12,882 matches
-
am înaintea ochilor amintirea cursului de estetică pe care îl ținea, în primul deceniu de după 1989, studenților de la Facultatea de Filozofie. În acei ani, Ion Ianoși era una din puținele pete de culoare ce înviorau monotonia cenușie a Facultății de Filozofie, domnia-sa numărîndu-se, alături de un Flonta, Stoianovici sau Vlăduțescu, printre cele cîteva figuri strălucite ce dovedeau, prin prezența lor, că profesoratul filozofic românesc nu fusese cu totul stîrpit în urma comunismului. O primă ciudățenie a lui Ion Ianoși era că își
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
o vreme din lumea concretă a vieții zilnice. Ne transporta cu totul în altă parte, în tărîmul ideilor gratuite și fantasmatice, și cel mai important este că o făcea cu siguranța omului care știe. Cred că dintre toți profesorii de filozofie nici unul nu emana, mai firesc și mai natural, aerul unei științe cărturărești de dimensiuni renascentiste. Întotdeauna am trăit cu senzația că omul acesta este purtătorul unui enciclopedism cultural în fața căruia mă simțeam speriat. Nu avea nimic încrîncenat sau malițios în
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
nepătimaș ca pe un fapt divers pe care puteai sau nu să le împărtășești. Iar din ideile proprii pe care ni le repeta de cîte ori avea ocazia, cea mai dragă îi era cea privitoare la asemănarea de fond dintre filozofie și artă. Filozofia este în realitate artă, ea fiind cu mult mai apropiată de literatură decît de științele propriu-zise -, acesta era laitmotivul profesorului nostru. Numai că pentru niște tineri cărora fanatismul vîrstei le insufla dorința ca filozofia să fie știința
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
un fapt divers pe care puteai sau nu să le împărtășești. Iar din ideile proprii pe care ni le repeta de cîte ori avea ocazia, cea mai dragă îi era cea privitoare la asemănarea de fond dintre filozofie și artă. Filozofia este în realitate artă, ea fiind cu mult mai apropiată de literatură decît de științele propriu-zise -, acesta era laitmotivul profesorului nostru. Numai că pentru niște tineri cărora fanatismul vîrstei le insufla dorința ca filozofia să fie știința științelor și disciplina
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
de fond dintre filozofie și artă. Filozofia este în realitate artă, ea fiind cu mult mai apropiată de literatură decît de științele propriu-zise -, acesta era laitmotivul profesorului nostru. Numai că pentru niște tineri cărora fanatismul vîrstei le insufla dorința ca filozofia să fie știința științelor și disciplina formidabilei cunoașteri absolute, verdictul acesta ne suna ca un afront adus semeției imaculate a conceptelor. Tocmai de aceea îl priveam cu reticență și în sinea noastră îl judecam nemilos, spunîndu-ne că cine degradează filozofia
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
filozofia să fie știința științelor și disciplina formidabilei cunoașteri absolute, verdictul acesta ne suna ca un afront adus semeției imaculate a conceptelor. Tocmai de aceea îl priveam cu reticență și în sinea noastră îl judecam nemilos, spunîndu-ne că cine degradează filozofia la nivelul unei scălîmbăieli artistice o face din neputința de a se ridica la treapta filozofiei conceptuale. Acum însă, cînd aburii fanatismului conceptual s-au risipit, nu pot să nu-i dai dreptate profesorului. Ion Ianoși spunea adevărul: filozofia e
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
afront adus semeției imaculate a conceptelor. Tocmai de aceea îl priveam cu reticență și în sinea noastră îl judecam nemilos, spunîndu-ne că cine degradează filozofia la nivelul unei scălîmbăieli artistice o face din neputința de a se ridica la treapta filozofiei conceptuale. Acum însă, cînd aburii fanatismului conceptual s-au risipit, nu pot să nu-i dai dreptate profesorului. Ion Ianoși spunea adevărul: filozofia e artă a cuvintelor, și nu știință a cunoștințelor. Prin ea nu cunoști nimic, ci doar îți
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
degradează filozofia la nivelul unei scălîmbăieli artistice o face din neputința de a se ridica la treapta filozofiei conceptuale. Acum însă, cînd aburii fanatismului conceptual s-au risipit, nu pot să nu-i dai dreptate profesorului. Ion Ianoși spunea adevărul: filozofia e artă a cuvintelor, și nu știință a cunoștințelor. Prin ea nu cunoști nimic, ci doar îți exprimi o emoție, dar o faci ceva mai rafinat, ceva mai nuanțat, ceva mai profund decît pot să o facă alții. Iată gîndurile
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
Alexandru ajunge să intuiască - și noi odată cu el - de ce a ajuns Socrate să bea cucută. Și, firește, să își pună capăt zilelor într-un mod similar. Chiar dacă nu are ceea ce se numește conștiință morală, Alexandru are, totuși, un soi de filozofie în fața vieții. În centrul ei stă conceptul de libertate așa cum reiese dintr-un dialog despre iubire, inspirat de gândirea lui Socrate, pe care voi încerca să îl traduc: Trebuie să fii liber. Dacă ești liber, poți să iubești. - Pe oricine
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
și îl putem contempla de sus. Efectul de perspectivă se datorează unui joc subtil al poetului, care alternează descrierea cu interpretarea. Nu avem în fața ochilor simple fotografii, ci tablouri veritabile: în tușele realizate cu îndemânare sunt introduse ingredientele atitudinii și filozofiei autorului. Ștefan Baciu nu e un receptor pasiv al farmecului bucureștean, distribuit în seturi de ilustrate colorate, ci un peisagist cu personalitate, manifestă în unele versuri și discretă în altele. Volumul începe cu o invocație/ dedicație făcută urbei, iubită și
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură și filozofie pe care le aveam cu Căpitanul. Deși era foarte apreciat ca specialist și militar, politrucii momentului „nu-l Înghițeau” nici cu un vapor de lămâi: „e cu capul În nori,,, dacă scrie, de ce nu scrie despre patrie, partid și mărețele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
defăimare, dar chiar surprindeau un merit, puterea de analiză și răbdarea cu care a putut scrie atîtea mii de pagini făcînd din acest "bou mut" prințul fără egal al scolasticii occidentale. Iată de ce memoria posterității i-a fixat locul în filozofia medievală prin apelativul mult mai nimerit de doctor angelicus. Deși săracă în întîmplări exterioare, viața lui Toma d'Aquino, căci despre el este vorba, a avut parte de cîteva evenimente suficient de grăitoare în privința naturii psihologice pe care o avea
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
oamenii evită șerpii." Și tot de atunci încolo, viața lui Toma va fi pusă în slujba unei opere de construcție teologică în cuprinsul căreia ideile lui Aristotel vor fi folosite ca un mijloc de argumentare a credinței creștine. Prin Toma, filozofia lui Aristotel va căpăta virtuțile apologetice ale unei gîndiri creștine. Îmbătrînind, puterea de concentrare a lui Toma va scădea, la fel ca încredințarea că efortul lui doctrinar ar putea avea un rost durabil. Pe 6 decembrie 1273, la vîrsta de
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
avem de-a face cu un patronim, adică numele pe care Toma l-a împrumutat de la familia sa, sau un cognomen, adică un nume dat de locul nașterii sale. A doua variantă e sugerată de o somitate în materie de filozofie medievală, Étienne Gilson, cercetătorul francez scriind în lucrarea Filozofia în Evul Mediu că "Sfîntul Toma s-a născut la castelul Roccasecca, în apropiere de Aquino, pe la sfîrșitul lui 1224 sau începutul lui 1225." (Humanitas, 1995, p. 487.) Formularea e clară
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
pe care Toma l-a împrumutat de la familia sa, sau un cognomen, adică un nume dat de locul nașterii sale. A doua variantă e sugerată de o somitate în materie de filozofie medievală, Étienne Gilson, cercetătorul francez scriind în lucrarea Filozofia în Evul Mediu că "Sfîntul Toma s-a născut la castelul Roccasecca, în apropiere de Aquino, pe la sfîrșitul lui 1224 sau începutul lui 1225." (Humanitas, 1995, p. 487.) Formularea e clară și univocă, ea dîndu-ne de înțeles că Aquino era
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
nu mai puțin de trei variante: Toma din Aquino, Toma d'Aquino și Aquinatul. Dacă toate sînt corecte, care este criteriul lor de alcătuire? Problema este că varianta toponimică susținută de Étienne Gilson nu se regăsește la alți istorici ai filozofiei. De pildă, în Prelegerile de istorie a filozofiei, Hegel scrie "Thomas Aquinas" și pomenește de neamul princiar Aquino din care se trăgea teologul italian. Bertrand Russell scrie în Istoria filozofiei occidentale că "Sfîntul Toma era fiul contelui de Aquino." (Humanitas
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
Aquino, Toma d'Aquino și Aquinatul. Dacă toate sînt corecte, care este criteriul lor de alcătuire? Problema este că varianta toponimică susținută de Étienne Gilson nu se regăsește la alți istorici ai filozofiei. De pildă, în Prelegerile de istorie a filozofiei, Hegel scrie "Thomas Aquinas" și pomenește de neamul princiar Aquino din care se trăgea teologul italian. Bertrand Russell scrie în Istoria filozofiei occidentale că "Sfîntul Toma era fiul contelui de Aquino." (Humanitas, 2006, vol. I, p. 467) Johannes Hirschberger, în
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
de Étienne Gilson nu se regăsește la alți istorici ai filozofiei. De pildă, în Prelegerile de istorie a filozofiei, Hegel scrie "Thomas Aquinas" și pomenește de neamul princiar Aquino din care se trăgea teologul italian. Bertrand Russell scrie în Istoria filozofiei occidentale că "Sfîntul Toma era fiul contelui de Aquino." (Humanitas, 2006, vol. I, p. 467) Johannes Hirschberger, în a sa monumentală Geschichte der Philosophie (Istoria filozofiei), ocolește amănuntul, fără să precizeze dacă familia sau locul nașterii purtau numele de Aquino
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
neamul princiar Aquino din care se trăgea teologul italian. Bertrand Russell scrie în Istoria filozofiei occidentale că "Sfîntul Toma era fiul contelui de Aquino." (Humanitas, 2006, vol. I, p. 467) Johannes Hirschberger, în a sa monumentală Geschichte der Philosophie (Istoria filozofiei), ocolește amănuntul, fără să precizeze dacă familia sau locul nașterii purtau numele de Aquino, cum nici Wilhelm Weischedel în Pe scara din dos a filozofiei nu atinge chestiunea. Iar în cartea de față, Anthony Kenny scrie că Toma d'Aquino
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
2006, vol. I, p. 467) Johannes Hirschberger, în a sa monumentală Geschichte der Philosophie (Istoria filozofiei), ocolește amănuntul, fără să precizeze dacă familia sau locul nașterii purtau numele de Aquino, cum nici Wilhelm Weischedel în Pe scara din dos a filozofiei nu atinge chestiunea. Iar în cartea de față, Anthony Kenny scrie că Toma d'Aquino provenea "din marea casă feudală Aquino." (p. 9) Dacă e să judecăm statistic, numărînd incidența cazurilor în care este pomenită una sau alta dintre posibilități
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
ideile sale par străine de orice semnificație rațională. Retorica sa este una confuză în care se amestecă elemente din lumi diferite și interpretări care sfidează logica bunului simț. Discursul său sună ca o litanie în care se amestecă elemente de filozofie și literatură, parabole mai mult sau mai puțin transparente, viziuni simbolice, totul concurînd la o sublimă lipsă de sens. Reacția femeii în fața logoreii fără leac a ,Extraterestrului" este una cît se poate de clară și la ea ar putea subscrie
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
o criză de disperare care i-a rămas în amintire tot restul vieții. Tatăl lui, protopopul ortodox Emilian și mama lui Elvira născută Comaniciu i-au îndrumat primii pași în viață. După absolvirea liceului urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București, luându-și licență cu felicitări din partea juriului și se înscrie la doctorat, pe care, datorită vitregiei vremurilor nu-l va obține niciodată. În perioada studenției autorii lui preferați sunt Kant, Fichte, Husserl, Bergson, Schopenhauer, mai apoi Nietzsche și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Shopenhauer a împrumutat pesimismul, iar de la Nietzsche ateismul, misoginismul și stilul vehement și agresiv de mai târziu cu care și-a susținut convingerile. La maturitate însă s-a îndepărtat de conceptele filozofice ale acestuia, lecturile lui preferate fiind studiile asupra filozofiei și istoriei artei germane. Începe de acum să colaboreze la câteva reviste literare publicând primele eseuri și adera la mișcarea naționalistă care prindea contur în România, mișcare la care aderase o mulțime de oameni de valoare. Prima lucrare care a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ce a scris mai târziu a fost elaborat în cursul acelor nopți albe, care au stat la originea viziunii sale asupra lumii. La vârsta de 22 de ani primește o bursă de la Fundația Humboldt și pleacă la Berlin unde studiază filozofia timp de doi ani și se întoarce în țară în 1936 obținând postul de profesor de filozofie la liceul din Brașov. În anul 1937 publică „Schimbarea la fața a României”, lucrare care dă naștere unui curent de opinie nefavorabil datorită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
originea viziunii sale asupra lumii. La vârsta de 22 de ani primește o bursă de la Fundația Humboldt și pleacă la Berlin unde studiază filozofia timp de doi ani și se întoarce în țară în 1936 obținând postul de profesor de filozofie la liceul din Brașov. În anul 1937 publică „Schimbarea la fața a României”, lucrare care dă naștere unui curent de opinie nefavorabil datorită abordării unor teme xenofobe. Părăsește apoi țară plecând la Paris cu o altă bursă oferită de Institutul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]