16,377 matches
-
bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când sare Dudu la cap și când scoate Manix revolverul, de ce e fonfăit Dan Spătaru. În ceea ce mă privește, am devenit pionier în seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea niște chit la un geam, mai schimba o garnitură pe la bateriile de la chiuvete, tot spera că între el și tata o să se aștearnă definitiv pacea și n-o să mai fie vorba doar de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de puțin viața mea, mai mult așa, pentru a mă fixa într-o bancă școlară imaginară, să zicem în a patra pe șirul de la geam, mă chestiona când și când în legătură cu matematicile și cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea deja fără scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea fi învins, putea fi aruncat pe geam, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre geam, îl va șterge de pe fața pământului ca pe-un gândac mare și negru, Bau-Bau se zbătea deja fără scăpare, în strălucirea clară a becului nu mai părea chiar atât de înfricoșător, putea fi învins, putea fi aruncat pe geam, putea să încaseze un ditamai pumnul în bot, clipa aceea părea să fi trecut, pentru că dintr-odată Matei se așezase lângă mine în lumina difuză, liniștitoare și verde a veiozei, îmi cerea să-l iert pentru tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin cabinele actorilor, prin atelierul de tâmplărie, prin culisele încărcate de decoruri, prin biroul unei scenografe care tocmai alegea stofe și broderii pentru rochița lui Grettel, am mers apoi pe un culoar strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
drăgălaș. Uneori, doar așa, de amuzament, Îi pun o băsmăluță pe cap și i-o Înnod sub bărbie, și cred că, dacă zic adorabil, am spus tot. Mama ! În partea cea mai de sus a unui perete erau două ferestruici. Geamurile erau negre de funingine și praf și abia dacă se vedea prin ele, Însă și-a putut da seama că e Încă noapte. Auzea, de asemenea, și cum se Întețește Încet-Încet traficul de pe stradă și știa, din lunga ei experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
clădire, afacerile mergeau tot mai prost, iar noaptea, străzile laterale, și chiar și piața, se goleau mult mai devreme. În afara cetelor de marinari din ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
urmă să se răsucească pe călcîie, s-o bage bine Într-un dulap cu vitrină și să o vîndă a doua zi cu o mie de dolari. CÎnd veneau colecționarii să vadă ce are, Înainte de a atinge vreun volum din spatele geamului Își punea mănuși albe de bumbac. Și unele dintre aceste volume erau cărți pe care le adusese puse unele peste altele la grămadă, În furgoneta lui, cu cîteva zile În urmă. Dar colecționarii nu trebuie să știe asta ! Aceștia stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin fereastră. Îl priveam din culcușul meu de lînă din coș, mai aproape de el decît fusesem vreodată, mai aproape chiar decît În acea zi nefastă cînd privirile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dispreț. Jerry s-a mulțumit doar să-l ignore, ca de obicei. Mi-a improvizat un leagăn din mîneca de lînă și am intrat pe ușa deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. A deschis cu coatele ușa pe al cărei geam scria DR. LIEBERMAN, STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE. Aceasta s-a Închis În urma noastră cu un vaiet. Înăuntru era și mai Întuneric, și era un miros rece și umed. Încet și cu efort, punînd jos Întîi piciorul drept pe o treaptă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu succes parțial - să Îl vopsească În roșu. Jerry găsi ceea ce căuta În debara : o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să-l arunce pe Stanley pe geam, și m-am pregătit să aud o bufnitură asurzitoare venind de jos. Însă, În realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul afară, pe scara metalică de incendiu și, odată pus acolo, s-a urcat și el În urma lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea tare de lumina ce se strecura prin geamurile din subsolul meu. Și nu era vorba doar de lumină. Lumea pe care credeam că o cunosc destul de bine - Întunecată, misterioasă, dantelată de umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o zduguitură puternică, urmată de o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
casele din cartierul Bloomsbury: din spatele zidurilor dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și enormă semăna cu o morgă mecanizată, În care cadavrele sînt transportate cu liftul În compartimentele lor. Unul dintre aceste lifturi Îl transportă pe Rowe, precis și silențios la etajul al cincilea; dintr-un coridor lung, plin de birouri cu geamuri mate, un individ cu pince-nez deschise ușa liftului și păși Înăuntru, purtînd sub braț un dosar cu mențiunea „Urgent“; apoi ascensorul Își continuă urcușul lin. Pe o ușă de la etajul al șaptelea, Rowe putut citi: „Ajutoare pentru mamele din națiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Henry, Întări ea, citind probabil chiar pe Întuneric mirarea zugrăvită pe fața lui Rowe. Poftim Înăuntru și ia loc. Cred că n-au să mai Întîrzie mult. E așa de Întuneric aici... Știi, din pricina camuflajului. Și-apoi, mai toate geamurile sînt sparte. Îl conduse pe Rowe În sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]