5,879 matches
-
aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care vrea să înșele, buruiana pe care o cunosc și orbii este urzica ș.a. Romanul
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care vrea să înșele, buruiana pe care o cunosc și orbii este urzica ș.a. Romanul conține o serie de motive folclorice de circulație universală, prezente și în creația populară românească: motivul omului închis în sac sau în butoi și condamnat la moarte, al celui care merge nici îmbrăcat, nici gol (învelit în plasă), al judecății făcute de rege, după modelul lui
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
care a desfășurat-o totuși accidental, fără veleități, în primul rând din motive de ordin moral. Îngrijorat de posibilitatea dispariției creației populare din Transilvania, el culege câțiva ani la rând folclor din Vâlcele (județul Covasna). Realizează, în felul acesta, monografia folclorică a unei localități. La data apariției volumului Poezii populare din Transilvania (1893), textele erau deja cunoscute din ziare și din manuscris, astfel că prezentarea colecției fusese făcută din 1884 de G. I. Ionnescu-Gion și era citată de B. P. Hasdeu
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea constituie un
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Poeziile au fost adunate în plachetele de versuri Dragostea văzută de poeți (1939, volum colectiv), Poeme (1940) și Calea cu spini (1941). După război, publică fabule, epigrame, poezie umoristică, mai ales în „Urzica”. Concepută într-o manieră tradiționalistă, cu nuanțe folclorice, poezia lui B. este axată, mai ales, pe motivul evocării meleagurilor natale. A tradus literatură rusă și sovietică. SCRIERI: Dragostea văzută de poeți (în colaborare), București, 1939; Poeme, București, 1940; Calea cu spini, București, 1941. Traduceri: G. Revzin, Columb, București
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
Emandi, Gh. Moțiu, D. Stăniloae, Nichifor Crainic, Constantin Rudneanu, Marin Sfetcu, precum și aforisme și cugetări de Gh. Moțiu. B. și ș. dovedește interes pentru literatura populară, găzduind culegeri realizate de Teodor T. Burada, episcopul Melchisedec, poezii populare de Crăciun, lirică folclorică de război, precum și studii despre folclor semnate de G. Coșbuc, P. Barbu, Gussy Apostolescu, Simion Stana. D.V.
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
a redactat, împreună cu profesorul Aurel E. Peteanu, „Primăvara Banatului”, revistă a elevilor Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Secretar de redacție la „Limbă și literatură” (1954-1963) și redactor-șef la revista „Limbă și literatură pentru elevi” (1972-1974), a colaborat la „Cercetări folclorice”, „Contemporanul”, „Cristalul”, „Datina”, „Litere”, „Semenicul”, „Semnalul”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”. B. se va îndrepta spre istoria literară, mai întâi regională, cu lucrările Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanu (1943), Vasile Alecsandri și
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
folclor”. B. se va îndrepta spre istoria literară, mai întâi regională, cu lucrările Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanu (1943), Vasile Alecsandri și bănățenii (1946). Cea mai amplă și unitară lucrare a sa, Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri (1977), a cărei elaborare i-a fost propusă de G. Călinescu, este structurată pe ideea că „filonul folcloric străbate evoluția întregii noastre literaturi”, idee ilustrată prin cercetarea monografică a problemei la șase scriitori: D. Cantemir
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
1943), Vasile Alecsandri și bănățenii (1946). Cea mai amplă și unitară lucrare a sa, Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri (1977), a cărei elaborare i-a fost propusă de G. Călinescu, este structurată pe ideea că „filonul folcloric străbate evoluția întregii noastre literaturi”, idee ilustrată prin cercetarea monografică a problemei la șase scriitori: D. Cantemir (raportul operei acestuia cu etosul popular cunoaște o „pregnantă și strălucită afirmare - poate unică la acea dată în planul culturii europene”), Gh. Asachi
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
și N. Bălcescu. Lipsește din sumarul cărții Alecu Russo, fiindcă - precizează B. - acesta a colaborat discret la colecția de poezii populare a lui Alecsandri, nefăcând deci parte dintre precursori, ci din „etapa romantică a maturizării și sintezelor”. Preocuparea pentru zăcămintele folclorice și pentru unii dintre cei ce le-au studiat este vădită și în alte studii ale lui B., despre Frații Schott, Fr. Obert, R. Kunisch, Elena Sevastos, Leo Bachelin. SCRIERI: Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanul
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanul, Craiova, 1943; Vasile Alecsandri și bănățenii, Craiova, 1946; Literatura română contemporană (în colaborare cu Savin Bratu și Const. Ciopraga), București, 1961; Introducere în studiul literaturii (în colaborare cu Constantin Boroianu), București, 1965; Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri, București, 1977. Repere bibliografice: Al. Dima, Un capitol de istorie a folcloristicii, CRC, 1977, 2; Dicț. scriit. rom., I, 283-284; Datcu, Dicț. etnolog., I, 76-77; Victor Stoleru, Ipostaze de istorie literară, București, 2002, 166-167, 169-171
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
de inspector al căminelor culturale din Oltenia (1946-1947). Până la pensionare (1960), mai predă la gimnaziul din Hurezi și la Școala de gospodărie rurală din Măldărești (1947-1948), înapoindu-se după aceea în comuna natală, despre care, în 1958, întocmește o monografie folclorică. Ales membru de onoare în Asociația folcloriștilor și etnografilor vâlceni, participă la festivaluri internaționale. Un festival folcloric, la Bărbătești, avea să-i poarte numele. Articole, recenzii, reportaje, versuri îi apar lui B., în primul rând, în publicații din Râmnicu Vâlcea
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
și la Școala de gospodărie rurală din Măldărești (1947-1948), înapoindu-se după aceea în comuna natală, despre care, în 1958, întocmește o monografie folclorică. Ales membru de onoare în Asociația folcloriștilor și etnografilor vâlceni, participă la festivaluri internaționale. Un festival folcloric, la Bărbătești, avea să-i poarte numele. Articole, recenzii, reportaje, versuri îi apar lui B., în primul rând, în publicații din Râmnicu Vâlcea: „Viitorul Vâlcei”, „Glasul adevărului”, „Viitorul neamului”, „Muncitorul”, „Cuvântul nostru”, „Farul”, „Învățătorul”, „Naționalul Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruința”. Mai semnează
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul străbunelor izvoare, îngr. și postfață Dumitru D. Tița, București
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
, specie folclorică constând dintr-un cântec de jale care însoțește ritualul înmormântării. Este interpretat de femei, care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
deosebită. Departe de b. propriu-zis rămân versurile la morți, întâlnite în mai multe sate din jumătatea de nord a Moldovei, precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii bisericii, aceste versuri funebre nu sunt încă asimilate de mediul folcloric. În ce privește structura, b. românesc are o serie de trăsături comune cu cântecele funebre ce răsună, în manieră asemănătoare, la înmormântările grecilor, albanezilor, sârbilor și bulgarilor. Jelirea mortului, plină de o vibrantă compătimire, dă b. un caracter ritual de incantație solemnă
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte creații folclorice, circulația făcându-se nu numai de la acestea spre b., ci și în sens invers. Prin șlefuire îndelungată, multe metafore au căpătat valoare de simboluri. Asemenea descântecului, b. prezintă de multe ori un limbaj aproape cifrat, în care simbolurile, convertite în
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
, specie a epicii populare în proză, cunoscută în mediile folclorice sub numele general de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
miel vorbitor). Cât privește b. ca narațiune, ca „poveste” (story, récit), acesta trebuie privit tot în contextul zicerii sale și în raport cu funcțiile cărora le va fi răspuns, în diferite epoci istorice, culturi și societăți. Titlul celei dintâi colecții de b. folclorice, realizată, cu intenții științifice, de frații Jacob și Wilhelm Grimm, Kinder und Haus Märchen (1812-1820), a impus imaginea romantică a poveștilor „pentru copii și casă”, a circumscris b. universului casnic și copilăresc, instituind drept zicători predilecți ai unor astfel de
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
dragoste și căsătorie, de a străbate spații nelimitate, de a controla timpul, de a atinge inaccesibilul. O sursă a acestui proteism, a acestei forțe de perpetuă regenerare se află în chiar structura sa narativă. În raport cu funcția ei dominantă, fiecare categorie folclorică și-a creat un model sau modele structurale proprii. S-a constatat că, urmare a procesului de modelare, b. propriu-zis sau fantastic are o structură „monotipică”. Concluzia este rezultatul cercetării morfologice întreprinse de V. I. Propp (1928), care a identificat
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
lui G. Cătană (Banat), I. Pop-Reteganul, Pauline Schullerus ș.a. Stadiul contemporan al b. poate fi urmărit în culegerile lui Ovidiu Bârlea, I. Nijloveanu, Gh. Vrabie, Mihail M. Robea, Octav Păun și Silviu Angelescu, Pamfil Bilțiu, acestea din urmă provenind din zone folclorice mai restrânse (Olt, Argeș, Dâmbovița, Maramureș). Fie că este inspirat direct dintr-un prototip folcloric cunoscut, fie că este o creație strict personală, originală, b. cult nu poate fi separat de modelul lui popular, de sursa sa folclorică. Se înțelege
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
în culegerile lui Ovidiu Bârlea, I. Nijloveanu, Gh. Vrabie, Mihail M. Robea, Octav Păun și Silviu Angelescu, Pamfil Bilțiu, acestea din urmă provenind din zone folclorice mai restrânse (Olt, Argeș, Dâmbovița, Maramureș). Fie că este inspirat direct dintr-un prototip folcloric cunoscut, fie că este o creație strict personală, originală, b. cult nu poate fi separat de modelul lui popular, de sursa sa folclorică. Se înțelege că nu se poate vorbi despre b. cult decât după ce b. popular a fost descoperit
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
din zone folclorice mai restrânse (Olt, Argeș, Dâmbovița, Maramureș). Fie că este inspirat direct dintr-un prototip folcloric cunoscut, fie că este o creație strict personală, originală, b. cult nu poate fi separat de modelul lui popular, de sursa sa folclorică. Se înțelege că nu se poate vorbi despre b. cult decât după ce b. popular a fost descoperit, cules, publicat și comentat de oamenii de cultură ai vremii. Aproape simultan cu culegerea b. populare, a început și prelucrarea acestora de către scriitorii
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
iar între 1971 și 1980, conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Irkuțk (URSS). A fost înmormântat la Chișinău. Începe să publice din 1936, în 1964 susținându-și doctoratul în filologie. Preocuparea centrală a lui B. a constat în depistarea motivelor folclorice românești în opera lui Pușkin și Maxim Gorki și s-a materializat în mai multe lucrări, majoritatea scrise și publicate în limba rusă. A publicat studii și despre dramaturgia lui V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, o monografie, în colaborare
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]