2,868 matches
-
mamă înainte să fi trecut măcar peste șocul de-a o fi pierdut pe cea adevărată, așa că își păstra relațiile amoroase scurte și amicale. Printr-o coincidență extraordinară, Miriam îi amintea de Carrie - avea aceeași frumusețe delicată și aceeași conformație firavă, aproape de copil. Îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc pentru grijă, spuse blând. Și nu era sigur de ce s-ar fi putut întâmpla în continuare dacă redactorul de știri n-ar fi băgat capul pe ușă. — Jack, avem un mic necaz cu articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Arăți ca Morticia Addams în zilele ei proaste. Fran își dădu frenetic cu peria prin păr și-și înșfăcă haina. — Apropo, vocea lui Stevie era mai mieroasă ca oricând, l-am văzut pe Jack Allen deunăzi. Era cu o fată firavă, brunetă. Știi cine-o fi? — N-am nici cea mai vagă idee cu cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar putea fi o greșeală oribilă. Sperând din suflet ca Stevie să aibă dreptate, Fran porni după ea pe scări, spre redacție. Părea într-adevăr un lucru minunat și miraculos și, pentru prima dată în câteva săptămâni, simți un firicel firav de speranță. Le datora un lucru părinților ei și anume să dea lovitura în stil mare cu Fair Exchange. Atunci nu se va mai pune niciodată problema să vândă ziarul care fusese pasiunea și mândria tatălui ei. În săptămânile agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi turnase Carrie Louisei în decursul anilor în care îi refuzase dreptul de a-și vedea propria fiică? Louise avea tot dreptul să-l urască. În schimb, părea să-l fi iertat ca prin minune. Jack luă în brațe trupușorul firav și îl strânse atât de tare, încât nici unul din ei nu mai putu să respire. Doar așa reuși să nu izbucnească în plâns. Așa, și observând figura lui Ben. Ben stătea stingher în afara acestui tablou. Femeia asta era maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îmi luam strictul necesar. Și plecam fără să plătesc. Cât e ceasul? E opt și douăș’cinci. Aha, e opt și douăș’cinci, la nouă se închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât eram? Eram un copil, eram slab, eram firav. La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
găzduire; Alteori se îndârjește, Parcă și-ar ieși din fire. Vă întreb ceva ușor: E prezentă numai vara Și ne arde precum para. Este luna?... Patru fete la un loc, Înșirate ca pe ață Și împart aceeași viață: Una-i firavă, isteață, Alta e fierbinte foc; Cea de-a treia e bogată, Iar a patra-i înghețată, Deși poarta alb cojoc. Ele sunt patru surate (Nu mai multe anul are), Trei copii de fiecare - Cum se cheamă, oare, frate? Trupul ei
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
circulau, se pare, informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din perioada neutralității, a rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
repezi și fără limitările spațiului”), „lampa luminii de acum” („dispozitiv de iluminație scenică care cuprinde trei culori fundamentale ce se învîrtesc mai mult sau mai puțin repede într‘un subtil filtru de stofă transparentă și dînd lumină rece sau caldă, firavă sau descompusă în raport cu mișcarea lor, după cerințele textului tălmăcit. (...) vechiul dispozitiv roman cu două prisme numai era abia alegoric, pe cînd acesta cu cele cinci prisme e complect, panoramic”), masca mobilă („este antica mască a actorilor eleni, care diferă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere se-ngroașă pe geană. Hrănim cu ea nu știm ce firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Așteptăm să vedem prin columne de aur evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere se-ngroașă pe geană. Hrănim cu ea nu știu ce firavă stea. 1917 Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă. Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă. Scumpe făpturi, fluturi mulți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
omenești, atât de silențios călcau. Militarii au trecut de la somn în moarte în aceeași clipă, cu toții. Cu niște sule ascuțite de fier, la un semn al căpeteniei, inimile le-au fost străpunse în aceeași clipă. Am ajuns la gratii în firava lumină a unei semiluni ivite dintre nori. Am îngenuncheat în dreptul uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit un glas: „Tată!“. Ansoald era și mai firav ca de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la fereastră, iubirea mea. Iar ea se arătă. Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice - colega lui de facultate, avocat și ea, asociata lui, de-acum sora lui. Cea de-a doua, micuță și firavă ca Audrey Hepburn, cu părul castaniu și scurt, cu breton, cu ochi de căprioară, tânără, așa cum ar fi vrut și Elio să fie. Aris - fiul nereușit pentru care tatăl Își reproșa nașterea, educația, gusturile, totul - refuzase s-o cunoască timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui Iscru, iar în încăpere se lăsase o liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cinci camere. Știa că în noaptea aceea își va pierde virginitatea și nu avea emoții. Totul a mers bine până când s-a dezbrăcat. Stinsese lumina și le spusese alor lui să nu treacă prin zonă. S-au sărutat. Cateluța era firavă și, cum stătea pe spate, sânii se îngropaseră și arătau ca două ochiuri neprăjite încă. Rămăsese în niște bikini roz, pe care scria cu maro: kiss me. Andrei se dezbrăcase complet și repede, apoi se așezase deasupra ei, frecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vaporașul cu buchete de turiști multicolori. Insula, cu biserica Snagov, nici nu se zărea. Apoi Giulia mersese la Muzeul de Istorie, unde erau cercetate osemintele. Filmase lung, de la ușă, masa pe care era reconstituit trupul presupusului Dracula. Era un schelet firav, ca al unui adolescent. Gura era larg deschisă și strâmbă și nu-i lipsea nici un dinte. - I-am lipit noi, unul câte unul, domnișoară. - S-a mai găsit ceva? - Uitați, aici, în cutiuță! Erau două obiecte mici. Giulia le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vara este cald. Totul este frumușel Când culegem ghiocei Când este rece-afară Aranjăm pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Anul Nou ne aduce Plugușor și turtă dulce Speranță și lumină-n suflet Iar noi îl serbăm cu cântec. Ungureanu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „C.D. Aricescu” Câmpulung - Argeș profesor coordonator Zaharia Carmen Ghiocelul Ghiocel,drag ghiocel, Mic , firav și subțirel. Scoate capul din zăpadă Soarele ca să te vadă! Și mă iartă că-ți ating Clopoțelul de argint. Și mă iartă că te rup, Mamei mele să te duc! Un mărțișor Pe poiana amorțită Soarele vâslea ușor, Și din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși. Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a-și pierde părinții, începe să escaladeze. E frig, gerul îi pătrunde în oase, buzele i se învinețesc, picioarele cu greu o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Candoarea unui amurg de vară în ochii unui adolescent Motto: ”Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău pe care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi adânc pe patul de pușcărie. A doua zi, dis-de-dimineață, când doar câteva raze firave de soare își făceau loc prin ziduri, un om îmbrăcat în negru veni să îl vadă pe Prâslea. După ce plecaseră polițiștii de lângă el, omul bizar îi spuse lui Prâslea: Ooo! Dar ce e cu tine aici, agentule? Tu trebuia să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]