2,054 matches
-
atenție deosebită suscită Voicu Ghioceoaia, în care Marin Preda a creat - pentru prima oară în literatura noastră - tipul chiaburului de proveniență recentă, desprins din rândurile țărănimii muncitoare în condițiile N.E.P.-ului. Scriitorul a surprins și a redat cu multă pătrundere fizionomia specifică a acestui nou soi de chiabur, trăsăturile contradictorii de caracter determinate de poziția sa socială specifică. Pe vremuri lucrase pe moșia boierească din vecinătatea satului. În 1945 a luptat cu arma în mână împotriva guvernului Rădescu, care voia să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
valoroase consacrate intelectualului. Problema a fost privită mai mult sub aspectul soartei hărăzite intelectualului cinstit în societatea burgheză. Dar se poate spune că n-am avut încă în literatura noastră, realizată cu atare mijloace artistice, o asemenea dezvăluire critică a fizionomiei acelei părți ale intelectualității burgheze, care descompunându-se a alunecat spre fascism (...). Ceea ce e comun tuturor acestor intelectuali burghezi este că prin nevertebrare morală, printr-o practică cotidiană a lichelismului, sforăriei și înșelătoriei reciproce, prin reducerea culturii la simpla informație
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
chiar prin dragostea sa, prin sentimentele sale cele mai «personale»? Oare în atitudinea eroului față de femeia iubită nu se poate dezvălui frumusețea lui spirituală? Iată însă uneori poetul se ferește, nu crede că viața personală, sentimentele intime, pot defini caracterul, fizionomia morală a oamenilor noi, că pot fi caracteristice pentru ei. Un exemplu îl constituie două dintre Cântecele de iubire publicate de Eugen Frunză în Contemporanul nr. 14/1953. Prima poezie începe emoționant, firesc: Nu mă-ntreba,/ Ca să-ți răspund n-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cum sunt cele consacrate operei lui Caragiale și Sadoveanu, scrise în anii 1951-1952 și care pot fi socotite drept exemple de apreciere principială a creației literare, activitatea lui Traian Șelmaru a evoluat pe o linie ascendentă, definindu-și din ce în ce mai bine fizionomia în cadrul criticii noastre. (...) Justețea orientării politico-ideologice a criticului, conștiința clară a scopului și necesității luptei pentru o nouă cultură și literatură și împotriva a tot ce tinde să împiedice realizarea acestui scop determină o altă însușire valoroasă a activității sale
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Chișinău, evocând istoria Basarabiei și omagiind pe luptătoarea și distinsa directoare Dr. Elena Alistar. Scrierile lăsate înfățișează, în modul cel mai veridic, una din cele mai impresionante etape din istoria Basarabiei: „Mișcarea națională în Basarabia” (1930), „Amintiri din anul 1917-1918”, „Fizionomia socială și politică a Sfatului Țării”, „Memorii”. ALUPI, CĂLIN (CALINICĂ (1906-1988) PICTOR Artist de mare prestigiu, om cu alese și distinse calități sufletești, a cărui activitate creatoare s- a desfășurat timp de peste șase decenii, Călin Alupi se înscrie printre reprezentanții
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
desăvârșindu-se atât în tehnica uleiului, cât și a pastelului, în care a excelat cum puțini au făcut-o. dispunând de un ascuțit spirit de observație, Călin Alupi s-a impus ca un neîntrecut portretist, ca un pătrunzător analist al fizionomiilor, reținând pe pânză numai acele trăsături ale chipului uman asupra cărora și- a pus mai pregnant amprenta viața interioară a modelului. În Portretul mamei, Fata pădurarului și Portretul unui bătrâni, în Moș Androne și Autoportret, personajele apar interiorizate, adâncite într-
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
curent, cu rol în formarea opiniei publice 30. Ritmul dezvoltării sale a fost variabil în funcție de națiuni și chiar dacă rațiunile fundamentale ale dezvoltării sale au rămas aceleași, presa din fiecare țară a căpătat, în funcție de caracteristicile naționale și de circumstanțele istorice, o fizionomie originală, ale cărei trăsături s-au păstrat chiar și astăzi 31. Îmbogățirea conținutului și răspândirea ziarelor a făcut ca presa să reprezinte un instrument în formarea mentalităților și a modului de viață în cadrul progresului societăților moderne 32. Publicistica reprezintă instrumentul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția, deși e realizat cu precădere - folosindu-se ca pretext nunți, botezuri, baluri și „sobraniile dvorenilor” - prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
cea franceză, de la Stendhal până la Proust și Gide, și cea românească, prin Nae Ionescu, doctrinarul „trăirismului”, și prin Camil Petrescu, ca atitudine estetică. Se pune în relief că, departe de a deveni epigonul acestora, Mihail Sebastian și-a conturat o fizionomie proprie sub semnul autenticității. Analiza romanelor e făcută printr-o permanentă corelare și confruntare cu opiniile teoretice ale prozatorului, cu mărturisirile din interviuri și corespondență, precum și cu punctele de vedere formulate de critica literară. Demersul analitic al lui M. are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
doi factori de socializare. Prof. dr. Neagu Nicoleta Mihaela Bacău CAPITOLUL I Școala și profesorul - elemente hotărâtoare ale formării individului I.1 Școala -organizație socială E.Durkheim definea școala ca fiind „un grup social care are o unitate și o fizionomie proprie”. Școala îndeplinește niște caracteristici specifice organizațiilor. Are două funcții: una primară - de formare a elevilor și de integrare a lor în societate și una secundară - furnizează populației din zonă modele comportamentale. Școala este un sistem formal și un mediu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conștiința eu-lui, identificarea sensului, rolului și statutului sexual și al celui social în adolescență. În ceea ce privește percepția de sine aceasta se modifică și se redimensionează mereu în preadolescență și adolescență. Percepția de sine și imaginea corporală devin critice, datorită schimbărilor de fizionomie și ținută. Dacă în copilărie, imaginea corporală se afla la periferia conștiinței, treptat, ea devine din ce în ce mai centrală, încorporându-se în conștiința de sine și începând să fie percepută ca atare. În absența ei nu se poate organiza identificarea. La pubertate
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ne putem face o părere decât prin manifestările sale exterioare. Or, este posibil ca anumite condiții fizice să înăbușe această expresie, sau cel puțin să o slăbească și să o facă îndoielnică. Pot exista la actor asemenea trăsături, o asemenea fizionomie, un asemenea sunet al vocii, de care suntem obișnuiți să legăm în gând niște calități, niște pasiuni, niște sentimente cu totul altele decât trebuie să exprime și să manifeste actorul pentru moment. În acest caz, în zadar simte, nu-l
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la fel ca actorii lui. Artiștii Atelierului sunt deja exersați în adevărate ședințe de improvizație în fața unor cercuri de spectatori extrem de privați. Ei s-au dovedit uimitor de abili în a reprezenta, cu câteva cuvinte, câteva atitudini, căteva jocuri de fizionomie, caractere, ticuri, personaje ale umanității noastre, sau chiar sentimente abstracte, elemente precum vântul, focul, vegetalele sau creații ale spiritului, vise, deformări, iar aceasta pe loc, fără text, fără vreo indicație, fără pregătire." Artaud nu-și precupețește elogiile față de Jean-Louis Barrault
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mișcării scenice este mai important decât cel al altor elemente teatrale. Privat de cuvânt, de costum, de rampă, de culise, de clădire, teatrul, cu actorul și arta sa despre mișcări, nu rămâne mai puțin teatru: mișcările, gesturile și jocurile de fizionomie ale actorului informează spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adică conduita personajelor unele față de altele, a devenit unitatea de bază a teatrului epic. Brecht îl definește chiar el astfel, în Despre meseria de comediant (1935-1941): "Prin termenul de gestus, trebuie să înțelegem un ansamblu de gesturi, de jocuri de fizionomie și cel mai adesea de declarații făcute de una sau mai multe persoane (la adresa) uneia sau mai multora." Pe când acțiunea progresează în mod permanent în teatrul de iluzie, ea este fragmentată în teatrul epic. Structura lui Mutter Courage (1939) este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Acesta este, după părerea lui Shakespeare, în Hamlet, "obiectul propriu teatrului, al cărui scop a fost mai întâi, și rămâne în continuare, să țină, ca să spunem așa, oglinda în fața naturii, să arate în bine propria-i față și în rău fizionomia sa, secolului însuși și întrupării timpului nostru imaginea și efigia sa." Însă arta reflectării, complexă, presupune o muncă de epurare, diferit înțeleasă în funcție de epoci. Realismul trăiește prost pe scenă; teatrul, nu mai mult decât pictura, nu este o fotografiere a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din Veac de iarnă, își amplifică rezonanța. În fizionomia nenumitului voievod se deslușesc trăsături ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de aspirații al unui neam neiertat de restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
epocă, de specificul etnic și de temperamentul autorilor polonezi și al celor români. Căci P. așază în paralel versiunile polone și românești, scoțând în relief diferențele și explicându-le aplicat pe cât mai multe paliere, uneori comentariul aducând chiar a pledoarie. Fizionomia polonistului este completată de contribuția sa la realizarea mai multor manuale și a unor traduceri. SCRIERI: Confluențe culturale româno-polone, București, 1976; Studii polono-române, București, 1994. Traduceri: Marian Naszkowski, Zile de neliniște (Amintiri din deceniul al patrulea), București, 1963, Anii încercărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
autodirecționare și de autoreglare pe care fiecare tradiție religioasă le posedă, din moment ce religia nu este doar expresie a sensului, ci și interpretare a acestuia, incluzând diferitele condiționări istorice pe care religiile le suportă În devenirea lor și care le generează fizionomia. Această autonomie, pe de altă parte, nu se concretizează În entități abstracte (oricum ar fi denumite: tipuri, forme, fenomene etc.), ci exclusiv În individualități concrete, istorice: religiile, Întocmai. De aceea, o istorie a religiilor, abandonând terenul minat al comparațiilor fenomenologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu Pilaștri, unde s-a păstrat arhiva primelor texte ale cetății și ale umanității; Templul Roșu; Complexul ziguratului lui Anxe "An", având În vârf așa-numitul Templu Alb. În diferite orașe s-au mai descoperit și alte temple a căror fizionomie culturală corespunde celei de la Uruk și Gemdet NaÌr: de exemplu, templul Abuxe "Abu" de la Tell Asmar (= Eșnunna), la nord-est de Bagdad, pe râul Diyala, sau templul celor „O Mie de Ochi” de la Tell Brak (astăzi În Siria nord-estică), În Valea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și În etapele următoare; de asemenea, au fost și divinități akkadiene care au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decât semitică. Majoritatea covârșitoare a divinităților sunt de origine sumeriană și corespund divinităților diferitelor cetăți-stat sumeriene (Eridu, Nippur, Ur, Uruk etc.). În general, divinitățile sumeriene s-au conservat de-a lungul etapelor istoriei și culturii asiro-babiloniene, suferind uneori modificări ale fizionomiei și rolului. Divinitățile de origine semită, mult mai puțin numeroase (Adadxe "Adad", Aiaxe "Aia", Alumxe "Alum", Ilumxe "Ilum", Ișumxe "Ișum", N³rumxe "Na>rum" etc.), au fost asimilate de cele sumeriene. De asemenea, sunt tipice corespondențele Între marile divinități sumeriene și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oamenilor”, „Cârmuitoarea cerului și a pământului”, „Prima Între zei”. Titlurile sale sunt multe și variate și o desemnează participantă, Într-un mod distinct și deplin, la toate calitățile divine compatibile cu natura sa feminină. Inanna/Iștarxe "Iștar" are o dublă fizionomie: cea de zeiță a războiului și cea de zeiță a iubirii și fecundității. Ca zeiță a războiului, Inanna/Iștar Îi protejează pe oameni Împotriva adversarilor lor: cu acest titlu este venerată mai ales de asirieni. Ca zeiță a iubirii (și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Selvansxe "Selvans", Satrexe "Satre", Surisxe "Suris", Veivexe "Veive", Anaxe "Ana" și așa mai departe), ajung să se precizeze contururile panteonului etrusc: unele cercetări iconografice sau considerații arheologice au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcțională: ne aflăm deci În prezența unei trăsături comune, de această dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]