3,149 matches
-
cețoase" ("Scenă de interior"). Eroii discută despre viață, moarte, suflet, dar "ea nu-i aici", lipsa ei creează o stare elegiacă, ce va cuprinde și volumul intitulat "Poem". În timp ce poetul înregistrează efortul de-a scrie un "coral despre iubire și gelozie", ea, iubita pierdută, "nu mai era deloc." "Mare consumator de poeme și romane englezești și franțuzești la care face dese aluzii, Mircea Ivănescu devine plictisitor prin vorbărie și prozaism"2. Volumul "Amintiri", scris cu Leonid Dimov și Florin Pucă, repetă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Visarion ni l-a revelat pe Caragiale nuvelistul ca precursor al curentului realist-magic. Dincolo de nivelul primar al story-ului, Înainte de tăcere oferă simultan o dramă a însingurării și a iubirii ratate, a fracturii cuplului, a patimei distrugătoare, a înavuțirii și a geloziei maladive. Pe ecran, drama unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii de natură istorică și socială foametea și exasperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ofițer activ, ba chiar și escroc care fuge cu banii regimentului. Alexa Visarion a păstrat fascinantul personaj (Ion Caramitru), dar ca un contrapunct de înfrumusețare, personajul principal fiind fratele preotului, hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) avid, meschin, crud, încornorat și gelos (gelozia e rudă bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci după desprinderea buzelor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință și eroii vor plăti cu viața abaterea de la norma etică. Destinele celor trei personaje, Ghiță, Ana și Lică, se înscriu sub semnul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Gheorghidiu, dezvăluie o realitate interioară care ființează în durată subiectivă; în acest plan, alternează palierul narativ (al evenimentelor rememorate din care se reconstituie „anotimpurile“ poveștii de iubire) și cel analitic, în care sunt „radiografiate“ stări de conștiință, se analizează „patologia“ geloziei, se formulează judecăți de valoare. Al doilea plan este cel al realității obiective, centrat mai întâi pe existența societății bucureștene antebelice, apoi pe evenimentele declanșate de intrarea României în război - „cronică“ veridică a campaniei din Transilvania, în Primul Război Mondial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moral și psihic se construiește treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă a lui Gheorghidiu) trăiește o dramă a incertitudinii. După schimbarea statutului social, prin moștenire, relațiile dintre cei doi soți intră sub zodia lipsei de comunicare și a suspiciunii. Torturat de gelozie, Ștefan asistă la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă, oscilând dramatic între speranță, tandrețe, disperare, dispreț și ură, spre a sfârși în indiferență. Consumânduse la mari adâncimi, drama lui este generată de neputința de a impune lumii veșnic imperfecte paradigma
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință și eroii vor plăti cu viața abaterea de la norma etică. Ghiță își ucide soția și este, la rândul lui, ucis de Răuț
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
arivistul Stănică Rațiu sau generosul Leonida Pascalopol. Se concretizează astfel un fir epic ce dezvoltă conflictul erotic exterior, evidențiind triunghiul Otilia, Felix, Pascalopol. Pe această linie narativă, episodul călătoriei Otiliei cu Pascalopol la Paris este un moment important ce accentuează gelozia lui Felix. Acesta le va cunoaște pe Georgeta, apoi pe Lili, nepoata lui Stănică, dar niciuna nu este asemeni Oti liei, care îi apare întro aură ideală, enigmatică, precum destinul însuși. După revenirea Otiliei de la Paris, cei doi îndrăgostiți vor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
existenței lui, că e capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor, Otilia îl părăsește, căsătorinduse cu Pascalopol. Povestea romantică de iubire este astfel urmărită de la fascinația atracției spontane la incertitudinile sentimentului deja cristalizat, de la trăiri contradictorii, precum gelozia și culpabilitatea, la opțiunea lucidă care pune capăt idilei. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție, de structură și/sau de limbaj ale romanului ales semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Având un rol modelator în procesul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de o remarca umilitoare, de o pedeapsa nemeritata etc. Uneori poate fi incriminata violenta fictiva, agresivitatea prezenta in filme si la televizor. Alteori poate fi vorba de frica, frica de doctor, de întuneric, de pedeapsa, sau poate fi vorba de gelozie, de pilda, fata de un frate căruia i se acorda mai multa atenție, in opinia sa etc. Exista elevi care prezintă tulburări relaționale frecvente in raport cu profesorii, părinții, colegii etc., elevi care mint si înșeală, copiază, bruschează colegii sau
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
trupul; pe ea se exclude, firește. Sătulă să tot aștepte, se mărită cu un doctor (personaj real și el!); realul Mazilu vrea să plece spre ea... prea tîrziu: boala-l ține în spital, în cărucior. Paula moare dîndu-și foc, din gelozie; dramaturgul moare și el în spital, invocînd multele-i iubite care tocmai acum, în marea trecere, îl lasă singur... Am putea spune că e un text ciudat, teatru-document, epistolar sentimental (în piesă se citesc multe scrisori, cvasi-autentice), cu oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
considerat un reflex al numelui conținut în titlu ("camelii"): "Camil citește La Dame aux camélias". Acesta, asemenea lui Armand Duval, frecventează o tînără de sănătatea căreia este foarte îngrijorat. Semnele ftiziei sînt evidente, ca și, în paralel, suferințele eroului din cauza geloziei. În alt plan al însemnărilor, pentru că ele nu formează nicicum un text, coerent, cum este cazul Contesei bolnave, tînărul îndrăgostit este Octavian Dumitrescu, al cărui nume apare sub formă abreviată în fragmentul de nuvelă (Octavian D.), aceeași inițială sub care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
purtat în voia inspirației spontane, fără nici o preocupare de "construcție", ca într-un veritabil dicteu automat în privința sintaxei, a coerenței narative). Scriitorul (pre)lucrează linii vizibile ale subiectului Damei cu camelii, cum sînt boala tinerei curtezane, iubirea sfîșiată a bărbatului, gelozia crudă, titlul în conjuncție cu numele (personal), auctorial și fantasmat totdată. De remarcat ar fi rolul intermediar pe care îl ocupă, în această apropiere de tema în discuție, libretul operei lirice, La Traviata. În varianta originară de relație intertextuală se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la moarte, după care un personaj "informat" (tatăl în romanul lui Dumas, naratorul din nuvela Contesa bolnavă, Autorul în romanul Patul lui Procust) restabilește "nevinovăția", dizolvă (chiar dacă prea tîrziu) malentendu-ul. Pe de altă parte, Fred păstrează, din atitudinea lui Alfredo, gelozia feroce, nesăbuința de a o umili public pe Doamna T: "-Doamnă, ești o nerușinată. (...) S-a ridicat în picioare, cu fața puțin lungită de uimire, cu ochii mari... de-abia mai respira ... își frămînta degetele lungi, parcă puțin uscate, vii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
provocare la duel." (2) Merită studiat întreg comportamentul naratorului care descrie scena de la Tekirghiol. Că o face la un moment al confesiunii, dureroase și expiatorii, cumva, nu limitează cu nimic efectele dezastruoase ale acțiunii lui, orbite, pe "scena clasică" a geloziei. Întreaga secvență, episodul nefast al întîlnirii protagoniștilor după despărțirea fără motive aparente, ascultă de regulile punerii în scenă, sau, ca să folosim expresia lui Vasile Popovici, ale teatralizării epicului. Aflați sub luminile concrete ale unei scene realeun loc public, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-un act al vederii, împărtășind inconștient suferința care se reflectă în gesturi și paloare) și brutală în replicile de scenă. Doamna T., Dama cu cameliiapar împreună, supratextual, ca victime gratuite ale orgolioasei puneri în scenă, spre știința publică, a geloziei lui AL(FRED)O. "În romanul Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, există referiri exprese la "marile "scene" clasice": Cînd sufeream atît din cauza unei priviri, nici nu-mi puteam închipui între mine și ea vreuna dintre aceste scene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
produc incertitudinile Personajului în privința femeii adevărate, pe care o situează, conștient (deformator) și inconștient (traumatizant pentru sine) în teribilul tipar al "Damei cu camelii". Care ar fi acesta? Natura dublă a feminității, în construcția masculină: una înaltă și una joasă. Gelozia eroilor este semnul că ceea ce este virtual degradant în femeie începe să fie temut, presupus; că deja, pe drumul scindării, care se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu va mai putea fi recuperată niciodată întreagă. RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
principial insolubile. Cartea ar trebui să se numească Romanul omului care n-a înțeles că trebuia să o ia pe eroină în căsătorie." Există, pe de altă parte, o vanitate a situării narcisiste (în imaginar), drept centru al universului celuilalt. Gelozia însăși, ca suferință acerbă, are un revers ascuns, care face din naratorul proustian și din cei asemenea lui ființe care exaltă, în fapt, propriul eu. Dacă Proust tinde să "topească" într-o supracategorie două prezențe distincte în opera sa, Swann
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în fapt, propriul eu. Dacă Proust tinde să "topească" într-o supracategorie două prezențe distincte în opera sa, Swann și naratorul, cel din urmă oglindindu-se admirativ, inconștient adesea, în figura celui dintîi, tiparul "omenesc" comun este dat de "aria geloziei". Natura ei apare însă infinit cercetată în opera de rafinament și speculație artistă. Viața amoroasă a lui Swann pune în scenă, după Julia Kristeva, ceea ce am putea rezuma sub formula solilocviul gelosului: "L'amoureux(se) idéalise son aimé(e), mais
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cette volupté d'être amoureux, de ne vivre que d'amour, de la réalité de laquelle il doutait parfois>> (Proust, n. n.) dépend des capacités d'exaltation, imaginaires ou esthétiques, de l'amant plus que des qualités réelles de l'aimé(e)". Gelozia este, potrivit sugestiilor psihanalizei, exprimate aici de Kristeva, inflexiunea întoarsă spre ură a dorinței. Neputînd fi mărturisită ca atare, ea păstrează din dorință tînjirea, iar din ură, partea negativă: depresia. "Envie déprimée, dépression envieuse, la jalousie est une humeur spasmique
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
psihanalizei, exprimate aici de Kristeva, inflexiunea întoarsă spre ură a dorinței. Neputînd fi mărturisită ca atare, ea păstrează din dorință tînjirea, iar din ură, partea negativă: depresia. "Envie déprimée, dépression envieuse, la jalousie est une humeur spasmique rage et larmes." Gelozia dezvăluie esența urii conținute în dorință: Thanatos, scrie autoarea, ca undă purtătoare a lui Eros. Gelozia îl protejează pe îndrăgostit, îi apără corpul și spiritul, în timp ce victima este mereu (în) celălalt. De aceea, îndată ce gelozia nu mai are obiect, ura
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ea păstrează din dorință tînjirea, iar din ură, partea negativă: depresia. "Envie déprimée, dépression envieuse, la jalousie est une humeur spasmique rage et larmes." Gelozia dezvăluie esența urii conținute în dorință: Thanatos, scrie autoarea, ca undă purtătoare a lui Eros. Gelozia îl protejează pe îndrăgostit, îi apără corpul și spiritul, în timp ce victima este mereu (în) celălalt. De aceea, îndată ce gelozia nu mai are obiect, ura de sine rămîne singurul vestigiu din ceea ce a fost cîndva o legătură. Își ia drept țintă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
humeur spasmique rage et larmes." Gelozia dezvăluie esența urii conținute în dorință: Thanatos, scrie autoarea, ca undă purtătoare a lui Eros. Gelozia îl protejează pe îndrăgostit, îi apără corpul și spiritul, în timp ce victima este mereu (în) celălalt. De aceea, îndată ce gelozia nu mai are obiect, ura de sine rămîne singurul vestigiu din ceea ce a fost cîndva o legătură. Își ia drept țintă propriul corp, condamnîndu-l la moarte. Simbolic, survine moartea sinelui, iar nu a partenerului. Un exemplu extrem al naturii abisale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai are obiect, ura de sine rămîne singurul vestigiu din ceea ce a fost cîndva o legătură. Își ia drept țintă propriul corp, condamnîndu-l la moarte. Simbolic, survine moartea sinelui, iar nu a partenerului. Un exemplu extrem al naturii abisale a geloziei, comună naratorului și lui Swann, îl constituie atitudinea acestuia din urmă, exprimată în episodul scrisorii iubitei sale, Odette, către Forcheville. (Seamănă cu scena caragialiană în care mesagerul epistolei, vrînd să facă un serviciu, descoperă că scrisoarea îl privește, îl injuriază
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]