2,189 matches
-
, Mariu(s) (24.X.1868, Craiova - 1949, București), prozator și gazetar. Este fiul Emmei (n. Carada) și al lui Ioan Theodorian, ziarist. Urmează cursurile Colegiului „Carol I” din Craiova și Facultatea Juridică a Universității din București, unde obține licența în 1890. Lucrează ca avocat al Creditului Funciar Rural, după un timp
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
Ion Mazâlu, Jean de Mourta, Protosinghelul Agafton Otmenedec, L. Rose, D. R. Siobert, I. Tornaghi. În 1912 este primit în Societatea Scriitorilor din România. Convertit la catolicism, o perioadă conduce Comitetul Presei Catolice din România. În paralel cu activitatea de gazetar și literat, se remarcă și ca om politic, fiind ales de două ori senator. Cărțile de literatură ale lui T., puține la număr în comparație cu cele dedicate religiei sau politicii, au o consistență fragilă, reușitele artistice fiind secvențiale și ocazionale. Textele
THEODORIAN-CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
, Vasile (5.II.1908, Cârpești, j. Cahul - 16.V.2002, București), gazetar, memorialist și istoric literar. Este fiul Anastasiei (n. Partenie) și al lui Ion-Iani Țepordei, descendent din răzeși dăruiți de Ștefan cel Mare, după bătălia de la Lipnic, cu o moșie în ținutul Soroca, de la care provine numele familiei. Își începe învățătura
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
1928 i se publică o predică în „Luminătorul” din Chișinău, la care va colabora și ulterior, de asemenea la „Raza” și „Cuvânt moldovenesc”, în cotidianul „Calendarul” din București (la invitația lui Nichifor Crainic), unde își va face adevărata ucenicie de gazetar, la „Țara noastră” (redactor responsabil: Alexandru A. Hodoș), „Viața Basarabiei” ș.a. Din octombrie 1930 e director la revista „Studentul”, iar în 1939, când reapare săptămânalul „Raza”, i se încredințează conducerea acestuia, mutându-se la București după ultimatumul din iunie 1940
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
judecat și condamnat la zece ani de detenție. S-a stins, în urma unei duble pneumonii, în lagăr. Prima carte a lui T., Stele sub nori, apărută în 1927, e o culegere de versuri care, în contradicție cu temperamentul nestăpânit al gazetarului, mărturisesc o înclinare spre meditație și paseism, demersul liric fiind oarecum defazat, prin recursul la simbolismul anilor 1910-1920. Poveștile și poeziile pentru copii din Cartea noastră (1934, în colaborare cu P. Crihan) au o subliniată adresă morală, căreia duioșia îi
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
TEODORESCU, G. Dem. (25.VIII.1849, București - 20.VIII.1900, București), folclorist, istoric literar și gazetar. Dumitru este fiul Sultanei și al unui antreprenor de construcții, Gheorghe Tudor (nume după care fiul este înscris la școală Teodorescu Gh. Dem.), venit din Oltenia și numit apoi Tudor Olteanul. Primele clase le face la o școală bisericească din
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
Sava” și „Matei Basarab” din București, iar în 1891 este, câteva luni, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1888 și 1895 a fost, de trei ori, deputat, în politică susținând o vreme atitudinea antimonarhică a lui B. P. Hasdeu. Gazetarul T. a lucrat în redacția periodicelor „Românul” (corector, secretar de redacție și reporter în 1871-1875), „Binele public” (prim-redactor în perioada 1879-1884), „România” (redactor în 1885-1886), „Foaia Societății «Românismul»” (1870-1871), „Ghimpele” (redactor în 1869-1875), „Sarsailă” (1871) și „Suveranitatea națională” (1871-1872
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
, Dimitrie (pseudonim al lui Dumitru Constantinescu; 10.V.1858, Atârnați, azi Cernetu, j. Teleorman - 4.IV.1920, București), prozator, poet și gazetar. Este fiul Lucreției și al lui Tache (Dumitru) Constantinescu, țărani. A absolvit Gimnaziul „Alexandru Ghica” din Alexandria. Încă elev la Liceul „Gh. Lazăr” din București, T. s-a remarcat prin colaborări literare în revistele școlare și printr-o precoce activitate
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
împreună cu Al. Drăghicescu, „Acera română”, „foaie literară și științifică”. Urmează câțiva ani medicina (1878-1882), fără a-și termina studiile. Mult timp, începând din 1890, a fost funcționar (copist, subșef de birou, șef de birou) la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Gazetar prin vocație, T. a colaborat, din 1877, la foarte multe ziare și reviste bucureștene, adaptându-se cu mare ușurință profilului și nivelului fiecărei publicații. La „Albina”, „Amicul copiilor”, „Epoca”, „Familia”, „Foaia pentru toți”, „Ghimpele”, „Lupta”, „Noua revistă română”, „Peleșul”, „România
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
observator ironic de caractere, atent la detalii pitorești și la vorbirea personajelor, selectate din lumea mahalalei ori a micii burghezii bucureștene. Sunt creionate, uneori superficial, cu neglijențe stilistice, alteori cu o pregnanță de autor exersat, figuri de oameni politici, funcționari, gazetari, actori de provincie, poeți famelici, „cărturărese” de mahala, chiriași și proprietari. În mare măsură e lumea momentelor lui I. L. Caragiale (eroii au chiar aceleași nume: Mitică, Mache, Lache), dar în afara replicii vioaie, sugerând efecte comice sau contribuind la obținerea unui
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
TEODORESCU-BRANIȘTE, Tudor (12.IV.1899, Pitești - 23.III.1969, București), gazetar, prozator, memorialist și traducător. Este fiul Anastasiei și al lui Ioan Teodorescu, institutor. Urmează școala primară și șase clase de liceu la Pitești. În timpul refugiului din 1916 ajunge, împreună cu familia, la Bârlad, unde lucrează într-un spital militar. Aici cunoaște
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida unor inserții de senzațional în manieră comercială, foiletonistică, însuflețesc când și când personajele. Scriitura precisă, amănunțit realistă, proprie gazetarului, nu obturează perspectiva psihologică, nu foarte adâncă, dar trasată cu mână sigură. Șarja, pamfletul sunt prezente și în Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului (1932), iar arta dialogului, bine stăpânită de T.-B., a făcut ca acest roman să fie
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
THEODORESCU, Dem.[etru] (26.X.1888, Roești, j. Vâlcea - 11.IV.1946, București), prozator, autor dramatic, traducător și gazetar. Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
TITA, Ștefan (14.VIII.1905, București - 1.IX.1977, București), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Urmează studii de medicină și drept, fără a le finaliza. Va fi redactor-șef la „Aurora”, secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic” și secretar general în Ministerul Artelor (1946-1948). Debutează în 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimii
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
, Al.[exandru] O. (30.VII.1894, Dorohoi - 15.III.1964, București), prozator, poet și traducător. Este fiul cel mai mare al lui Osvald Teodoreanu, avocat, magistrat, om politic, gazetar, și al Sofiei Teodoreanu, fiică a compozitorului Gavriil Muzicescu, profesoară la Conservatorul din Iași. Ionel Teodoreanu îi este frate. Urmează ciclul secundar la Liceul Național (1906-1910) și la Liceul Internat din Iași (1910-1914), unde printre dascăli se numără și Calistrat
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de mare tiraj, și Claudia Ioachim, ziaristă la Radio și soție a unui medic, Dinu Ioachim, ajuns demnitar într-unul din primele guverne postdecembriste. În jurul acestui triunghi gravitează câteva personaje de plan secund - unele bine reliefate, cum ar fi talentatul gazetar vârstnic Sadovski, cu vocație de rechin de presă - ori de culoare. Tipologia, diversă, e ilustrată într-un mod care confirmă înzestrarea prozatorului pentru observarea mediilor. În cele din urmă, adevăratul personaj al romanului este orașul București. Ingredientele epice sunt șantaje
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
lui Brâncuși. Consoarta sa, Aneta (născută Bobescu), îi va zămisli vreo 13 copii, dintre care s-au mai ilustrat în lumea literelor Iancu (Ion C.) Bacalbașa (n. 1863, la Brăila) și Anton (Tony) Bacalbașa (n. 1865, tot la Brăila), virulentul gazetar social-democrat, cel mai talentat dintre toți, mort însă în plină tinerețe, încă înainte de sfârșitul secolului. Constantin Bacalbașa și-a început școala la Brăila, unde familia sa re venise după Războiul Crimeii; prin 1868 era elev în clasa I a gimnaziului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
curente puternice și predominătoare. Unul, al așa-zisei aristocrații, care găsește rău tot ce este românesc și desprețuiește scena românească cu desăvârșire, și altul al șovinismului, al patriotismului absurd care găsește bună orice inepție, destul să fie românească.“ Foarte tânărul gazetar, aflat la începutul unui drum care va dura 54 de ani, se orienta cu destulă siguranță și în problemele politice ale vremii, condamnând, de pildă, marile puteri europene (în cazul respectiv Austro-Ungaria și Germania) care, folosind argumente foarte puțin diplomatice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa și-a găsit o slujbă de redactor la foaia con servatoare Epoca, și ea de înaltă ținută jurnalistică, apărută curând (noiembrie 1885), unde combativul om politic Nicolae Filipescu i-a încredințat o rubrică trisăptămânală, „Cronica glumeață“, pe care junele gazetar o va semna cu pseudonimul Radu Țandără. Un an mai târziu însă, la recoman darea amicului său Constantin Mille, Bacalbașa împreună cu Em. A. Frun zescu va trece ca redactor la gazeta liberal-radicală Lupta, mutată de fondatorul ei, omul politic democrat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
răsplătite. Dă-ne unitatea neamului și hotărăște ca toate țările locuite de frați din sângele nostru să revie acolo de unde le-au răpit vitregia vremurilor și ticăloșia oamenilor.“18 Rămas în Bucureștii tuturor suferințelor în lunile grele ale ocupației, neobositul gazetar - care nu concepea să colaboreze cu inamicul - va fi nevoit să-și acorde o mai îndelungată perioadă de nedorită odihnă; își va nota însă, cu revoltă, umilințele îndurate alături de cei rămași în orașul vremelnic ocupat. Pentru activitatea sa ziaristică patriotică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este, în linii mari, exact (cu rezervele pe care le vom exprima, ori de câte ori va fi nevoie, în notele de subsol), el sesizând, în spiritul adevărului is toric, principalele evenimente ale perioadei la care se referă, comentate de pe po zițiile unui gazetar democrat, sincer interesat în progresul real al țării. Sim patiile sale se îndreaptă, în primele capitole, către liberalii radicali, conduși de C.A. Rosetti studiu introductiv 25 47. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Ed. pentru Literatură, București, 1966, p. 266
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru vremea aceea și crea omului un titlu mai mult de democratism. Ce document interesant al timpului! Faptul că Brătianu devenea negustor și intra în rândurile burgheziei era o dovadă de democratism! C.A. Rosetti împărtășea soarta tuturor săracilor. Simplul gazetar fără avere, care totuși putea trăi la Paris cu nevasta și cu patru copii, nu putea fi un om cinstit. Și de aci calomnia. Rosetti, pe care adversarii îl porecleau Berlicoco, era acuzat că a putut agonisi averi mari, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a pus sufletul, mintea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a istoriei și ne-a dat nouă, celor de azi, și va transmite celor de mâine și de întotdeauna un alt C.A. Rosetti, care a fost nu numai gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporului său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mintea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a istoriei și ne-a dat nouă, celor de azi, și va transmite celor de mâine și de întotdeauna un alt C.A. Rosetti, care a fost nu numai gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporului său. Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii de la 1871. Pe vremea aceea ziaristul C.A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era încă amestecată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mănânce și ei o bucată de pâine, dar că nu le mai poate da“. Ghica fiind învinuit nominal că ar fi intervenit pe lângă A.D. Holban, președintele „congresului“, în favoarea gazetelor nesupuse). În ultima sa ședință, de la 8/20 noiembrie 1871, reuniunea gazetarilor liberali a adoptat - cu rezerve exprimate de reprezentanții gazetelor Informațiunile și Opiniunea publică și în absența celor trei publicații amintite mai sus -, programul-manifest reprodus corect de Bacalbașa în această carte. Cu toate defecțiunile întâmpinate pe parcurs - determinate, desigur, de ambițiile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]