3,503 matches
-
în câmp liber, și-au dat seama că drumul era fără sfârșit, iar munții se vedeau tot în zare. — Endō-san, vă simțiți bine? întrebă Gaston văzându-l că se oprește la tot pasul. În loc de răspuns, Endō îi aruncă o privire furioasă. — Sunteți bolnav? întrebă Kobayashi. Părea surprins. Cu toată lumina palidă a dimineții, Endō remarcă zâmbetul ciudat de pe chipul lui Kobayashi. Zâmbetul slugarnic de până atunci dispăruse. — De ce zâmbești, Kobayashi-san? Da, nu mi-e bine. Am o gaură-n plămâni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni. Oi fi eu complet dezorganizată, dar agenda mea conține toate informațiile de care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez datele ciclurilor. De aproape douăzeci de ani, mi-am Însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fie prezenți decît prietenii apropiați și familia? Dan nu scoate o vorbă, și pe bună dreptate. Știe că n-are nici o șansă să cîștige, și chiar și mai la obiect, știe că și eu știu. Dar acum sînt din nou furioasă și, cu cît spune mai puține, cu cît se cufundă mai tare În tăcere, cu atît mă aprind mai rău. — Tu chiar crezi, cu mîna pe inimă, că vreau ca trei sute de oameni pe care nu-i cunosc să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rîndul meu din cap, dezgustată. Vrei cumva s-o sun și de fiecare dată cînd facem sex? Știi tu, doar În eventualitatea În care s-ar simți exclusă din vreun aspect al vieții noastre... Vai, Îmi pare rău, continui eu, furioasă și triumfătoare În același timp, căci știu că nu prea are replică la asta. Probabil că o faci deja, nu? Poți să fii groaznic de imatură uneori, Ellie, spune el pe un ton brusc rece. Ce-ar fi să continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am luat. Săptămîna trecută, am fost la ultima probă pentru rochia de mireasă și chiar și vînzătoarea s-a mirat. — A, a făcut ea, Încruntîndu-se, majoritatea mireselor scad În greutate Înainte de nuntă. Eu mă mulțumesc să Îi arunc o privire furioasă, În timp ce e ocupată să facă unele ajustări ca să lărgească cusăturile. Iar Dan mi-a atras atenția că-mi tot mîngîi burta. Fac asta total absentă, pe cînd stau la coadă să-mi iau un sendviș, Îmi dau cu ruj În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu asta vrei să auzi. De ce crezi că În majoritatea timpului nu mă obosesc să vorbesc cu tine? Ei bine? Pentru că nu are nici un rost și pentru că ești atît de rigidă Încît nimic nu ajunge la tine. Linda se Întoarce furioasă spre el. — Nu-ți permit să vorbești În felul ăsta cu mine. Înțelegi? Așa se termină mereu. Linda se ceartă pînă În clipa În care știe că nu poate cîștiga, iar În momentul În care i se termină benzina sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după mami. Aha! Mă grăbesc să-l iau În brațe, bătîndu-l pe spate, sărutîndu-l și aruncîndu-i priviri furioase Lindei. — Tu l-ai trezit? o Întreb pe un ton crunt. Nu! zice ea, cu ochii larg deschiși și nevinovați. Ne-am Întors și-am vrut numai să-l văd. N-am știut În ce cameră e, dar jur, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nevinovați. Ne-am Întors și-am vrut numai să-l văd. N-am știut În ce cameră e, dar jur, cînd am deschis ușa, nu dormea și se uita la mine. — De cît timp e treaz? Îmi privesc ceasul, Încă furioasă. — Ți-am spus, deschide Michael gura pentru prima dată, clătinînd din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dos nașterea lui. Omul ăsta chiar e atrăgător. Cuvintele Îmi pătrund În minte Însoțite de o undă de șoc. Mă uit la Dan cu o expresie vinovată, străduindu-mă să mă liniștesc reînnodînd legătura cu soțul meu, pe care sînt furioasă și cu care nu vorbesc. Nu mă miră atunci cînd manevra nu dă rezultate. Fără nici un motiv, mă trezesc că roșesc. De fapt, un motiv ar fi că Îmi dau de Îndată seama că Îmi place de Charlie Dutton. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom. Tom cînd era nou-născut, arătînd aparatului o fețișoară zbîrcită, roșie și furioasă, Tom ținut În brațe de Dan, Tom cu mine, Tom tîrÎndu-se, Tom dormind... — Presupun că ai dedus faptul că ne... că Îmi iubesc fiul, zic, corectîndu-mă În grabă. Regret că nu m-am gîndit să Îndepărtez fotografiile lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce nu vă duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că nu bagă de seamă, iar Lisa mă conduce În jos, pe alee. O vreme, ne plimbăm În tăcere, după care Lisa spune Încetișor: — S-a sfîrșit, să știi. Da, răspund, știam asta. — Iar eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că nu mai văd nimic. Lumina a devenit neagră. XLI ― Ai mai visat ceva? ― Eram legat pe un rug și, cum se ridica o flacără, se pornea, din senin, o ploaie vijelioasă care, într-o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care rămâneau cu casele, bisericile și piețele lor pustii, înlăuntrul unei închisori ale cărei ziduri nu se mai vedeau în depărtare și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ploaie, și întunericul se lăsase mai iute ca de obicei. Din sală am auzit urletul îndepărtat al cuiva. Am ieșit din curte și am dat de alți oameni care încercau zadarnic să ghicească locul de unde veneau zbieretele acelea de jivină furioasă. Dar totul a încetat brusc, așa cum începuse. Pe neașteptate, în apropierea cimitirului, s-a aprins o torță, luminând o figură neagră care arăta cu o mână spre noi și striga: - Tu, stăpân de sclavi, domnind silnic peste aceste pământuri, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
broaște râioase, ne-a spus. S-a lăudat că ar fi luptat de mai multe ori împotriva soldaților exarhatului și a briganzilor care infestau ținutul de la hotarul cu râul Pad. L-am crezut, deoarece avea pe corp semnele confruntărilor. Ieșirea furioasă a lui Gundo ne-a costat trei piese de argint, după care Wathiri s-a pus în slujba noastră. L-am înduplecat să-mi deschidă carcera, și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putea să se gândească. Toaleta. Mostre gratuite de parfum și iconițe cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zgâlțâindu-și capul În ritmul muzicii. Ce mă tot freci atâta? Mă omori, mi-am Învățat, știu. Închide aparatul acela nenorocit! țipă Emma. Dar ușile autobuzului se deschiseră și la cea de-a treia stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă de prea multă așteptare. — Suntem rușinea Europei, banii noștri unde merg? blestemă o grăsană unsuroasă, poate o gospodină, chiar Înainte ca autobuzul să plece. — Italia e grețoasă, intră În vorbă un pensionar invalid exasperat. Are dreptate cel care a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama nu-i spunea nimic, pentru că o considera Încă fetiță, dar ea era deja mare. — Plecăm? spuse din nou. — Da’ ce, ai făcut lobotomie? Miria scrâșni, clipind furioasă din ochi de parcă ar fi vrut să-i spună ceva. — Îl cunoști pe Jonas? spuse brusc. E fratele lui Yuri. Yuri era penultimul prieten al Miriei. Conform spuselor ei, săruta bine, saliva lui avea un gust bun, era prudent, folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre bani, Îi răspunse Emma obosită. Tu știi ce ai de făcut. Dacă vrei să faci ceva pentru copiii tăi, fă. Dacă nu, ne putem lipsi de tine. Nu mai am nevoie de tine. Și nici de banii tăi, adăugă furioasă. Și tocmai pentru că nu era adevărat, și tocmai pentru că nu voia să mai fie șantajată cu dependența financiară, Îi aruncă o privire mândră și-i spuse o minciună care Îi aduse prima satisfacție adevărată a zilei. — Acum am o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se-ntoarcă spre ciung și să dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și de alta capete furioase, mâni înarmate cu ciomege și lopeți, încât Zogru nici nu mai îndrăznea să se uite în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui Andrei nu-i pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și plină de microbi! Mmm!... sunt foarte furioasă! Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine și rău, alb și negru. Unii tineri sunt emotivi, nesiguri, temători, ambițioși, încercând să învețe din ce în ce mai multe. Uneori tinerii trec foarte ușor de la o stare emoțională la alta: acum sunt veseli și râd mult, iar în momentul următor devin furioși fără motiv. Anturajul are un rol foarte important în viața unui adolescent, este factorul care are cel mai mult de spus în comportamentul unui adolescent. Este de ajuns ca o singură persoană din grupul de prieteni să facă ceva, pentru ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o simplă amiciție sau nici aia, era pentru mine o cunoștință; îi știam numele și atât. Însă, în această seară, când mă sărutase, am simțit că îl cunoșteam, că îl doream, că îl iubeam. Nu, nu, nu! mi-am spus furioasă. Pentru acel prefăcut: nici un sentiment! Însă, în timp ce alerg, iar vântul îmi sufla în față și-mi face ca firele de păr să danseze în lumina felinarului aprins, plâng. Lacrimi reci și pure se coboară ușor de pe obraz și ating pământul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oameni luau niște obiecte ciudate și mergeau la o femeie care trecea ciudățeniile printr-un aparat. El luă o sticluță cu apă și o pâine și ieși cu ele din magazin. Dintr-o dată, el văzu că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares..., cum? întreabă nedumerit Prâslea. Polițiștii îl duseseră pe Prâslea la închisoare cu o mașină, care lui i se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uitau la ea și la surorile ei ca la o turmă oi. Iacob vorbea frumos și era luminos la chip. Când a întâlnit privirea Leei, Zilpa a înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]