KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...179 >

4,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

că nu mai trebuie să te preocupi de cum arăți, și se lăuda că a renunțat cu totul la patima cumpărăturilor. Cu o săptămână înainte, îmi zisese că la începutul primăverii și al toamnei merge la Marks & Spencers și cumpără șase fuste identice, două perechi de pantofi - cu toc și cu talpă subțire - și o serie de bluzițe. —Patruzeci de minute cu totul, mi-a spus, foarte mândră de ea. Cu excepția părului, care îi vine până la umăr și are o nuanță minunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
totul, mi-a spus, foarte mândră de ea. Cu excepția părului, care îi vine până la umăr și are o nuanță minunată de șaten (artificială, evident, nu renunțase chiar de tot), arăta mai mămos decât mama. —Uită-te la vechitura aia de fustă, a murmurat mama. Lumea o să creadă că suntem surori. Să știi că te-am auzit, a strigat Maggie. Și nu-mi pasă de ce crezi tu! — Mașina ta arată ca un rinocer, i-a strigat mama ca răspuns. Acum o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
procesele de hărțuire sexuală sunt atât de răspândite în New York încât adesea bărbații nu se urcă în lift cu o femeie neînsoțită, ca nu cumva să se aleagă cu o acuzație, fără martori, că au încercat să se uite sub fusta ei. — Te rog. I-am întins mâna. În afară de semnele roșii de arsură, era o mână de care puteam fi mândră. Nu arătase niciodată mai bine. Folosisem regulat Hands Up de la Candy Grrrl, crema noastră de mâini ultrahidratantă, unghiile mele false

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele cu franjuri. E dureros s-o recunosc, dar din adolescență încoace am purtat mai multe fuste lungi în stil hippy cu franjuri, unele având chiar și - o, Doamne! - cioburi de oglindă prinse în material. De ce, o, de ce? Eram tânără și fără minte, dar... Știu că avem cu toții un secret vestimentar compromițător din tinerețe, schelete îmbrăcate sinistru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe câmpiile modei a durat aproape un deceniu. Și am renunțat să mă duc la coafor după ce am plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ceva legat de muzică digitală și CD-uri, dar pentru că privea cu dispreț câmpul muncii de când îl știam, viteza cu care s-a lăsat înghițit de el m-a izbit în plin. Aveam douăzeci și opt de ani și nimic altceva în afară de fusta cu franjuri de pe mine. Deodată, toți anii pe care îi petrecusem călătorind dintr-o țară în alta mi s-au părut duși pe apa sâmbetei. A fost o perioadă cumplită, în care m-am lăsat purtată de colo-colo ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
numeroasele orificii pentru aer, care o fac, aparent, să ți se topească în gură. Piesa de rezistență a fost o pâine cu ciocolată pe care m-a pus s-o fărâmițez, astfel că fulgi de ciocolată s-au împrăștiat pe fusta mea și, în ciuda serii friguroase, au reușit să se topească. Timp de nouăzeci de minute interminabile, în care am făcut țurțuri, Greg m-a pus să ling pâinea, să o miros, să o privesc și să o mângâi. Singurul lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Tai Bo sau o chestie de-asta. Poate că eu și Helen am putea fracventa niște cursuri. Cu ce ești îmbrăcată în aceste vise? a întrebat Rachel. Kimono de kung fu și chestii de-astea? — Nu. (Mama părea surprinsă.) Doar fusta și puloverul pe care le port de obicei. —Aha. (Rachel și-a ridicat degetul cu un aer plin de înțelepciune.) Asta explică multe. Simți că ești cea care veghează asupra familiei și că avem nevoie să fim apărați. Nu, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ne-am uitat cu toții în sus. Stătea întinsă pe burtă la etaj, cu nasul lipit de balustradă. Nu era nevoie să bați atâta drum pentru că mă mărit cu el orice-ar fi! Cum se împacă principiile tale feministe cu o fustă așa de scurtă? Nu mă îmbrac pentru bărbați, mă îmbrac pentru mine. Da, sigur, a rânjit mama. În cele din urmă Rachel s-a smuls din starea infantilă în care păream să fi alunecat cu toții (mai ales mama) și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a făcut a fost că m-au promovat. Wendell, persoana pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat de presă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta ar fi fost ceva mult prea banal, oricine ar fi putut avea asta (dacă trăia în Irlanda). Dar divinitatea nelămurită, multifuncțională, ce domnea peste „plasele de prins vise“, chakre și fuste cu franjuri îmi stârnea imaginația. Mai ales pentru că puteai să tot adaugi reiki, cristale, guarana etc.; lista, atâta timp cât rămânea „spirituală“, putea continua la nesfârșit. Coincidențele și orice lucru straniu îmi dădeau fiori - orice îmi făcea viața mai interesantă de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a lungul unui hol fără mochetă, și apoi într-o cameră, plină de mai multe femei. Toată lumea a început să se salute și o făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut un moment de flash-back din anii adolescenței) și o grămadă de bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
bijuterii de aur filigranate la gât, în jurul taliei, deasupra încheieturii, pe brațe și pe degete. Bună, a zis. Dans din buric? —Poftim? —Ai venit să înveți dansul din buric? Abia atunci am observat că și celelalte femei din încăpere purtau fuste lungi încărcate de clopoței, bluzițe cu buricul gol și papuci cu zorzoane și că cele trei tovarășe din lift se schimbau din hainele lor obișnuite în chestii înzorzonate și cu franjuri. Nu, caut Biserica pentru Comunicarea cu Spiritele. Ei, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu binoclul ațintit asupra dormitorului ei. Are în jur de cincizeci de ani, un fund rotunjor, balcoane mari, un decolteu generos. Păr blonduț cârlionțat până la umeri, bigudiuri de plastic Carmen, din acelea care trebuie încălzite. Purta pantofi cu toc, o fustă și un pulover crem tricotate (mohair?). N-am putut să observ umflături în zona fundului, chiar și cu zoom-ul la maxim. Trebuie ca poartă furou și corset cu schelet de metal. Arată ca o prezentatoare de știri mai coaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
sincer că o să primești un mesaj mai bun săptămâna asta. Următoarea a venit Steffi, tânăra îmbrăcată bătrânicios, care a zâmbit sfios și a zis că se bucură să mă vadă, ca și Carmela, una din doamnele mai în vârstă, cu fusta prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb cea petrecăreață; încă vreo câteva fuste cu cordon - ajunseseră toți în afară de Mitch. Camera era pregătită, lumânările pâlpâiau și ne așezam cu toții pe scaune în cerc și tot n-apăruse. Mă întrebam dacă ar trebui să-l întreb pe Nicholas de numărul lui Mitch când s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am trântit periuța în chiuvetă. Jacqui m-a studiat și a zis: — Oh, ce bine, ești gata. De fapt, eram îmbrăcată încă în hainele de serviciu (fustă roz de balerină, maiou roz, pantaloni scurți de plasă și balerini brodați cu flori), dar, dat fiind că ținuta mea de serviciu aducea mai mult a ținută de petrecere decât aduceau hainele de petrecere ale altora, am decretat că merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
el purta costumul lui negru și de-abia dacă părea să transpire. Următoarea la rând a fost Barb. —Cum vă descurcați în canicula asta? a întrebat. S-a trântit pe banchetă lângă mine, cu picioarele desfăcute, și-a ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră ceva aer. Nu-i o zi în care să porți lenjerie, a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că nu poartă chiloți? M-a luat cu amețeală: în halul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de Luni Dimineață. Dar m-am mirat văzând că persoana care plângea era Brooke Edison. (Îmbrăcată într-o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
a venit acasă și le-am descărcat pe calculator, moment în care ne-am dat seama că mama nu știe să folosească aparatul foto de la telefon. Făcuse poze ținând telefonul invers și aveam o mulțime de prim-planuri minunate cu fusta și brațul ei și jumătate de față. Un moment de deznădejde, crimă și pedeapsă. Chiar am crezut că mă așteaptă răstignirea. M-am gândit să fug din țară și apoi mi-am zis, Ei, ce mama naibii, cât de rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
sau așa ceva. Da, dar... Haide, l-am temperat. Viața noastră nu e un film pe video din seria Bucuriile Sexului. — Ce se întâmplă într-un film pe video din seria Bucuriile Sexului? — Știi tu. Spontaneitate. Mi-am tras fermoarul de la fustă. —Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare și mi-aș săpuni pulpele foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să-i iau gândul de la asta. —Port chiloții portocalii. Arătau ca boxerii bărbătești. Îmi plăceau la nebunie; nu și lui Aidan. Nu-mi pasă, a zis. Scoate-i. Chiar acum. M-a luat pe sus până la pat, mi-a ridicat fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat să-mi cadă de pe picioare. Aplecându-se deasupra mea, și-a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-mi ofere din plin scene cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea: Toaleta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]