2,904 matches
-
fortăreței. Un monument mic de pe versantul dealului reamintește această înfrângere și de moartea eroică a primarului orașului, Tilman Riemenschneider, care a fost schingiut deoarece a trecut de partea răsculaților. Din anul 1573 au urmat o serie de restructurări pentru transformarea fortăreței într-un castel cu elemente ale stilului renașterii. In Războiul de 30 de ani, la data de 18 octombrie 1631 regele Suediei Gustav Adolf cucerește fortăreața. In timpul prințului Johann Philipp von Schönborn (1642-1673) și a urmașilor săi fortăreața a
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
de partea răsculaților. Din anul 1573 au urmat o serie de restructurări pentru transformarea fortăreței într-un castel cu elemente ale stilului renașterii. In Războiul de 30 de ani, la data de 18 octombrie 1631 regele Suediei Gustav Adolf cucerește fortăreața. In timpul prințului Johann Philipp von Schönborn (1642-1673) și a urmașilor săi fortăreața a fost întărită din punct de vedere strategic cu bastioane, fortificații militare și cu un zid de apărare lung de 12 km. In curtea interioară se află
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
transformarea fortăreței într-un castel cu elemente ale stilului renașterii. In Războiul de 30 de ani, la data de 18 octombrie 1631 regele Suediei Gustav Adolf cucerește fortăreața. In timpul prințului Johann Philipp von Schönborn (1642-1673) și a urmașilor săi fortăreața a fost întărită din punct de vedere strategic cu bastioane, fortificații militare și cu un zid de apărare lung de 12 km. In curtea interioară se află o fântână cu o adâncime de 105 m.
Fortăreața Marienberg () [Corola-website/Science/312499_a_313828]
-
ceva să fii favorita führerului”." În luna iulie a anului 1936 lucrările de modernizare și extindere la Berghof - casa de vacanță a führerului - sunt gata. De-a lungul timpului complexul de la Obersalzberg s-a extins foarte mult devenind o adevărată fortăreață unde majoritatea liderilor naziști aveau câte o locuință. Între anii 1936 și 1945 Eva își va petrece majoritatea timpului la Berghof, unde i se rezervă trei camere ce comunicau direct cu apartamentele lui Hitler. Aici ea trăia într-o solitudine
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
în orașe, uciderea Cavalerilor Templieri și escaladarea unor turnuri sau clădiri pentru localizarea pe hartă a locurilor de interes. Jocul are ca principal loc de desfășurare Țara Sfântă în perioada celei de-a treia cruciade. Sunt accesibile patru orașe: Masyaf (fortăreața asassinilor), Ierusalim, Acra și Damasc. Masyaf este locul de unde jucătorul primește misiunile de asasinare și de unde pornește spre celelalte trei orașe care sunt împărțite fiecare în câte 3 secțiuni deblocate în cursul jocului. Între aceste orașe este prezent un teren
Assassin's Creed (joc video) () [Corola-website/Science/312668_a_313997]
-
Acesta încearcă să îl ucidă pe de Sablé, dar nu reușește, fiind prins de brațe și aruncat afară din templu, ceilalți doi asasini rămânând prinși înauntru și nevoiți să se lupte cu Templierii pentru a scăpa. Altaïr se întoarce la fortăreața asasinilor din Masyaf, dar e urmărit de către Templieri care devastează satul, dar sunt în cele din urmă alungați cu ajutorul unei capcane pregătite de Asasini. Al-Mualim (Învățătorul), liderul clanului Asasinilor îl retrogradează pe Altaïr la gradul de Novice, cel mai jos
Assassin's Creed (joc video) () [Corola-website/Science/312668_a_313997]
-
a folosi puterea "Piece of Eden" și a conduce Țara Sfântă de unul singur. Altaïr se întoarce la Masyaf, unde găsește toți sătenii și majoritatea Asasinilor într-un fel de transă, toți slăvind numele lui Al-Mualim. În drumul său spre fortăreață, Altaïr este atacat de un grup de Asasini care încearcă să îl ucidă, dar e salvat de către Malik (rafiq-ul biroului Asasinilor din Ierusalim) și un grup mic de Asasini care au scăpat de sub controlul mintal al artefactului. Altaïr ajunge în
Assassin's Creed (joc video) () [Corola-website/Science/312668_a_313997]
-
debarce la câțiva kilometri în spatele liniilor germane și să atace inamicul din spate. Regimentul "Norge" și "SS-Kampfgruppe Küste" au reacționat însă rapid după debarcarea sovietică și au anihilat fragilul cap de pod sovietic. Pe 23 martie, Hitler a ordonat crearea „Fortăreței Narva” ("Festung Narwa"). Orașul Narva urma să fie transformat într-un oraș fortificat, care trebuia apărat cu orice preț. În ciuda faptului că au reușit să se apere cu succes până în acel moment, germanii au suferit pierderi foarte mari. Începând din
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
au exilat la Pereslavl la începutul acelui an. În timpul campaniei din 1241, Alexandru a reușit să recaptureze de la cruciați Pskov și Koporie. În primăvara anului 1242, cavalerii teutoni au înfrânt un detașament din Novgorod la 20 de km sud de fortăreața Dorpat (Tartu). Conduși de prințul-episcop Hermann de Dorpat, cavalerii și trupele auxiliare, recrutați din populația locală estonă, au întâlnit forțele lui Alexandr pe stâmtoarea îngustă, care lega malul nordic cu cel sudic ale lacului Peipus pe 5 aprilie 1242. Alexandr
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
bun sfârșit o retragere ordonată. Ca urmare, cele două corpuri s-au coordonat prost și rezultatele luptei nu au fost cele așteptate. După primul atac puternic al germanilor, în dimineața zilei de 28 iunie au atacat batalionele de bersaglieri italieni. Fortăreața Mersa Matruh a fost cucerită rapid, iar 6.000 de apărători au fost luați prizonieri. Divizia a 2-a neozeelandeză s-a găsit la un moment dat încercuită la Minqar Qaim de Divizia a 21-a Panzer, dar a reușit
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
retragere spre Austria. Partizanii au avut sarcina găsirii, îngrijirii și evacuării piloților aliați doborâți în regiunea Balcanilor. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1944, în conformitate cu statisticile americane, partizanii au evacuat cu succes 795 de piloți, iar cetnicii 356. 33 de „fortărețe zburătoare” s-au prăbușit în Slovenia, iar partizanii și populația civilă au evacuat 303 piloți americani și 30 britanici. Partizanii au sprijinit sute de evadați aliați din lagărele de prizonieri ale Axei, proveniți în special din Austria. Evadații erau transportați
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
legate de comunicații, fapt care a afactat posibilitatea lui Rydz de a comanda forțele poloneze. Din Brest (Brześć), pe 11 septembrie el a dat ordin ca Varșovia să fie apărată până la ultimul om. În concepția sa de luptă, Varșovia și Fortăreața Modlin din apropierea capitalei poloneze ar fi trebuit să devină două centre puternice de rezistență în partea centrală a Poloniei, care să susțină lupta câteva luni, timp în care, majoritatea forțelor poloneze să se retragă în apropierea graniței cu România (Capul
Edward Rydz-Śmigły () [Corola-website/Science/311027_a_312356]
-
mișcare strategică crucială spre cucerirea Ierusalimului. De asemenea, Saladin a trebuit să evacueze și să demoleze cele mai multe cetăți din sudul Palestinei: Ascalon , Gază , Blanche-Garde, Lida și Ramleh , dându-și seama că nu le-ar mai putea deține. Richard a luat fortăreața Darum.Musulmanii au fost profund demoralizați. În scurtă vreme,Richard nu va reuși să anexeze Ierusalimul,asediul se va dovedi un eșec,însă va încheia pace cu dușmanul sau,Saladin (pe care nu l-a văzut și întâlnit personal niciodată
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei. 1521: Judele Brașovului, "Johann (Hans) Benkner", primește de la "Neacșu" din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre. 1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață de pe Dealul Cetății. Curând, va fi cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
regiment de graniță - pe plan educațional și cultural s-au centrat în primul rând spre redobândirea fondurilor școlare grănicerești. Din bogatele venituri obținute din aceste fonduri, vicarul plănuia să aducă Năsăudul la nivelul Blajului, făcând din capitala districtului „o formidabilă fortăreață de cultură și viață românească”. Vicarul s-a preocupat totodată de asigurarea cărților necesare atât școlarilor cât și învățătorilor, având în vedere faptul că acestea erau foarte rare în acele vremuri. A insistat să se mărească fondurile școlare înființate de
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
putea să devină regele Macedoniei, deoarece tronul rămâsese vacant după moartea regelui macedonean. A avut planuri pentru fii săi, ca aceștia să controleze Sicilia și poate întreaga Italie. Cetățile cartagineze i se alătură după ce o înfrânge pe cea mai puternică, fortăreața Eryx. În urma negocierilor dintre Cartagina și Pyrrhus din 276 î.Hr., se hotărăște ca Marea Libiei să devină graniță între greci și cartaginezi, stabilindu-se relații de prietenie. Cetățiile grecești s-au opus acestui armistițiu, iar Pyrrhus a fost nevoit să
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
grecești s-au opus acestui armistițiu, iar Pyrrhus a fost nevoit să rupă pacea și să asedieze puternica cetate cartagineză Lilybaeum (în prezent, orașul Marsala), din vest Siciliei. După două luni de asediu nereușit, acesta se hotărăște să blocheze portul fortăreței, cerând sicilienilor bani și forța de muncă. Cererile continue ale regelui Epirului îi nemulțumește grecii de pe insulă, Pyrrhus văzându-se nevoit să instaureze o dictatură militară, plasând garnizoane în fiecare oraș sicilian. Aceste acțiuni nepopulare i-au obligat pe grecii
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
budismul, legea milei față de săraci, au trecut apoi în Coreea și de acolo în Japonia. Aceste țări n-aveau nicio legătură cu lumea europeană. Spre deosebire de aristocratul roman care locuia în oraș, seniorul feudal trăia la țară. Locuința lui era o fortăreață, un castel așezat pe o înălțime și înconjurat de ziduri groase. Un șanț larg și adânc, plin cu apă rosie, îi împiedica pe dușmani să se apropie de zid. Intrarea era apărată de două turnuri între care se afla poarta
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
în secolul al XIII-lea. Are înălțimea de 31 m. În partea de sus a turnului se află un ceas montat pe el în anul 1906. Vârful turnului oferă o priveliște panoramică asupra orașului. Turnul a făcut parte dintr-o fortăreață a orașului medieval lungă de 1.200 m, dar în prezent aceasta nu mai există. În anul 1810 o mare parte din turn s-a prăbușit, dar în anul 1823 a fost reconstruit de către renumitul arhitect și pictor prusac Karl
Turnul Spremberger () [Corola-website/Science/311910_a_313239]
-
armurile armatei albaneze au fost jefuite. Multe din aceste arme jefuite au ajuns în mâinile a UCK în timp ce UCk a preluat zona de frontieră. Acesta a fost un teren de așteptare pentru atacuri, precum și pentru transportul maritim de arme la fortăreața Drenica. Drumul dintre ceste zone au pătruns din Djakovica, câmpiile din Metohia, catre Kilna și au fost cele mai afectate zone de activitate UCK la început. Primul scop al UCK a fost să se mute de la fortăreața din Drenica împreună cu
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
de arme la fortăreața Drenica. Drumul dintre ceste zone au pătruns din Djakovica, câmpiile din Metohia, catre Kilna și au fost cele mai afectate zone de activitate UCK la început. Primul scop al UCK a fost să se mute de la fortăreața din Drenica împreună cu aceasta în Albania iar acest lucru ar putea contura primele luni de luptă. De asemenea, sârbii au continuat eforturile de diplomație, încercând să organizeze discuții cu personalul lui Ibrahim Rugova (discuții care Rugova și personalul său a
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
în România: la Buftea, Cislău, Brașov, Cristian, Râșnov, Sâmbăta, Polovragi, Turnu Severin, în Dobrogea (Cheile Dobrogei, Hârșova, Histria, Mangalia), puține cadre (însumând 800 metri utili de peliculă) fiind filmate în perioada 22 - 30 august 1974 în R.D.G.: la Königstein (inclusiv Fortăreața Königstein), Krielstein și Quedlinburg. O parte din cadre au fost filmate la Castelul Bran și la Cetatea Râșnov. Scenariul inițial prevedea și rolul unui luptător cu picior de lemn, Ionică Șchiopul, care făcea parte din foșții războinici ai lui Mihai
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
putea ieși în Marea Adriatică. Aici a întâlnit flota lui Octavian, condusă de către Amiralul Agrripa. Corăbiile lui Marcus Antonius erau în marea lor majoritate corăbii mari cu 6 nivele, dar avea și corăbii cu 9 sau 10 nivele acestea fiind adevărate fortărețe plutitoare, care aveau inclusiv turnuri la pupa și la prora pentru arcași.Totuși Marcus Antonius era dezavantajat de numărul insuficient de vâslași datorat malariei și de faptul că moralul oamenilor era scăzut datorită tăierii liniilor de aprovizionare. De cealaltă parte
Bătălia de la Actium () [Corola-website/Science/311424_a_312753]
-
Bulgariei vecine semnificația marii dezvoltări a statului bizantin îi scăpase. După cucerirea Ciliciei și a Ciprului, în toamna anului 965, o ambasadă bulgară sosea la Constantinopol pentru a reclama sumele de bani livrate de guvernele precedente. Împăratul va distruge câteva fortărețe de la frontiera Bulgară, dar va renunța la ostilitățile cu Bulgaria pentru a nu se îndepărta de planurile sale orientale, cerând prințului rus Sviatoslav să-și regleze conturile cu bulgarii. Apelul împăratului bizantin atingea puternic pe fii belicoși ai neofitului și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
FM Gebhard v. Blücher]] În armata prusacă, feldmareșalul general a fost un rang, care ar putut fi acordat doar la generali pentru un succes militar remarcabil, dacă de exemplu a condus o campanie cu succes, a asaltat și luat o fortăreață ori a câștigat o luptă importantă. Câteodată onoarea a și fost făcută unui general meritat cu adăugarea „mit Charakter” sau „ad honores” (adică ca rang onorific) la intrarea acestuia în pensie. În Prusia, toți feldmareșalii au fost de asemenea membrii
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]