3,883 matches
-
și de spălat și de crescut copii“ - i-am zis. Mi-a dat dreptate, firește, și-a zis: „Da, ai dreptate“. Și-nchipuie-ți tu că femeia asta-și făcea de cap cu el chiar sub ochii nevesti-sii, și se gătea și se-aranja ca să-l amețească, și nu făcea altceva decît să-l aștepte pe el, iar Lydia trăgea să moară În camera de sus și-și scuipa plămînii la fiecare suflare și știa tot ce se-ntîmplă. A mărturisit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fratelui meu!“... Da, așa mi-a spus, a mărturisit chiar el, zice: „Doamne! Mare păcat pe sufletul meu. Cred că, dacă există un Dumnezeu În ceruri, o să-mi iau pedeapsa pentru asta!“ Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei, și cum Îți spuneam, cînd a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lucruri, și chiar așa se întâmplă cu apartamentul, care semăna cu locuințele din întregul sistem solar. Asemănarea era valabilă și pentru cea de a patra încăpere, care avea aspectul unei bucătării, dotată cu ceva ce semăna cu o plită pentru gătit; și o masă mică, având un scaun alături pe care Vocea Unu așezase deja un vas aburind ce conținea o supă verde-maronie. Mai erau și alte obiecte, inclusiv rafturi și sertare. Dar scopul pentru care fusese pusă supa era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
privește. În fond, arătau oarecum oameni. Cu excepția fețelor, care erau aproape rotunde și purpurii. Și că acea parte a gâtului care era vizibilă era subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de post bun e mai bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot mai scumpă. 1 Fiindcă sunt prieten cu Mitropolitul. 4 Ca să-mi scadă burta. 3 Așa gătește bucătăreasa noastră. 1 Pentru că taică-meu e zarzavagiu. 1 Ca să nu-mi mai ceară nevasta icre negre. 4 Ca să râd de popa al nostru, care nu postește. 7 Ca să n-am ceartă-n casă. 2 Ca să fac pe placul viitorilor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
elegante, cum are lumea bună și măcar un ajutor două la gospodărie, că o durea peste tot și nu mai putea face toată munca singură: spală, calcă, aerisește, șterge praful, îngrijește grădinița de legume, întoarce bălegarul, caută găinile de ouă, gătește, pun’te masă, scoal’te masă, curăță totul ca să fie casa ca paharul și când zici c-ai terminat, o iei de la capăt ca și cum... Nea Cercel o opri: — Eu aș vrea să-mi măresc cotețul, să-mi mai cumpăr niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea încă și nu pricepu nici când fata desenase un șapte în făina dintr-un lighean și îi arătase cu degetul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
neliniști trimise să moară în locuri străine - rămăsese în câmp, adormit, cu fața sub platoșele albite ale norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care îi fusese ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a unor întinderi cotropite de soare. Luaseră autobuzul de la Piața Darkar, plănuind c-au s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeh încolțit și cu coșuri gătite pentru prânzul afară. N-aveau rude în Kerman, doar prieteni la templu, în bazarul Vakil și în clanul sufit al Nematollahilor, în ai căror derviși credeau. Mama lui prețuia sărbătorile tuturor și de-aceea o zi în care șiiții risipeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în isvorul c-unde reci Și cu apă moartă... Dânsa se-nchircește, se-nnăsprește- Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
copii, Copilași, drăguții miei, Să vă sărut pe obraz Că de astăzi eu vă las. Vino, draga mea soție, Să te sărut sub bărbie, Că mi-ai fost cu cununie. Veniți, frați, veniți, surori, De mă - mpodobiți cu flori, Mă gătiți ca pe-o mireasă Că de azi vă ies din casă. Veniți voi ai mei părinți Ce v-am supt cu sângele Și v-am rupt cu brațele, Să-mi stropiți trupul cu vin Că de astăzi nu mai vin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când i-a fi-n lume mai bine, Bată-l lacrimele mele, Bată-l gândurile grele". Ș-apoi ia copila-n brațe Cu lacrimi fierbinți pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI 266} Că mama îți va găti Colibuță de nuiele, Pătuleț de floricele; Și când vântul va bori, Dulce mi te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343 Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cuvîntat: - Nevastă, nevastă mea, Anii când i-oi împlini Eu la tine voi veni. Gheorghe anii și-a-mplinit Și a casă n-a venit. Nevasta s-a logodit Că credea cum c-a murit. Socru - său trist și-ngrijit, S-a gătit și s-a pornit Și s-a dus în deal la vie, Doar Gheorghieș n-a să vie. Și cu Gheorghe al său iubit Pe-a sa cale s-a-ntîlnit, S-a-ntîlnit și L-a văzut, 266 {EminescuOpVI 267} Dară nu L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât stambolul, Cu ochii cât păharul, Cu cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun și dulciu. Și cu această urmare Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toate-i istorisea, De ce are întristare Și plânge așa cu jale. Frate - său că-i răspundea: - Soro, surioara mea, Tu, dacă mi-i asculta, Nici în seamă nu-i băga. Tu singură ia cheirul Și-mi deschide ceirul Și-mi gătește pe negrul Care-și va scoate capul, Îl cesală și-l înșală Și mi-l scoate ici la scară; Pe trei uși că lă-i băga 283 {EminescuOpVI 284} Și în casă că-i intra, De perini m-oi rezima
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce mor, ori pustiește sufletele celor nenorociți. - Da bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii, pe care ți le gătește baba. Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. A doua zi de dimineață, i se împlinise lui Făt-Frumos anul, Baba trebuia să-i dea unul din cai, ș-apoi să-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a ajuns. O aruncat și cel mijlociu și tot așa de grabă a agiuns. Da când o aruncat Călin Nebunul a mers trei luni de zile, zi și noapte și De - abia a ajuns. Acu ei mergând pe drum a gătit și cremenea și amnaru. De - abia a avut cu ce ațâța o leacă de foc. Ș-o zis așa ei între ei că să păzească focul unul din ei cât or dormi ceilalți doi, că dacă s-a stinge focul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era de-ntuneric de nu zăreai cât un fir de colb, dacă era sub pământ. Acu apropia vacile de gătat demâncatul, și apa de băut. Da duhul cel necurat i-o zis așa: - Dacă tu-i ave noroc să nu gătesc demâncatul și apa, eu nu te voi mânca, dar dac-oiu găta, te mănânc. Ia uite-te tu în sus, vezi soarele? - Îl văd cât o zare de chibrit. - Ia! deci mai este! Merge el - că acu rămăsese numai o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Merge el - că acu rămăsese numai o jumătate de vacă: - Ia uite-n sus, cîtu-i soarele de mare? - Il văd pe jumătate. - E - apoi iacă tot mai am o bucată bună! Când acu era mai aproape de ieșit afară, demâncatul se gătise - apă tot mai era. - Dă-mi demâncat că mi-i foame. Băietul ce să facă el? Ia cuțitul și-și taie o bucat-de pulpă și-i dă apă și pornește iar. Iaca a ieșit pe iasta lume. Când îl pune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vie c-un cuțit mare și s-a face că pune mâna pe capul femeei tale ș-are să ți-o omoare. Decât când a auzit el așa, of! numa tremura! Și se duce omul cel de fier. Acu el își gătește iartaganul și când vine-n casă vrăjitorul, pune pe sufragiu și îl desbracă-ndată, ș-adevărat găsește - un cuțit mare, știi ca un chip de cosor, și-l ia cu iartaganul și-l face bucățele. Acu era cu deplin fericiți. Acu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit pământului, că vântul nu era să-i facă nimică - cela gătise de făcut, ceia crăpase. Așa mergând el la iazul cela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră și-n casa ceea s-auzea un bocet. S-o luat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]