70,946 matches
-
să exceleze tocmai în chestiunea relațiilor lui Caragiale cu Ploieștiul ar fi de-a dreptul un semn de rea-credință. Urmând, ce-i drept, îndeaproape modelul - erudit și totodată suplu - instituit de Cioculescu, Însemnările caragialiene sunt aproape de a fi o carte fundamentală și extrem de departe de ceea ce s-ar putea numi un studiu fundamentalist.
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
Dacă Eliade, Cioran și alți tineri mai puțin înzestrați și mai permeabili la moda epocii sunt ardenți, febricitați de viziuni de mântuire individuală și - mai ales - colectivă, autorul lui Nu rămâne un sceptic și un sofist, scăpând de sub presiunea adevărurilor "fundamentale" prin chestionarea noțiunii de adevăr. Din această perspectivă, a vâna și a sublinia contradicțiile tânărului eseist, alternanțele și răsucirile lui arată o totală neînțelegere a subiectului. Fiindcă Eugen Ionescu tocmai acest lucru vrea să-l dovedească în scandaloasa lui carte
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului. Dincolo de hainele postmoderne, la modă în momentul apariței volumelor sale, poezia lui Ioan Flora pune câteva întrebări fundamentale. De aceea scrisul său transcende tradiționalele mize ludice ale generației optzeci. Ca toate cărțile publicate la Editura Brumar, Intrarea în casă. Poeme bănățene, de Ioan Flora este un răsfăț pentru iubitorii de poezie. Antologia, apărută în condiții grafice excelente, conține
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie masiv alimentată de surse edite și inedite de factură
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
viziunii sale. Pentru o ureche ca a noastră, care a fost atîta vreme îndopată cu expresii mate de o perfectă sterilitate semantică, o expresie ca cea de "natură unitară" poate suna emfatic și găunos. În realitate, expresia surprinde întocmai trăsătura fundamentală a gîndirii lui Platon. Filozofia grecului îți lasă senzația că toate bucățile lumii se îmbucă perfect într-o structură încăpătoare și largă, a cărei cunoaștere nu are nevoie de nefasta fragmentare pe specialități pe care oamenii de știință au adus
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
a căror stabilitate este tocmai consecința anulărilor reciproce. Această perspectivă duală nu este, însă, doar o componentă a viziunii sale de ansamblu, a filosofiei sale implicite, ci și una a construcției propriu-zise și chiar a abordării tehnice. Așadar, dincolo de binomul fundamental agravitație/ascensiune, acela care ține de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîn-du-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Acum, la începutul primăverii, Ovidiu Maitec a evadat doar din suprafața existeneței acesteia, retrăgîndu-se definitiv în lumea esențelor, a formelor fundamentale, pe care a cercetat-o fără odihnă întreaga sa viață. Dumnezeu să-l odihnească!
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Giurgiuca, observă Liviu Grăsoiu, "a lăsat o poezie greu încadrabilă într-un curent, pentru că poetul reprezintă tipul creatorului cultivat, al artistului la curent cu lirica modernă de la noi și din Europa, cunoscând în original inovațiile secolului trecut, ca și contribuțiile fundamentale ale clasicilor din antichitatea greco-latină, până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază cu justețe autorul monografiei, "punctul central, obsesia poeziei lui Emil Giurgiuca se numește Transilvania, subiect disecat în totalitatea complexității sale." încă din primul
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
dialogul cu jurnalistul Pierre Péan, despre relația sa cu SUA ("Am neîncetat probleme cu americanii, care vor mereu să-și impună punctul de vedere"), războiul din Irak ("i-am spus lui Bush de 36 de ori că face o greșeală fundamentală"), admirația sa față de Mitterand, dar și față de doamne ("n-am exagerat"; "au fost unele care mi-au plăcut foarte mult, dar cât se poate de discret"), problemele de familie. Nu crede că globalizarea va face față unui viitor îndepărtat; iar
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
realizarea unor ediții din scriitori români contemporani. Mă gândesc la Oana Soare, care a îngrijit ediția de Opere Ștefan Bănulescu, și la Cristina Balinte, care a îngrijit ediția de Opere Sorin Titel - ambele apărute în 2005, în colecția de "Opere fundamentale". Am particularizat aici unul dintre marile obiective. Dar misiunea ar fi mult mai complexă și mai de amploare pentru a acoperi exigențele. Editura FNSA (cu sediul în strada Dem. I. Dobrescu nr. 11, telefon 021.315.67.54, la care
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
demn de urmat, dar cu ce specialiști? În aceste condiții, Editura FNSA a reușit, prin colaborarea cu Academia Română și Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", să realizeze totuși obiective importante. Aș situa pe primul loc colecția de "Opere fundamentale" (editată împreună cu Editura Univers Enciclopedic), cuprinzând până în acest moment 84 de volume, și altele se află sub tipar (G. Coșbuc, B. P. Hasdeu, Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu). Despre această serie am scris în numărul trecut. Atrag atenția acum
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
Ion Simuț Am scris de mai multe ori despre colecția de "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion, patronată de Academia Română și editată inițial de Editura Univers enciclopedic, la care s-a asociat ulterior Fundația Națională pentru Știință și Artă. I-am evidențiat și calitățile (mai multe și mai importante decât deficiențele), și defectele
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
defectele (în situațiile, puține, în care a fost cazul). Nu toate edițiile sunt fără reproș. Ar fi și greu, într-o cultură neașezată ca a noastră. Proiectul, în ansamblu, bine gândit și excelent realizat tipografic, merită toată atenția. Colecția "Opere fundamentale" este cea mai interesantă, mai coerentă și mai amplă inițiativă de reeditare a clasicilor, apărută după 1990. Este construită temeinic pe principiile filologice, științifice, unanim acceptate în domeniu. Această colecție nu are ambiția de a realiza, în primul rând, ediții
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
inițiativă de reeditare a clasicilor, apărută după 1990. Este construită temeinic pe principiile filologice, științifice, unanim acceptate în domeniu. Această colecție nu are ambiția de a realiza, în primul rând, ediții critice, deși a tipărit totuși câteva. Colecția de "Opere fundamentale" a promovat mai ales ediții selective din scrierile unor autori clasici, moderni sau contemporani, cu un aparat critic minim. Multe sunt reluări parțiale ale unor ediții critice sau ale unor ediții de referință, deja existente. Edițiile recapitulative (așa le-aș
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
Mircea Vulcănescu (Marin Diaconu). Dar e bine să judecăm realizările colecției în funcție de propriile intenții, mărturisite într-un catalog aniversar, tipărit în 2005. Prima intenție a lui Eugen Simion, când s-a gândit cu Marin Preda la realizarea colecției de "opere fundamentale" ale culturii române, nu a fost să dea o serie de ediții critice și integrale, ci aceea de a oferi o selecție de "o sută de cărți fundamentale din cultura română" în condiții grafice cât mai bune. Evident, acum e
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
când s-a gândit cu Marin Preda la realizarea colecției de "opere fundamentale" ale culturii române, nu a fost să dea o serie de ediții critice și integrale, ci aceea de a oferi o selecție de "o sută de cărți fundamentale din cultura română" în condiții grafice cât mai bune. Evident, acum e vorba de opere fundamentale, nu doar de cărți - ceea ce e mult diferit. Dar proiectul e grevat de această intenție a selecțiilor reprezentative. Volumele sunt, într-adevăr, "obiecte estetice
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
nu a fost să dea o serie de ediții critice și integrale, ci aceea de a oferi o selecție de "o sută de cărți fundamentale din cultura română" în condiții grafice cât mai bune. Evident, acum e vorba de opere fundamentale, nu doar de cărți - ceea ce e mult diferit. Dar proiectul e grevat de această intenție a selecțiilor reprezentative. Volumele sunt, într-adevăr, "obiecte estetice", arată foarte bine, sunt tipărite pe hârtie specială. Eugen Simion o numește "o colecție de tip
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
tip Pléiade". Modelul este urmat îndeaproape, atât ca îngrijire filologică și comentariu critic, cât și ca ținută editorială de lux. Pe scurt, avem o foarte bună reprezentare a ceea ce înseamnă patrimoniul nostru cultural. Până la sfârșitul anului 2005, colecția de "Opere fundamentale", inițiată în 1999, cuprindea 75 de volume. Selecția de autori arăta promițător. Dinainte de clasici, sunt oferite următoarele valori: literatura medievală, marii cronicari ai Moldovei și cronicarii munteni (în câte un volum); Cantemir (un prim volum). Dintre pașoptiști îl aveam numai
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
vreau să dau în această cronică doar o imagine a ansamblului, completez fișierul cu o simplă descriere bibliografică, urmând ca în viitorul apropiat să mă ocup în mod special de unele dintre aceste ediții. Pe parcursul anului 2006, colecția de "Opere fundamentale" și-a adăugat alte apariții, 9 volume, toate (cu o excepție) realizate prin colaborarea dintre Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura Univers enciclopedic, toate sprijinite printr-o finanțare/sponsorizare de către S.C. Petrom Service S.A. București și Compania Națională
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
în seria de Scrieri. Ar fi deci prima ediție integrală. Nu se specifică în note dacă scriitorul a intervenit sau nu cu modificări față de textul apărut inițial în presă. Este al șaptelea volum de publicistică argheziană în colecția de "Opere fundamentale". Critica și istoria literară vor fi obligate să redeschidă dosarul politic al publicisticii argheziene, discutată mai mult pe latura stilistică a pamfletului. G. Călinescu, Opere. Publicistică, I (1920-1932), CXXXVI+1606 p.; Publicistică, II (1933-1935), 1344 p., ediție coordonată de Nicolae
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
decât pe alții, prea îndatorați epocilor prin care au trecut. Nu e nevoie ca Marin Sorescu să fie menajat printr-o selecție de "opere alese", cum se întâmplă cu Eugen Barbu. Unul poate intra cu totul în patrimoniul de "opere fundamentale", altul numai cu o parte din scrierile lui. Depinde de situație.
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
pe înțelesul tuturor. Criteriul acesta nu poate da greș, căci pe baza lui poți despica apele în materie de cunoaștere și pseudo-cunoaștere omenească. Iar ceea ce face Feynman în Șase lecții ușoare este prezentarea ad usum Delphini a fizicii cuantice. Ideea fundamentală a lui Feynman este că totul în univers, de la miezul stelelor și pînă la creierul omenesc, e alcătuit din particule elementare. Numai că a spune "particule elementare" e totuna cu a spune "cîmpuri". Mintea noastră se clatină atunci cînd trebuie
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
complicate ale istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică, Marin Sorescu surprinde cîteva trăsături esențiale în opera și în structura psihologică a unor artiști greu de citit
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
dau cîteva exemple de terminologie heideggeriană al căror conținut poate fi povestit la propriu, fără nici un subterfugiu prin care un exeget, sub cuvînt că-l comentează pe Heidegger, nu face decît să-l îngreuneze și mai mult. Una din distincțiile fundamentale ale lui Heidegger este cea dintre "ființă" și "ființare". Cele două cuvinte nu ne spun la prima vedere nimic, iar dacă le-aș folosi cu aerul că ele au un subînțeles intuitiv grație căruia toți am înțelege unde bate semnificația
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]