foi, conversația civilizată, sclipitoare, spirituală... și, privindu-le, urmărindu-le pe toate cu o foame și o poftă tardive, americanul matur, grizonant. Era categoric un sujet de roman. Ce Îl adusese aici... nu Howells, bineînțeles, ci eroul fictiv care Începu pe dată să prindă formă În imaginația sa... și ce provocase această formulare? Dimineață, Înregistră În carnet Întâmplarea, cu o schiță sumară a poveștii care ar putea crește din această sămânță. Data de deasupra Însemnării era 31 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-și facă de acum apariția ca fantome, să acționeze în capitolele ce urmează și să sperie gloata pedestră - niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu fantome. Dar s-ar putea ca modul neeconomicos de a mă purta cu personajele fictive, această experiență timpurie a unui blocaj scriitoricesc, să mă fi determinat mai târziu, ca autor ce avea să învețe să calculeze atent, să mă port cu mult mai multe menajamente față de eroii mei. Oskar Mazerath a supraviețuit în calitate de mogul mediatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să o uite pe Cutărica, de care era Îndrăgostit și la care se gândea la toate orele zilei, și ca să nu mai mediteze la iubirea lui ratată... Dar eu nici gând n-avusesem de așa ceva...“ Dar ceea ce au inventat cu privire la fictivul Bonavena, Bioy a crezut că s-a Împlinit aproape simultan În Robbe-Grillet și școala sa, sau chiar i-a precedat: „Și este foarte adevărat că În Franța au luat cronica noastră drept o aluzie batjocoritoare la adresa lui Robbe-Grillet, deși adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mereu trează nu lăsa de-o parte fenomenul literar, mi-a Încredințat...“ Borges, care obișnuia să reia În scrierile sale unele sintagme, propoziții sau chiar fraze, În forme aproape identice, ca indiciu că acestea aparțineau Marelui Text, Împrumută procedeul și fictivului Bustos Domecq. Versiunea lui Burton, comentată de Borges alături de alte traduceri celebre În bine cunoscutul eseu Los traductores de las 1001 Noches (Traducătorii celor „O mie și una de nopți“) din volumul Historia de la Eternidad (Istoria eternității, 1936), În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apoi la Pietroșița, unde am avut norocul să-l Întîlnesc În carne, oase și vila ce-i alunecă de decenii-ncet la vale, spre gară, pe Mircea Horia Simionescu. Discuri, un magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la balcon și pentru personaje am nevoie doar de cîteva segmente prelevate de la făpturi reale niciodată nu mi-am extras din realitate o vietate Întreagă ca s-o pun pe hîrtie, ce rost ar avea la care adaug fragmente psihosomatice fictive, și așa se naște, uneori cu mari dureri, un personaj de hîrtie, precum oamenii lui Golding, fiindcă tot aparținem aceleiași zodii. Și tot așa s-ar putea explica incompetența mea În psihologia realului. Cu toate acestea, Îndrăznesc să susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
limbă. Închid televizorul. Îmi evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem pe Mașa ca să o anunț ce vreau să mănînc la cină de acum Înainte, ca președinte al apartamentului 22. Ce obligații noi are, ca primă doamnă. Îmi chem și fiul, Îi explic că el va fi viitorul președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]