2,190 matches
-
științele aplicative"241. În tratarea problemelor economice, istorice, filosofice, politice, jurnalistul recurge la surse documentare de prestigiu, remarcându-se prin ușurința cu care abordează domenii dintre cele mai variate. Conștient de funcția paideică a presei, de potențialul instructiv al acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest sens, articolele eminesciene sunt presărate de glosări numeroase, de explicitări ale unor termeni neologici sau ale unor cuvinte mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de caz de la sfârșitul acestui capitol. O perspectivă diacronică asupra ipostazei jurnalistului de-a lungul celor patru etape de activitate jurnalistică permite sesizarea unității și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mus"257. Laboratorul activității jurnalistice eminesciene se reflectă în manuscrise, unde regăsim, alături de transcrieri din tratate de specialitate, prelucrări succesive ale textelor destinate tiparului. Acribia resimțită în spațiul creației literare devine și o constantă a scrisului jurnalistic, relevând conștiința responsabilității gazetarului față de publicul cititor. În acest sens, Ioan Slavici amintește implicarea totală a poetului în activitățile pe care le desfășoară și exigența pe care o manifestă în redactarea textelor: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
toate domeniile de activitate ale lui Eminescu, publicistica are o situație aparte: cu cât interesul publicului pentru scrisul jurnalistic al poetului crește, cu atât exegeza în domeniu se îndepărtează de sensurile acestuia. În încercarea de a surprinde profilul spiritual al gazetarului, interpreții sunt atrași de amănunte biografice sau de impactul unor etichete (antisemit, xenofob, naționalist, reacționar) preluate necritic și fără verificări în planul scrisului eminescian. Se consideră că între eul poetic și eul gazetăresc fractura este atât de adâncă, încât putem
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului politic și a celui poetic eminescian oferă informații relevante privind zonele de suprapunere și specificul fiecăruia în parte 261. De-a lungul timpului, publicistica devine obiectul de analiză predilect al "acelora pentru care supralicitarea ideilor politice, economice etc. ale gazetarului (împlinită cel mai adesea în detrimentul poetului) viza aservirea mitului eminescian unor cauze străine atât textului originar, cât și creatorului său"262. Selecția tendențioasă a unor fragmente și coroborarea acestora cu diverse însemnări din manuscrise au condus la pervertirea imaginii jurnalistului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"263, subliniem însă că lectura articolelor eminesciene nu poate face abstracție de specificul scrisului jurnalistic, profund ancorat în referențialul evenimențial. O trecere în revistă a principalelor etichete atribuite gazetarului Eminescu precum și a factorilor care au generat aceste judecăți de valoare are ca scop evidențierea mutațiilor înregistrate de-a lungul timpului la nivelul receptării și a prejudecăților care au guvernat interpretarea textelor. Spațiu de o eterogenitate marcantă, publicistica eminesciană oferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ajunge în întunericul în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Sfânt, pe noi ne-ajunge încă amintirea lui Mateiu Basarab..." 270. Termen de raportare pentru prezent, trecutul istoric trezește admirația gazetarului care nu obosește în a o exprima în paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbii și păstrării specificului național. Limba constituie premisa fundamentală pentru o cultură și civilizație proprie, astfel încât "limba și spiritul, limba și naționalitatea sunt pentru Eminescu aproape sinonime"272. Apărător al neamului românesc și al valorilor naționale, denunțând pericolul influențelor externe, gazetarul respinge cosmopolitismul, considerând că numai în și prin limbă se păstrează specificul național, identitatea națională; limba reflectă caracterul unui popor și ceea ce îl deosebește de alte popoare. Subliniind că "naționalismul eminescian" trebuie citit prin grila contextului social-istoric al epocii, Alexandru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
grilă ideologică de interpretare. c. Eminescu xenofob. Acuzația de xenofobie se află în strânsă legătură cu teoria "păturii superpuse", expusă de Eminescu în articolele sale și ilustrând concepția economică a jurnalistului. Critica la adresa pătrunderii dominației străine exprimă în fond temerea gazetarului în ceea ce privește pierderea identității naționale, iar raportarea la contextul social-istoric al epocii devine și în acest caz imperioasă pentru a putea înțelege afirmațiile dure ale jurnalistului: "Dar ce mai la deal la vale? Orice etnolog străin, german ori francez, a recunocut
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie sufocată prin îngroșarea păturii de funcționari pe care trebuia să o susțină. În aceste condiții, jurnalistul evidențiază în repetate rânduri pericolul ca țara să se transforme într-o zonă de polarizare a populațiilor neproductive din marile imperii. Învinuit de gazetarii de la Românul de situare pe poziții rasiale, Eminescu le răspunde acestora și, implicit, acuzatorilor de mai târziu: "Nu cerem și nu voim, precum insinuă Românul, esterminarea cu sabia a elementelor hibride. Dar ceea ce pretindem pozitiv e ca asemenea elemente să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sterilă"282, G. Călinescu își exprima în 1946 speranța că lucrurile vor fi puse la punct în această privință. Din păcate, la peste un secol de la moartea poetului, asemenea acuze mai pot fi întâlnite în exegeza eminesciană. Cert este că gazetarul nu era exclusivist în judecarea evreilor, declarându-se în repetate rânduri împotriva violenței față de aceștia și lăudând meritele lor în plan economic. Diferențele înregistrate la nivelul receptării publicisticii eminesciene sunt explicabile, în parte, prin eludarea contextului istoric care a generat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care jurnalistul o acordă problemei naționale, pe parcursul întregii sale cariere jurnalistice, este subliniată de Garabet Ibrăileanu, care afirmă că "întotdeauna la Eminescu (...) chestiunea socială se confundă, ori, mai bine, ia aspectul de chestie națională"284. Păstrarea ființei naționale reprezintă pentru gazetar unul dintre imperativele momentului, într-un context dificil pentru țară, când o mare parte a teritoriului național era sub ocupație străină, când independența națională reprezenta încă un vis, iar lupta pentru supremație a imperiilor vecine constituia o permanentă amenințare. Într-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
într-un context dificil pentru țară, când o mare parte a teritoriului național era sub ocupație străină, când independența națională reprezenta încă un vis, iar lupta pentru supremație a imperiilor vecine constituia o permanentă amenințare. Într-un asemenea orizont, afirmațiile gazetarului dobândesc semnificații noi, iar acuzele de naționalism extremist își pierd fundamentul. Veacul al XIX-lea este considerat de istorici drept veacul naționalităților, iar luptele de emancipare și eliberare ale românilor se înscriu în tabloul mai amplu al mișcărilor sociale și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poale? Prin munca lor s-a ridicat vaza acestei țări, s-au dizgropat din învăluirile trecutului această limbă? Prin unul din ei și-au câștigat neamul românesc un loc la soare? De când rachiul este un element de civilizație?"288. Judecățile gazetarului nu sunt exclusiviste, acesta nepregetând să recunoască calitățile și superioritatea evreilor față de celelalte nații, mai ales în materie de comerț: Cine știe cât de departe suntem de-a urî pe evrei - și aceasta o poate pricepe orice om cu privirea clară acela
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
singure rolul principal"289; "Evreul e într-adevăr harnic, inteligent, econom dar el [e] o natură eminamente "comercială" bănească"290. d. Viziunea despre stat și teoria "păturii superpuse". Un alt aspect reflectat de publicistică îl constituie concepția despre stat a gazetarului. Rezultat al naturii și nu al unui "contract social", statul are drept scop, în viziunea lui Eminescu, stabilitatea și păstrarea ființei naționale: După noi statul este un product al naturii și nu a1 instituțiilor convenționale și, precum un om poate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
natura teritoriului statului, pe de alta prin proprietățile rasei locuitorilor, pe când pentru liberali statul e productul unui contract, răsărit din liberul arbitriu al locuitorilor, indiferentă fiind originea, indiferentă istoria rasei, indiferentă în fine natura pământului chiar"292. La baza statului, gazetarul așează principiul muncii, iar critica pe care o face "păturii superpuse" își găsește originea tocmai în disprețul pe care îl manifestă față de cei care evită munca și în pledoaria pentru protejarea forțelor productive, reprezentate la noi în primul rând de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-și afirmațiile pe argumente din domeniul naturii, jurnalistul consideră că evoluția lentă, graduală, este singura soluție pentru realitățile țării noastre: "Cine-și închipuiește a putea progresa prin salturi nu face alta decât a da înapoi"296. Lectura articolelor evidențiază viziunea gazetarului despre evoluție: accentul nu cade pe trecerea de la o stare veche la una nouă, ci pe conservarea stărilor trecute, în condițiile în care acestea și-au demonstrat deja viabilitatea. Conștient însă de imposibilitatea pasului înapoi, Eminescu concepe trecutul ca pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru problemele țării. f. Viața politică internă. Viața politică internă constituie o altă constantă tematică a articolelor eminesciene, fiind tratată în zeci de texte pe parcursul carierei jurnalistice. Guvernele, partidele, ideologiile, instituții precum școala, biserica, parlamentul intră pe rând în atenția gazetarului, care privește cu ochi critic implicațiile lor politice și sociale. Eminescu supune unei critici severe administrația din țara noastră, considerând-o vinovată de situația precară a țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și sociale. Eminescu supune unei critici severe administrația din țara noastră, considerând-o vinovată de situația precară a țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor personale cărora le slujesc. Un spațiu întins dedică gazetarul prezentării luptelor dintre partidele politice, iar critica lui se îndreaptă deopotrivă împotriva Partidului Liberal și a Partidului Conservator, dovedind independența de gândire și refuzul înrolării într-o grupare politică sau alta. Ambele ideologii sunt alcătuite din vorbe goale, iar atunci când
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unde există pericolul unor ambiguități semantice, jurnalistul formulează definiții, recurge la etimologii, explicitând conceptele. Nu putem omite nici zonele de interferență între limbajul publicistic și cel artistic, vizibile la nivelul expresiei, al figurilor de stil și de gândire utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole doctrinare etc."302
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
om ar merita într-adevăr acel nume pe care călugării-l dădeau în evul mediu logicii lui Aristotel: medicamentum mentis"305. Tonul vehement vizează în primul rând imperfecțiunile de formă din articolele colegilor de breaslă, carențe care trădează întotdeauna, potrivit gazetarului, viciul de conținut. De multe ori, eroarea este intenționată, mizând pe capacitatea de manipulare și pe ignoranța publicului cititor. Lipsa de cultură a gazetarilor, intențiile de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar câteva dintre tarele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în primul rând imperfecțiunile de formă din articolele colegilor de breaslă, carențe care trădează întotdeauna, potrivit gazetarului, viciul de conținut. De multe ori, eroarea este intenționată, mizând pe capacitatea de manipulare și pe ignoranța publicului cititor. Lipsa de cultură a gazetarilor, intențiile de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar câteva dintre tarele unei publicistici aflată încă la început de drum la noi și care atrage critici virulente din partea jurnalistului. Analizând stilul publicisticii eminesciene, Dan Mănucă remarcă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de manipulare ale politicienilor, indiferența față de limba folosită în articole sunt doar câteva dintre tarele unei publicistici aflată încă la început de drum la noi și care atrage critici virulente din partea jurnalistului. Analizând stilul publicisticii eminesciene, Dan Mănucă remarcă predilecția gazetarului pentru sarcasm și ironie: "Un inventar al procedeelor folosite de Eminescu pune în evidență prezența covârșitoare a sarcasmului și a ironiei, precum și absența parodiei, a umorului și, în genere, a ludicului. Dominante sunt însă câteva forme ale satirei, folosirea unui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]