2,125 matches
-
se pare foarte modern Platon În Banchetul, când vorbește despre „explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărțită de Întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcând două dintr-una; și fiecare jumătate Își caută necontenit frântura ruptă din el Însuși. Acei dintre bărbați care sunt frântură din ființa ambigenă, numită odinioară androgin, iubesc femeile; din această categorie de oameni, provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu femeile iubitoare de bărbați și cu cele adulteriene; ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate de om despărțită de Întregul ei, cum ai tăia o plătică, făcând două dintr-una; și fiecare jumătate Își caută necontenit frântura ruptă din el Însuși. Acei dintre bărbați care sunt frântură din ființa ambigenă, numită odinioară androgin, iubesc femeile; din această categorie de oameni, provin cele mai multe cazuri de adulter. La fel cu femeile iubitoare de bărbați și cu cele adulteriene; ele Își trag ființa din aceeași categorie. Cât despre cele ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile familiei Iuga cutează să se ofere a cumpăra frânturile moșiei care i-a hrănit generații de-a rândul. Dacă ar fi fost după pofta inimii sale, ar fi pus slugile să-i dea pe mâna jandarmilor, să le înmoaie oasele și să le scoată din capete asemenea obrăznicie. Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele, fără ca ea să-și mai dea seama. Ochii ei îngroziți priveau pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania când s-au speriat caii, și cât a impresionat-o atunci forța lui neobișnuita și siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mă sui până la cer. Dar ai avut dreptate, stelele sunt parcă mai mari și ard mai tare. Poate că știa croitorul ceva, cade cerul pe noi... Cumătrul mai ceru un rând. Șofronică veni încet printre mese, încercând să prindă frânturi de cuvinte. Fandarac îi făcu semn să se aplece și-i șopti la ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă dracului ! — Cui ? se sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pat, lângă el. — Suntem obosiți, nu-i așa ? Bărbatul își aprinse o țigară. Apoi ezită, i-o întinse Cosminei și-și mai aprinse una. — O să scape ? — Nu știu, răspunse chirurgul care se chema Pantelimon. I-am pus la loc frânturile cum m-am priceput. O să mai avem mult de dereticat prin el. Pe de altă parte, nu știu cum să-ți răspund la întrebare. Noi zicem că dacă scapă înseamnă că o să trăiască. Din punctul lui de vedere, a scăpa e totuna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți propriul nume. De fapt, nu atât numele în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
culori de pe masă și o puse lângă pelicula în alb și negru din care găvanele iradiau, negre. Fii atentă aici : Sein și Dasein. Arătă spre radiografii : Sein. Apoi spre poza colorată : Dasein. Ființa căzută în timp, în lume, mânjită de frânturile de lumină. Smulse o peliculă de pe ecran și și-o puse pe piept. — ăsta e miezul, ființa. Noi suntem niște scoici alcătuite de-a-ndoaselea. Miezul moale îl purtăm ca pe un înveliș, iar ceea ce e puternic, calcarul, visul, e așezat adânc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creier. Triunghiul Bermudelor. Locul cel mai moale, unde poți lovi mai multe deodată, tocmai pentru că se adună mai multe. Doar ești medic, de ce întrebi ? — Pentru că nu văd să fie ceva în neregulă acolo... Nici n-ai să vezi... Tu cauți frânturi de oase și, de fapt, ar trebui să cauți frânturi de lumină... Omul tău a vrut să se sinucidă trăgându-și un glonte în tâmplă. — Nu e adevărat ! — Bineînțeles că nu e adevărat. Numai că lovitura a fost la fel de puternică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai multe deodată, tocmai pentru că se adună mai multe. Doar ești medic, de ce întrebi ? — Pentru că nu văd să fie ceva în neregulă acolo... Nici n-ai să vezi... Tu cauți frânturi de oase și, de fapt, ar trebui să cauți frânturi de lumină... Omul tău a vrut să se sinucidă trăgându-și un glonte în tâmplă. — Nu e adevărat ! — Bineînțeles că nu e adevărat. Numai că lovitura a fost la fel de puternică precum un glonte. Uite aici... E precum balansarea spânzuratului, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
CV și ei se ocupă de tot... Cum Cosmina ezita să ia hârtia, Efrem i-o îndesă în buzunar. Apoi desprinse un celuloid de pe ecran. — Ia și asta. Portretul artistului în tinerețe. În orice caz, dacă vrei să-i lecuiești frântura de la tâmplă, să n-o faci cu bidineaua, ci cu o pensulă subțire. Altminteri, mai mult o să vatămi decât o să lecuiești. Ieși îngândurată, ferindu-se în ultima clipă din calea tărgilor purtate în fugă și a brancardierilor care cereau, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aplecă până când îi simți respirația pe obraz. El repetă, dar era prea mult pentru el și închise ochii, istovit. — Ce zice ? întrebă doctorul fără de arginți. — Nu sunt sigură că am înțeles. Cred că a zis „fiind“. Poate să fie o frântură dintr-un cuvânt mai lung. Da’ de unde, ar fi spus Efrem, dănțuind prin osuarul lui translucid. E exact ce trebuie, cuvântul care ne lipsea din urcușul în trepte al bătrânului Heidegger. Ar fi arătat spre Cosmina, cu degetul proptit la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Rănile rămaseră dezvelite la colțurile buzelor, la rădăcina urechii, de parcă cineva, cu o pensulă, voise să dea chipului său un aer hlizit. Când socoti că, peste urmele blacheurilor, nimic nu mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre fața ei, o orbea pur și simplu. În rest, ochii în jos, golanilor, la vârful pantofilor, sau, în cel mai bun caz, cu picioarele desfăcute și mâinile ridicate și lipite de zid. Rada privise în jur, pe furate, o frântură de chip de la unul, o trăsătură de la altul, alcătuise un fel de portret colectiv cu ceva de la fiecare, dar asta n-o ajuta să identifice pe nimeni. Mai repede, striga la ei din ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că te-ai gândit totuși să-mi aduci medalionul, spuse Rada, nevenindu-i nici ei să creadă că spune asta. Dar acum nu mai folosește la nimic. — Io zic că n-aveți de ce să-mi mulțumiți, spuse el, între două frânturi de tuse. Mă gândeam să-l fac cadou fetei mele, când a împlinit optșpe ani. Dar pe urmă m-am gândit că ea n-are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a mărilor de departe, iartă păcatele noastre și ne miluiește pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altminteri, se întâmpla mai tot timpul, se simțea în siguranță. Numerele de pe bulinele strânse în castronul de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe jos și asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându-se unul nou peste cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
despre violență, ranchiună, amărăciune, scriitorul prezintă asupra flirtului un punct de vedere tipic masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
e.e.cummings - toți făcând parte dintr-o "republică a discursului în care spera să fie naturalizat". Citea revistele Partisan Review (pentru "strategiile de atac cultural") și Commentary (pentru analiza psihocritică a evreității), și, treptat, a început să prelucreze literar frânturi din viața cotidiană a evreilor din suburbia sa din Newark, "într-o oscilație perpetuă între supunere și revoltă, nevoia de evadare în necunoscut și contra-reveria ancorării în familiar, activând acea ambivalență ce-i va stimula imaginația mulți ani de-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cei morți, umbra stăruitoare a tânărului Michael Furey. În deplin acord cu tot ce a scris Joyce, Oameni din Dublin transferă întreaga forță semantică a metaforei în spațiul metonimiei. Fiecare instantaneu din viața unui individ reflectă un scenariu major, o frântură din povestea infinit complicată a unei existențe conține, asemenea hologramei, detaliul precis al conexiunii dintre parte și întreg. Volumul are în centrul său un nucleu de semnificații ce se regăsesc, în variate forme, în fiecare povestire. Probabil cea mai evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
micilor monștrii ce populează, de fapt, planeta Tim Burton. Originalitatea poetului Burton provine dintr-o încrucișare la fel de bizară ca și genetica eroilor săi - între fragilitatea tristă a ființelor sale imaginare și violența brutală a morții lor. Fiecare poem pare o frântură dintr-un recviem, lirismul fiind suprafața pe care alunecă siluetele neverosimile ale unor bio-mecanoizi inadaptați. Unicitatea fiecăruia este garantată de cele două accidente capitale ale existenței lor - unul prin care au apărut și unul ce le anihilează. Băiatul-stridie e doar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]