11,568 matches
-
în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
sălbatic, dornic de aventură, de iubire, de petreceri. Un suflet ce nu poate fi stăpânit, supus, anihilat. Mintea ei se umplea din nou de gânduri rebele, de întrebări fără răspuns, de decizii fără finalizare. Răzvrătirea naturii era în ton cu furtuna din sufletul ei. Închise ușa de la balconul camerei de hotel și, frământându-și mâinile înghețate, reveni la ținuta de noapte și se așeză pe marginea patului. Aprinse veioza din dreptul ei și răsfoi câteva pagini din nuvelele lui Cehov. Providența
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
fiorii îi cuprind instantaneu. Poate că își amintesc amândoi citatul lui Stendhal “Cea mai mare fericire pe care o conferă dragostea e prima atingere a mâinilor a doi îndrăgostiți”. Ochii lor se pipăie, se cuprind, iar trupurile se topesc în furtuna simțurilor carnale. Ștefan se apleacă și îndrăznește un sărut. Ea zâmbind, își deschide buzele primitoare și îi răspunde mai întâi timid, dar într-un fel destul de tentant. El reia și împreunarea buzelor devine vulcanică. Se sorb,se mănâncă unul pe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
a trecut prin minte cum până la vârsta de 70 de ani am văzut moartea cu adevărat de patru ori. Nu includ aici momentele de pericol iminent ce le-am întâmpinat în timpul partidelor de pescuit pe mare, când m-a prins furtuna de mai multe ori și odată m-au salvat vecinii cu o barcă cu motor, recuperându-mă din largul mării dezlănțuite, scăpându-mă de la o scufundare sigură. Eram într-o bărcuță din fibră de sticlă de cinci metri lungime, propulsată
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
scufundare sigură. Eram într-o bărcuță din fibră de sticlă de cinci metri lungime, propulsată cu propria mea forță de om trecut de 65 ani pe atunci și, care nu mai putea trage la vâsle din cauza forței vântului ce declanșase furtuna. Aceasta a fost una dintre cele câteva peripeții cauzate de furtună. M-au mai prins și altădată, dar eram în compania ori a unuia mai tânăr ca mine și mai puternic, când numai abandonând traseul de ieșire la punctul de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
cinci metri lungime, propulsată cu propria mea forță de om trecut de 65 ani pe atunci și, care nu mai putea trage la vâsle din cauza forței vântului ce declanșase furtuna. Aceasta a fost una dintre cele câteva peripeții cauzate de furtună. M-au mai prins și altădată, dar eram în compania ori a unuia mai tânăr ca mine și mai puternic, când numai abandonând traseul de ieșire la punctul de acostare și, îndreptându-ne spre Venus am reușit să ajungem la
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
de față la izbăvire jurau că fuseseră aievea cele văzute! Și-au rămas încredințați de asta, mai ales că de-atunci zăpada n-a mai năpăstuit niciodată cătunul în ziua lui 13 Făurar. Tânărul dispăruse, luând cu sine pe veci furtuna argintoasă în goana cailor... Referință Bibliografică: Cai albi - Locul II la Concursul „Alb hoinar”, ediția a II-a, ianuarie-februarie 2016 - ÎNSEMNE CULTURALE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că suntem împreună. Vom lăsa corabia s-apuce pe-orice drum și prin orice furtună fiind siguri că ne va conduce în sfârșit către o zare bună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
să cred că oamenii sunt răi...se joacă doar... "de-a răutatea", Prin jocul lor învață cum, se naște ura, vanitatea... Nu vreau să cred că pe pământ noi ne-am născut ca să urâm, Nu pot să cred că o furtună răstoarnă tot ce construim. Nu vreau să cred că un om urăște ce altădată a iubit! Eu cred c-așa , el doar plătește greșeala de-a fi îndrăznit. Oare-i greșit ca să iubești, ca sufletul să-l pui pe tavă
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
fărâmă din cea fost la-nceput... Sunt din mare o piatră, sunt din cer un cuvânt, Sunt nimicul ce-odată dintr-un rai s-a pierdut, Sunt din soare o rază ce-a picat pe pământ... Cine sunt eu? În furtuni, un copac.. Mă aplec, mă înalț și mă rup...mă adun, Am coroana de frunze adunată pe cap, Când cu vara în taină ades mă cunun... Cine sunt eu? Sunt o frunză, de vânt răscolită, Plutesc stingheră între cer și
CINE SUNT EU? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383422_a_384751]
-
Și de mii de ani încearcă, Taina vieții să ne-o spună... Stau și cuget cu durere, Că puțin am înțeles... Sunt pe lume multe lucruri Cu folos sau fără sens... În apus stă înserarea... Într-un nor de praf, furtuna... Într-o clipă stă uitarea... Într-o vorbă stă minciuna... Într-un om găsești iubirea, Într-un altul dușmănia. Unu-ți cântă fericirea, Altu-și varsă calomnia... Într-o floare-i sănătate, Iar în alta e durere, Vorba unuia-i blestem
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
întâmplă? Azi ce pare de-nțeles, Mâine iarăși te frământă... Cum să-l înțelegi pe-acela, Care astăzi te iubește, Iară mâine ți-e dușman Și din suflet te urăște? Cum să faci să fie bine, Să alungi din praf furtuna, Dintr-un suflet trist uitarea, Dintr-o vorbă rea, minciuna? Lumea noastră-i încurcată, Albă, neagră, chiar și gri, E salvată de pieire Doar de râsul de copii... 23 NOIEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
sine oglindește arzând clipe din negura timpului, când dorințe vii și cugete în lacrimi umpleau spirite, reînviindu-le odata cu ele! Liniști tulburătoare în suflete răvăseau ființa omenească, în simplitatea ei complexă, încercată de propriile-i patimi dintotdeauna, asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde imaginația se strecura cu tot ce avea mai sumbru în ea... Gânduri mii își făceau loc printre umbre ale trecerilor de nori, aducând cu ele fiori dulci-amărui, sentimente
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
mai vrei să fii Muză-ntotdeauna Cred,pământul s-ar opri Cade-n mare Luna Dacă gândul nu ar vrea Să vibreze-n vis cu mine Toate stele-ar zbura Peste hăuri și suspine Ar zbura....ar clocoti Peste liniștea furtunii Tuturor ar povești Că s-au despărțit nebunii Dacă muză ar pleca Nu ar exista cuvântul Marea poate ar seca Nu ar bate-n plete vântul, Daca muză nu ar fi Nu am ști de Minulescu, Toți luceferi-ar pieri
DACĂ MUZA NU AR FI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383474_a_384803]
-
străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui.După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
e permanent! Orice fapt își va primi răsplata, Totul își va găsi-n drum lent plata, Iertarea e supremă peste toate, Dar s-o ofere, nu orice om poate, Pe mulți îi așteaptă, presărate, Frânturi din propria rautate... Înaintând prin furtuni pe ceruri, Și înotând greu prin ape tulburi, Întunericul tăios vei răzbate, Cu raiul tău vei face zi din noapte, Iar pe chipu-ți senin va străluci Steaua ce-n zări te va călăuzi... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
vădit integrale de bună credință și strict axate pe moralitate. Prețul acesteia constă în acceptarea biruirii unor forțe interioare asupra celorlalte, în pactul cu sine prin sacrificarea altor semeni adesea, recurgându-se cu o neînțeleasă și gravă ușurință la semănarea furtunilor în sufletele atâtor ființe, care sunt forțate datorită împrejurărilor create strategic, să își ducă zilele alternând între neliniști, confuzii induse intenționat și temeri imaginare ce amplifică fricile cotidiene. Vina devine împărțită în mod egal, prin acordul tacit, uneori conștient, al
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
te poți dispensa pentru a realiza integritatea unei molecule definitorii. Aproape că așa s-a și întâmplat. Am trăit împreună cei mai frumoși ani după decesul primului meu soț. Îmi doresc ca acele momente să nu fi fost doar o furtună sau o ploaie de vară ca multe altele. Și totuși uneori sunt derutată. Nu mai trăim împreună aceeași intensitate a iubirii. Altceva i-a luat locul. Problemele cotidiene ne-au răpit clipele de fericire. La ce folos că acum ne
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
raclă comună, de lemn, după tradiția ortodoxă bine cunoscută cu mâinile pe piept și capul spre apus. Ajunsă la Tulcea se despletește în trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, prin care se azvârle în Marea Neagră cea veșnic biciuită de furtuni. Între aceste trei brațe se deschide și înflorește, unică prin bogăția și frumusețea ei în Europa, Delta Dunării. Ea se varsă în mare nu prin trei guri, ci prin 52 de guri. Suprafața sa, incluzând complexul lagunar Rasim-Sinoe este de
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Dacă așa ceva era posibil, o făceam eu de mult. - Sunt pierdut, Emma. Pentru prima oara în viață, simt că sunt pe cale sa ma scufund. Prea multe s-au acumulat, iar eu mă simt singur pe o barcă nenorocita într-o furtună oribilă. - Sunt aici, Tom. Îți promit că de data asta n-am să te mai las baltă. - Nu va mai fii niciodată că înainte. Au trecut cinci ani și nu ne este mai ușor; credem că ne amelioram, dar nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Dacă așa ceva era posibil, o făceam eu de mult.- Sunt pierdut, Emma. Pentru prima oara în viață, simt că sunt pe cale sa ma scufund. Prea multe s-au acumulat, iar eu mă simt singur pe o barcă nenorocita într-o furtună oribilă.- Sunt aici, Tom. Îți promit că de data asta n-am să te mai las baltă.- Nu va mai fii niciodată că înainte. Au trecut cinci ani și nu ne este mai ușor; credem că ne amelioram, dar nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
nopți zbuciumate. Se strădui să nu mai cugete și să se lase îmbrățișată de brațele lui Morfeu, însă gândurile năvăleau roiuri, împânzindui mintea. Partea bună era că totuși gândurile erau calme și senine de această dată. Se eliberase de zbuciumul furtunilor din sufetul său de dinaintea plecării. Era o femeie tânără, se căsătotise în urmă cu patru ani cu Victor. Se cunoscuseră la mare la Vama Veche cu cinci veri în urmă. Ea venise într-o scurtă vacanță la mare împreună cu un
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi preschimbă-n șuvoaie; Aleargă spre văi cu destin împlinit, Cascada prelinsă spre barbă din frunte, Din el, cavalerul semeț și-mpietrit. Regal de iubire văzut-am în munte. *** Referință Bibliografică: Regal de iubire / Ovidiu Oana Pârâu
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]