4,010 matches
-
Street. Acolo e mereu lume pestriță. Pe o bancă, a fost instalată o statuie de bronz (de un perfect prost gust), ca să nu fii singur, dacă te așezi și tu acolo. Ziua, poți să vezi femei care doresc să se fotografieze conversând cu bărbatul de bronz de lângă ele sau chiar mîngîindu-i pălăria. După-amiaza și seara, se bea bere la mesele scoase afară, în pasaj, și nu lipsesc niciodată "atracțiile" pentru curioși. Azi, dădea un concert o formație muzicală venită din Peru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și căuta alte distracții, tot exterioare. Părăsise de tot călătoriile în interior. In acel interior nu mai erau peisagiile turmentate de altădată cărora, în nesiguranță, să le cerceteze parcursul tragic. Boala se statornicise în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unu și jumătate trecem să ne odihnim. Vineri, 7 august 2009. Ce repede a mai trecut ziua de astăzi în discuții de inimă și suflet! Roșiile mele în deplină fază de coacere arată ca o adevărată splendoare a naturii, fiind fotografiate pentru a vedea și Cosmin cum arată grădina bunicului. După o scurtă vizită a actorului Costică Avădănii rămân singur și în răgazul ce-l am, pregătesc pentru expediere un număr de volume spre cinci direcții din țară, plus un exemplar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Săndel de la Cozmești ne aștepta cu autocamionul lui, însoțindu-ne mai întâi la Biserica din Jos, de la Priponești, datând din 1785. Am mers la mormântul părinților mei și pe la ceilalți dispăruți din familie, am aprins lumânări, le-am pus flori, fotografiind mormântul proaspăt îngrijit. Se vede că e îngrijit cimitirul în general cu aspect frumos, ca suprem omagiu pentru cei plecați în lumea de dincolo. Nu era slujbă la biserica noastră. Ieșim către direcția nord în drum spre Liești și oprim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a tatei mi-l arată lângă ea. E cu căciula pe cap, dar fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rugau mult. Voiau să vadă progresele pe care le face cu domnișoara Julia. Domnul Juan Lucas Întreba mereu de el. Să-i scrie și lui cîteva rînduri. Iar ea să-i povestească tot ce face Julius la Chosica. Să-l fotografieze și să le trimită pozele. Să-l scoată Carlos 1a plimbare cu mașina, dar să fie atenți la circulație. Și... Julius, darling, Doctorul Îmi scrie că te simți mult mai bine. Spune că ai din ce În ce mai multă poftă de mîncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i saluta. Venea În fiecare zi și stătea ore Întregi În grădină și o dată chiar a uitat să-i facă injecția lui Julius, nerăbdător cum era să stea de vorbă cu Vilma. Altă dată a venit cu un aparat de fotografiat și i-a făcut o mulțime de poze. Carlos și majordomii erau plecați, Nilda era ocupată cu copilașul ei, iar Arminda și fiică-sa Dumnezeu știe unde umblau. Fapt este că bietul Julius ardea de nerăbdare să iasă ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le dea o explicație, să-i mai ducă puțin cu vorba, dar nimic și nimeni pe lume n-ar fi putut să-i țină În frîu pe Celso și pe Daniel. Bietul infirmier Își strînse la piept aparatul de fotografiat și Începu să se retragă binișor, ca și cum nu pe el Îl căutau, dar chiar În clipa aceea se năpustiră amîndoi asupra lui și Începură să-l lovească de parcă ar fi vrut să-l lase lat acolo În mijlocul grădinii, printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnul și cu doamna. Jucătorul de golf Își aprinse o țigară și porunci să i se aducă o sticlă de apă minerală ca să poată suporta tot balamucul ăsta. Celso dădu fuga după apă și acum nu aveau cine să-i fotografieze. Susan izbucni Într-un rîs nervos. Juan Lucas Își scoase haina, poate așa o să-i fie mai ușor, dar tocmai În clipa aceea se Întorcea Celso cu apa minerală și Sălbatica Îi spuse: vă rog, puneți-vă haina pentru poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii. S-a auzit un clic și gata, dar Nilda spuse că Încă nu era gata, Încă una, nu mișcați, una cu lumînarea lui Julius aprinsă, acum. Pe urmă trebuia să fotografieze și altcineva, ca să apară și Celso Într-o poză. Juan Lucas aprinse lumînarea și Carlos le mai făcu o poză. „Destul!“, exclamă jucătorul de golf, dar chiar În clipa aceea se ivi Imelda și, cu toate că ceilalți n-o prea aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o poză. „Destul!“, exclamă jucătorul de golf, dar chiar În clipa aceea se ivi Imelda și, cu toate că ceilalți n-o prea aveau la inimă, Nilda insistă să mai facă o poză, a treia și ultima. De data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o poză, a treia și ultima. De data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva Îl va fotografia, desigur, În timp ce Țiganul Își arată Întreaga măiestrie de toreador, va prinde pe peliculă acest profil de pasionat al corridelor, de spectator competent și rafinat care va stîrni senzație printre femeile de la tribuna oficială, plasată la umbră. Susan nu se atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de blondă și toți acei playboys Își aprinseră țigările de foi și se simțiră o dată mai mult chipeși și siguri de ei. La tribuna de la soare, marinarii care izbutiseră să intre fără să li se smulgă din mînă aparatele de fotografiat se pregăteau să privească aproape Întreaga corridă prin obiectiv. Cereau cu toții bere și chelnerii voiau să li se plătească pe loc și nu le dădeau niciodată restul, deși spuneau: mă Întorc Îndată, mister. Grupuri de băiețandri discutau despre crescătoriile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndească la chercheleală, fiindcă În dimineața asta se ducea să cîștige un ban, am de făcut poze la școală, fotografiile la școală sînt o treabă serioasă și trebuie să-ți ții respirația și să nu-ți tremure mîna. Avea de fotografiat o mulțime de copilași cu pielea albă care Învață În San Isidro, la un colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furat-o pe Peggy! Darling!“... Julius vru să se ia la harță cu Rafaelito Lastarria, dar la ce bun, dacă fratele lui mai mare făcea primii pași de dans la Cazinoul din Ancón și-i mituia pe fotografi ca să-l fotografieze dansînd cu fata doamnei marchize. A renunțat deci să-l mai burdușească și rău a făcut, fiindcă, odată Încheiată solidaritatea cu Bobby, Îi veni În minte o altă idee și vru să strige un ura! care din fericire i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Daniel descoperi din nou urmele invizibile - o bucată de pământ zdrobit, nisipos, cu două adâncituri abia schițate de roți care încă nu dispăruseră odată cu dezghețul primăverii. Karin îl prinse pe Daniel de braț. —Trebuia să aducem un aparat de fotografiat. Până la vară, absolut toate urmele astea or să dispară. Poliția are sigur fotografii la dosar. —N-am încredere în pozele lor. Vorbise ca fratele ei. Daniel încercă s-o liniștească blând, dar ea-l respinse. Cercetă urmele. Oamenii ăștia trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
car de ani. Într-un trecut îndepărtat în care nu conta că nu cântam deloc bine fiindcă aveam toată viața înainte ca să mă perfecționez. În ritmul unui scherzo de Schubert tipul o ia la dreapta după magazinul cu aparate de fotografiat second hand, fix unde va trebui și eu să cotesc cu căruciorul. (Trebuie să fiu atentă la cotit, fiindcă roata din stânga are tendința să se blocheze dacă o deranjezi prea brusc de la traiectoria dreaptă. Epitomul convenționalismului.) Poate are și el
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Am stat o zi la Amsterdam și ne-am dus pe insula Marken unde toți locuitorii purtau frumoasele lor costume și unde pînă și copiii aveau saboți de lemn cum se poartă acolo de sute de ani. Domnișoara Turner a fotografiat cîțiva copii. Vrea să facă o colecție ca s-o arate elevilor ei cînd se Întoarce acasă. E o colecție foarte interesantă și cele mai multe fotografii sînt foarte reușite. Domnișoara Turner e o fată din grupul nostru. Altă zi am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
O poveste cu imagini este mult mai grozavă decât o poveste fără imagini. De aceea eu vă rog să desenați, ca să vă faceți propria voastră poveste cu imagini. Din păcate, eu n-am cameră de luat vederi, nici aparat de fotografiat și nici talent la desen. Așa că v-am spus o poveste fără imagini. PAM crede că politicos era să desenez și eu ceva. Înclin să-i dau dreptate, dar dacă m-aș fi priceput, aș fi desenat toată cartea. Vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a fi înregistrată vizual, auditiv sau analitic. În acel moment de disociere, super-creierul său transferă corpul băiatului împărat în cușeta capsulei în care se aflase mai devreme propriul său corp. Aceea era una din zonele din navă pe care le "fotografiase" în scopul unei evadări prin similarizare. Și alese locul acela pentru băiat pentru că avea saltea. Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
alături de tine, lăsându-mă pe mine aici pentru a supraveghea lucrurile." În gândul transmis, partea nerostită a sensului cuvintelor "ceea ce tocmai ai făcut" era acel fel de proces pe care intelectul îl executa automat. Referirea fusese făcută la adresa faptului că "fotografiase" o porțiune de podea. "Vrei să spui ...acum?" - veni ca un ecou gândul de răspuns al lui Gosseyn Trei. "Da - continuă gândul lui Gosseyn Doi - de ce să nu vedem dacă, între noi, putem folosi localizarea ta de acolo, din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
moment și să-i transmit pe ei acolo, așa cum ai transmis tu corpul tânărului împărat în cabina aceea spațială. Mai întâi, Eldred Crang". Mențiunea despre transmiterea corpului băiatului îi aduse în minte, în treacăt, amintirea celorlalte locuri pe care le "fotografiase"... Încă utilizabile? se-ntrebă. Se auzi un zgomot în stânga sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zonă oarecare din cealaltă galaxie; și din moment ce acum mingea se află în jumătatea ta de teren, propun să urmărești cu atenție procesul dodecimal din creierul tău. Dacă, există cumva vreun proces automat, fixează-ți imediat atenția pe câte un loc fotografiat din apropiere. Dacă fac asta de fiecare dată, s-ar putea întâmpla ca în curând legătura cu zona îndepărtată să intre sub control." Gosseyn Trei dădea din cap morocănos. "Am prins ideea. Mai bine să similarizez într-unul din locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]