25,640 matches
-
nemeritat. Autorul la maturitate (atunci când scrie cartea, în anii 1980) pune în seama copilului o dramă politică, o traumă ce-i explică inevitabilitatea atitudinii sale radicale. În rezumat, psihologia copilului și adolescentului Paul Goma evoluează printr-o serie de despărțiri. Fuge din Basarabia, împreună cu familia, de frica rușilor care aduc comunismul și persecuția. Ajunge în Ardeal, unde refugiații basarabeni nu sunt deloc iubiți și înțeleși, cum se așteptau. Dimpotrivă, sunt persecutați, chiar repudiați, suspectați. Crezând că se salvează la români, basarabenii
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
la fel de detestabili, de răuvoitori: "Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic, ne mai sperie, ne mai întreabă dacă nu ne-am răzgândit (cu repatrierea)... Noi... ne vedeam de antisovietismul, de anticomunismul nostru, ca unii care cunoscuserăm pe pielea noastră socialismul-sovietic și fugiserăm de el - dar localnicii ne tratează, în continuare, pe noi de filo-sovietici, însă ei, marii patrioți ardeleni, lucrează bot în bot cu Rușii; ei, marii anticomuniști ardeleni, intră în partidul comunist și lucrează - conștiincios, ca Ardeleanul - la consolidarea comunismului în
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
lui Ion D. Sîrbu - se ascunde un biet ac sub un morman de câlți. Prin contrast cu acestea, într-o lectură comparativă, e aproape frapantă lim-pi-di-tatea protestului moral exprimat de Octavian Paler pe toate palierele cărții sale. El și ea fug de ei, îmblânzitorii de cobre și dresorii de câini ce răspândesc pe străzile orașelor "epidemia de frică" și "religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung... Dar, ca în orice distopie, nu se poate ieși cu adevărat dintr-un spațiu-timp
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
latura sa istorică și în miezul lui parabolic, Viața pe un peron este un roman al angajării și dezbaterii morale, cu întrebări fundamentale splendid formulate și răspunsuri, din toată gama, prin care individul se definește. Reacționând într-un anumit fel, fugind sau rezistând, luptând sau colaborând, el e scăldat - în oricare dintre aceste ipostaze - în lumina rece a unei singurătăți esențiale.
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cea intitulată Piața de carne, în care cruzimea e condusă pînă la operația tranșării de abator a suavelor făpturi: "Dimineața cînd soarele/ nu are miez. Domnul tranșează îngeri,/ le desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
N-am văzut niciodată o asemenea ploaie. La ce serveau scrisorile? O carte schimbă totul. Te afli brusc în altă parte. Trăind alte cuvinte. M-am îndepărtat de jgheab, dar am rămas tot cu spatele la Wilson. Călătoria mea era o fugă. Fugisem. Asta era dragoste și ură. N-aveam de gând să mă întorc. Vedeam cum trece vremea. Acum muncesc. Acum citesc. În felul ăsta dragostea e simplă. Cum abia ne cunoaștem, Wilson mă lasă în voia mea. Zice: Ești prea tânără
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
pierduți în dreptunghiul albastru uitau toate cuvintele. N-am văzut niciodată un cargobot ori vreun petrolier străpungând orizontul. Asta era o mare mincinoasă. Nu era de încredere. Avea un nume care afirma exact contrariul a ceea ce părea. Până și păsările fugeau de ea, iar noi, liniștiți în locurile noastre de veghe, ne jucam prinzând balenele între liniile orizontului. Nu exista loc mai izolat și mai tainic în toată lumea ca plaja din El Almejal. Era o coastă închisă turismului, căci marea crudă
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
bine și doar un pahar cu lapte de bivoliță era mâncarea lui pe o zi întreagă și se trezea în puterea nopții vomând șuvoaie de fiere și-n vremea din urmă numai încuiat îl țineau, încât abia a reușit să fugă, cu puțin înainte de a fi prea târziu, spărgând geamul și strâmbând drugii ferestrei cu bruma de vlagă ce-i mai rămăsese." (pp. 166-167). Când îl revedem, după vreo șapte ani, pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
a se revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
împărțite în trei volume masive, cu un total de o mie opt sute de pagini, tipărite într-un prim tiraj de 35.100 de exemplare. Cartea va fi venerată ca un monument, timp de trei-patru ani, până în 1960, când Petru Dumitriu fuge în Occident, dezertând la inamicul ideologic al comuniștilor. "Cronica mică" este eclipsată și, într-un fel, anulată (prin absorbție) de "Cronica Mare", aceasta din urmă fiind transformată (de către presă, de partid, de școală), pentru scurtă vreme, într-o Biblie a
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
copilărie încă, Mite își uimește mama prin sexualitatea lui conținută, prin obsesia erotică așteptând sau căutând supape eliberatoare. Virilitatea personajului este impresionantă și explozivă, ca la Zahei orbul al lui Voiculescu; sau adolescentul lui Márquez din Ultimul veac de singurătate, fugit de-acasă cu țiganii și revenit în Macondo ca o imagine vivantă, de bâlci, a Bărbăției. Până într-un anumit moment, Mite este neafectat de tot ceea ce i se întâmplă. Trece prin experiențe traumatizante ca un taur mereu întărâtat, neobosit
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
nu poate să-l clatine; cu atât mai puțin, să-l frângă. Iată-l într-o ipostază de luptător triumfător, în Sala mizeră din Calea Dudești: "- Joacă, joacă, mai multă joacă, îi sâcâie Dorin neîncetat. Nu mai sta pe loc, fugi de-acolo, mișcare, mai multă mișcare... Ei par să-l ia în seamă. Dar mai degrabă prudența, grija față de propriul trup care trebuie să lovească și să desființeze, e cea care întârzie iminența unei încleștări pe viață și pe moarte
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
ca să ție/ din moși-strămoși întru vecie...". Evident, balada se încheie pe măsura egalității șanselor dobândite de Arabella odată cu intrarea în UE: "Reporterii-au ajuns în sat/ la timp s-o vadă pe-Arabella/ cum îi pălea cu manivela/ pe scăiețeni, care fugeau/ strigând ba Ťnu mai da!ť ba ŤAu!ť". Pe același ton parodic-neaoșist, Balada lu' Samurai ("Samurai a lu' Amoc/ și-a luat drujbă din talcioc, / dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n flore...") istorisește grozăviile eroului care "înjura pe
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
își împachetează, astăzi, joi, 21 ianuarie 1999, lucrările transportabile și le duc în locuri mai sigure. Această acțiune, al cărei dramatism neputincios nici măcar nu are nevoie de cuvinte, poate fi chiar imaginea-emblemă a zilei: minerii vin spre București și artiștii fug disperați din ateliere. Pentru că, oricîtă eternitate ar stoca în sine o operă de artă, are și ea o mică vulnerabilitate: în fața sălbăticiei, cedează!
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
mai rămas din capitalul politic pe care l-a cîștigat în primii ani după înființarea publicației care a reluat spiritul săptămînist. Atunci, toți orfanii Securității s-au dus alături de el, toți "patrioții" care au simțit în decembrie '89 că le fuge pămîntul de sub picioare s-au grupat în partidul lui, la vedere sau ca susținători de taină. CVTudor și partidul său au avut perioada de glorie, atîta timp cît în România a fost moda "democrației originale". În perioada de criză de după
Trenul lui Gigi în halta lui CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9573_a_10898]
-
dă de urmă, printr-o asociație a surdo-muților. Investigațiile îl transformă pe Tolea într-un adevărat detectiv. Din familia sa a rămas singur în țară, să-și îngrijească mama, sfârșită și ea nu se știe cum. Fratele Mircea Claudiu a fugit în Argentina, iar surorii Sonia i-a pierdut urma, undeva în Germania. Se pare că Octavian Cușa pentru ea, pentru Sonia, l-ar fi amenințat sau poate chiar omorât pe Marcu Vancea, întrucât nu a fost de acord cu dragostea
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
și trivialitatea situațiilor ocazionale, fără redundanță adjectivală și poetizantă, fără paranteze și speculații: Întâmplarea crudă, sub aspectul ei imediat, surprinsă de ochiul unui om care a deschis bine ușa unei case, și-a rotit ochii de jur împrejur și a fugit repede să vestească"3. În viziunea lui, reportajul cultivă contingentul, "faptul nud", respinge orice fals literar, "umilește definitiv clișeele meșteșugarului". În articolul inspirat de evenimentul rar și de moravuri socio-umane își găsește virtutea exercițiul intelectual, "adevărata aritmetică zilnică" și, în
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
statului Israel. O vrajbă pătimașe, atroce și nedisimulată care m-a îngrozit. Oare cîte generații vor trebui să se succeadă pentru a se putea spera în neutralizarea acestui venin colectiv? Wafa Sultan, o doctoriță psihiatră și scriitoare de origine siriană, fugită împreună cu soțul ei în America, a făcut vîlvă nu de mult, afirmînd la canalul de televiziune "Al-Djazeera" că și ulterior în diferite publicații internaționale de prestigiu, precum "New-York Times", "Le Monde" sau "Time Magazine" ceea ce israelienii - și nu numai - știu
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
scrisul său, profund imoral, atât la Roma, cât și la Tomis, provoacă numai dezastre. Fără să mai agreeze arta vinovată a amorului, renunțând la scris, lăsându-și barbă ca barbarii daci, crezând în suferință și nemurire, Ovidiu va încerca să fugă de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, căci Tiberiu îl consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost să ajungă în Munții Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunoștea de la sursă (călătorise la Ierusalim) apropierea noi religii care va schimba lumea. Exilul
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
că pot face orice fără a fi pedepsiți. Părinți care nu au nici perspectiva controlului, nici pe cea a implicării emoționale sunt cei care sunt asociați stilului părintelui neimplicat, unii autori considerând că cei care fac parte din această categorie fug de responsabilitatea de părinte.
Părinți de succes: Vezi în ce categorie te încadrezi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80300_a_81625]
-
dușumeaua restaurantului și m-a privit urât de tot... Ce scârbos, ah! - ce întâmplare detestabilă! Un copil de 5-6 ani și o bătrână ducându-l pe băiețel de mână. Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie. Bătrâna rostește: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!" Repetă fraza aceasta de cinci, șase ori, pe o distanță de douăzeci de metri, tot întorcându-se încovoiată, cu aceleași cuvinte imprimate definitiv în mintea sa, ca pe o placă de patefon
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
a privit urât de tot... Ce scârbos, ah! - ce întâmplare detestabilă! Un copil de 5-6 ani și o bătrână ducându-l pe băiețel de mână. Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie. Bătrâna rostește: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!" Repetă fraza aceasta de cinci, șase ori, pe o distanță de douăzeci de metri, tot întorcându-se încovoiată, cu aceleași cuvinte imprimate definitiv în mintea sa, ca pe o placă de patefon. în timpul acesta băiatul, grav
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
să nu bag în seamă nici apariția gândacilor de bucătărie în apartament, adică acele insecte scârboase care se strecoară pe întuneric, defilează prin farfurii, prin coșul cu pâine, pe untieră, prin chiuvetă, prin sertarul cu tacâmuri, și când aprinzi lumina fug speriate în toate părțile fojgăindu-și elitrele chitinoase ca niște scârboșenii de nesuportat. Aș fi vrut să ignor totul, dar gunoaiele se adunau în jurul meu, și eu pluteam pe o apă împuțită în care nu puteam să mă bălăcesc fără
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
alt exemplu este bătălia de la Rovine. Toată lumea știe că Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid. Învățăm în școală acest lucru, avem și poezia lui Mihai Eminescu despre bătălie. Nu este adevărat, pentru că după bătălia de la Rovine, Mircea cel Bătrân fuge și stă aproape doi ani și jumătate în Transilvania. Dacă ar fi câștigat bătălia ce căuta în martie 1395 la Brașov să se închine regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg? De ce, de patru ori, a încercat armata ungară să îl repună
Mihai Viteazu a fugit, după Călugăreni. Istoria reală vs. filmele lui Nicolaescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80429_a_81754]