17,773 matches
-
trăi o traumă care îl marcă pentru un timp destul de îndelungat. Sărea noaptea din pat, visa urât, se speria de orice. Și ceea ce era mai grav, nu se putea sluji de mâini nici pentru a mânca. Lunile februarie și martie fură pentru Simona luni de chin. O vecină se oferi să aibă grijă de băiat pe perioada cât ea este plecată la școală, în schimbul unor ore de meditație cu fiul ei care era în primele clase de liceu și nu ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în dragoste și alintându-l cu tot preaplinul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe presupuneri! Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult cu cea în care, atunci când se întâmplă să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să nu devină cumva bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nenorocitule! Cum de ai putut să-mi faci tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
arta dialogului, atât cu sine, cât și cu personajele distribuite În diverse situații din proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare an cu nerăbdare, dar și cu o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și senin! În ultimii patru ani m-am făcut soră cu singuratatea, cărțile și poezia fiind cele cu care Îmi hrănesc sufletul - mereu În căutarea adevăratei lui meniri și identități. Mă veți ierta dacă am intrat În prea multe amănunte, furând din timpul ce vă aparține! Cu prețuire, Valentina Becart 11 ianuarie 2008 O vizită la București Am ajuns și la București. Îmi doream de mult să ies puțin din mediul saturat de provincialism. Iarna mi sa părut lungă, sumbră și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca să-ți faci averi și să te „Înalți” cu mult deasupra altora. Cât de neputincioasă mă simt În fața acestei vieți efemere - care cere un „tribut”greu... doar unora dintre noi. La dracu cu ea, cu toți „nemuriții” Încă, care pot fura În voie de la cei mulți și năpăstuiți, fără „spate” lat - care să le acopere orice urmă. Greu de făcut față Într-o lume care ține și de un anume destin. Uneori ai impresia că ești urmărit din „umbră” de ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mai așteptam pe nimeni și nimic care să dea puțină culoare vieții mele. Știu că ești foarte legat de munca ta, și dragostea mea sau știu eu care altă dragoste ar fi ca un intrus care e gata să fure din timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă inima ți-ar fi plină de iubire și strălucire, așa cum o simt eu acum. Te Îndrăgesc și te admir chiar dacă aceste trăiri ale mele nu vor fi Împărtășite niciodată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trecute, am luat la nimereală o carte de pe raft ca să mai citesc ceva. Am deschis-o la întâmplare. Privirea mea se oprise la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase. Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fusese înțelegerea. El ne spunea și nouă, ca să știm că nu tot ce cerem de la Dumnezeu ni se dă, ci numai ceea ce El știe că ne va fi de folos. Ne spuse zâmbind că și hoții când se pornesc la furat spun: „Doamne, ajută!”, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi ajută, în schimb, atunci când cerem ceva de folos, fie chiar și numai un suspin, gândindu-ne la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul Său. Întâlnirea cu aceste cunoscute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au furat banii, dar erau și din cei care observau după ce coborau sau chiar poate și mai târziu, ajunși acasă sau la magazin, pentru a cumpăra ceva. Oricum, multe plângeri erau auzite și multe cazuri se adresau la poliție, dar nu reușea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui moș Parfene. Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea. Cam așa ceva pățiră și cei doi care vindeau cojocul. Au vrut să-l fure pe moș de bani dar, în cele din urmă, nu s-au ales cu nimic. Ești oarbă! Plecam acasă. Era luna august și timpul vacanței. Zborul era la orele șase dimineața. Sosisem la aeroport cu două ore mai înainte de zbor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
timp acea istorioară, pentru a o citi copiilor. Îi plăcuse foarte mult și, deși era scrisă în limba română, hotărâse să le-o citescă pentru a-și încheia lecția cu un moment educativ. Când începuse a citi, observă că elevii fură imediat atrași de conținut: „...La vârsta de 88, de ani se trecuse din viață mătușa Ecaterina Bujor. În aceste clipe, Șurca, cățelușa ei, era deosebit de tristă... Toată noaptea lătra, ba uneori urla cu o deosebită durere. Uimitoare a fost ultima
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Research Center. Kenny, S. (2001), „Tensions and dillemas in community development: New discourses, new Trojans?”, discurs ținut la International Community Development Conference, Rotorua, 15 p., http://www.iacdglobal.org/documents/research/kenny.pdf. Kerschke-Risch, P. (1990), „Statuskonsistenz: ein neuer Ansatz fur eine alte Theorie”, în Zeitschrift für Soziologie, nr. 19(3), pp. 195-202. Kiekolt, J.K. (1988), „Recent developments in attitude and social structure”, în Annual Review of Sociology, nr. 381-403. Knigge, P. (1998), „The ecological correlates of right-wing extremism in Western
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la localuri". Văzând că nu mai întreabă nimic, continuă "Era chelneriță la cel mai luxos restaurant, copilu' abia scăpat de armată s-a dus pe acolo, a văzut-o, ea frumoasă, boită, el prost, a pus laba pe el. A furat cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins-o, au vrut s-o bage în pușcărie, dar și de asta a scăpat, a scăpat că-i frumoasă, că de era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu mai întreabă nimic, continuă "Era chelneriță la cel mai luxos restaurant, copilu' abia scăpat de armată s-a dus pe acolo, a văzut-o, ea frumoasă, boită, el prost, a pus laba pe el. A furat cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins-o, au vrut s-o bage în pușcărie, dar și de asta a scăpat, a scăpat că-i frumoasă, că de era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau oasele, așa-mi mâncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să semene rapiță fiindcă și strămoșii lor, acum o sută de ani, tot rapiță semănaseră și nu chiar toți muriseră de foame. Unii au mai și rămas, ca dovadă că ei există, au venit să-și ia pământurile înapoi, pământuri furate de comuniști și lucrate atât de prost de aceștia. Ea nu îndrăznea să le spună că nu comuniștii au lucrat pământurile, că au făcut-o chiar ei, nepoții și strănepoții celor care cultivau rapiță pe aceste pământuri acum o sută
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să le spună că nu comuniștii au lucrat pământurile, că au făcut-o chiar ei, nepoții și strănepoții celor care cultivau rapiță pe aceste pământuri acum o sută de ani, la unii chiar le-a plăcut C.A.P.-ul, au furat cât au putut din averea comună, mult mai mult decât ar fi obținut din propriul lor pământ, cu propria lor muncă, iar atunci când au văzut că le merge atât de bine lucrând atât de puțin, au început să-i lingușească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obținut din propriul lor pământ, cu propria lor muncă, iar atunci când au văzut că le merge atât de bine lucrând atât de puțin, au început să-i lingușească pe comuniști, să dorească să ajungă chiar ei mari comuniști, ca să poată fura nestânjeniți din "avutul obștesc". Ea nu le putea aminti toate acestea, oamenii erau atât de furioși după Marea Revoluție Mondială, încât la cel mai mic gest sau cuvânt care nu le plăcea băgau cuțitul în tine. Atunci, imediat după Marea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]