4,554 matches
-
sfint nesațiu” trece prin versul său și nesațiul ajunge departe, pînă la „scaunul veciei” care este, totodată, și locul genezei. Deschiderea lui este enormă. Acestei extraordinare ambiții Îi corespunde și un scenariu literar care, În partea lui teoretică, Începe cu Geneza și se Încheie cu proiectul de a organiza o bibliotecă de literatură universală prin traduceri. Heliade are, nu mai Încape Îndoială, o psihologie de creator În sens biblic. O psihologie și o voință colosală de a construi o cultură, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
divinității, și din fecundarea elementelor cerești apare Mater Terra cu munți acoperiți de cedri, cu dumbrăvi ebenine, arbori fructidori, care și aceștia se pregătesc de nuntă mistică, Într-o armonie de arome și de acorduri sublime. Heliade Înfățișează, după Cartea Genezei, nașterea universului material care, În esență, este un univers de obiecte transparente, imponderabile. Poetul le zice, În limbaj filozofic, principi, și Într-un loc scoate din comentarea lor un vers tulburător: „Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii”. Urmând
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este libertatea virtuală a cogito ului ce se anihilează pe sine în obiectul său. Iubirea și credința nu pot fi despărțite, iubirea fiind pentru filosoful francez cea care se îndreaptă numai spre ceea ce „este etern, situănd ființa iubită deasupra lumii genezelor și a vicisitudinilor” și ea reprezintă „negarea cunoașterii ce ignoră transcendența”. Iubirea se distinge de cunoaștere și nu se poate defini decăt dincolo de orice cunoaștere, este dincolo de orice justificare și singura în măsură să justifice. Marcel consideră că revelația este
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
tehnologiei de explorare, care a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizației occidentale bazat pe inventarierea tuturor condițiilor de mediu, ce ar putea fi incriminate în geneza bolii a produs un adevărat șoc dat strategiei medicale. Medicii, ca reprezentanți și societatea omenească în general, nu mai pot rămâne pasivi la amenințările relevate de experiența clinică directă, de calculele statistice și/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
Bianca Iuțuc Haidem, dar, să Ne pogorăm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul. Geneza, Cap.11 - Legenda turnului Babel Limba este doar o abstracție a sentimentelor; ea nivelează ceea ce este deosebit , individual și diferit, și le subordonează unei ordini, codului general (Nietzsche). Conceptele se formează ,deci, prin neluarea în considerație a diferențelor individuale. Sartre
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
Studiile lui Bowlby au pus în lumină nevoia puternică a oricărui copil pentru stabilirea unei legături profunde de atașament cu persoanele adulte (părinții, bunicii, rude etc)20. Teoria atașamentului are o importanță fundamentală pentru înțelegerea tulburărilor grave ale personalității. În ceea ce privește geneza unei tulburări a personalității, este necesar să se ia în considerație atât diferențele temperamentale deja prezente la naștere determinate genetic, precum și unul din factorii care contribuie la condiționarea calității interacțiunilor psiho-sociale cum ar fi stilul de atașament. Variațiile gradului în
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
un mediu pe care îl vom numi în lipsa unui termen mai bun "semiurban". Aglomerările pe care le plasăm sub acest termen acoperă trei feluri de realități de o importanță inegală; trebuie să ne îndreptăm spre trecut pentru a le descoperi geneza. Administrația, misiunea, compania, până în anii din urmă, au încercat, fiecare în parte, să ducă o acțiune autonomă de modelare a populației. Anii coloniali sunt puternic marcați de lupta, uneori acerbă, dintre aceste trei forțe. Aceste conflicte din trecut se traduc
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
importanță numerică? Iată o primă întrebare care se pune: prin ce se deosebesc ele de sat? Numărul de locuitori nu este relevant, pentru că centre precum Souanke, Abala sau Kelle sunt mai mici decât unele sate importante. Care este schema sau geneza acestor centre? La început, avem postul colonial, postul administrativ instalat în general lângă un sat oarecare. El se descompune la un mod simplist în două părți ecologic separate: • "cartierul funcționarilor", în care sunt instalați angajații din administrații, străini proveniți din
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
proces, caută „protoistoria” lui. Este, Încă o dată, un spirit pentru totalitate, apropiindu-se În acest caz, de un model spiritual existent În cultura română. Iorga, Pârvan, Hașdeu și alții merg În sensul acestui model al spiritului. Eliade este „obsedat” de geneze și nu gândește decât În perspectiva totalității lumii. Iar la Începuturi se află simbolurile, arhetipurile, miturile. Sunt popoare care n-au avut un Ev mediu glorios, dar au o „protoistorie” bogată În care așteaptă să fie dezlegate marile simboluri. Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
radical și total diferit: el nu seamănă cu nimic omenesc sau cosmic; În fața lui, omul are sentimentul propriei nulități: acela de a nu fi decât o făptură și, ca sa Împrumutăm cuvintele lui Avraam adresându se Domnului doar pulbere și cenușă = (Geneza XVIII, 27)” . Sacrul apare ca o realitate diferită complet de celelalte realități radicale. Omul este incapabil de a exprima acel ganzandere; limbajul Îl sugerează ca ceva ce depășește experiența naturală a omului, prin termeni Împrumutați din aceasta din urmă. Rezultă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are loc „geneza ideii de supranatural”, „se produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
XX”, nr. 9, 1967. 3. Bălu Ioan: Postfață În volumul Maitreyz. La țigănci, Editura Albatros, București, 1994. 4. Caillois, Roger: În inima fantasticului, Editura Meridiane, București, 1971. 5. Caillois, Roger: Eseuri pentru imaginație, Editura Univers, București, 1975. 6. Caraioan, P.: Geneza sacrului, editura Științifică, București, 1967. 7. Culianu Ioan Petru: M. Eliade, Editura Nemira, București, 1995. 8. Durand G.,: Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers , București, 1977. 9. Eliade M.: Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1990. 10. Eliade M.: Aspecte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al lui Rosenzweig (Picture Frustration Test). Tehnici proiective constructive urmărind să determine geneza conflictelor sau a bolii. Caracteristica generală a acestor probe ce încearcă să stabilească originea conflictelor și a tulburărilor este faptul că scopul determină modalitatea de interpretare. Materialul pe care îl furnizează testele, precum și comportamentul subiectului în situația de examen sunt
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
proprietății literare și artistice), sau prin destinație, când au ca efect obiectiv participarea la această identitate (arhivele, piesele arheologice...). Partea a doua Practicile și publicurile Capitolul 4 Actorii și logicile cercetării O regulă elementară a metodei sociologice constă în retrasarea genezei sociale a problemelor ridicate (Bourdieu, 1992). În speță, când este vorba de anchete privind "practicile culturale", sociologul trebuie să înceapă prin a-și pune întrebări despre protagoniști, despre interesele și obiectivele lor: cine anchetează, de ce, cum și de când? Atitudinea sociologică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dintre sinonime (ură, antipatie, aversiune, oroare etc.) constituie sarcina dicționarelor și a cărților de psihologie. Orice emoție este rezultanta psihică a unei serii de modificări organice, fiecare dintre aceste modificări având drept cauză un proces fiziologic (William James). Din moment ce explicăm geneza unei emoții printr-o serie de reflexe provocate de obiectul ei și percepute de conștiință, constatăm că n-am reuși să atribuim limite numărului de emoții și nici variațiilor lor posibile de la un individ la altul. O teorie elegantă despre
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
noastre pământești. Viața unui om inteligent se hrănește din conștiința puținătății certitudinilor noastre și din disponibilitatea de a cerceta îndreptățirea unui alt punct de vedere. Înainte de a fi solidar cu proiectul meu, sânt solidar cu distanța care mă desparte de geneza lui și de experiența limitată a vieții mele. Inteligența este de aceea permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu. În schimb, ca eroare netrecătoare, așezată temeinic în mine, iubită, răsfățată și trecută sub protecția încăpățînată a întregii mele ființe, prostia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare.1 Înaintea Genezei, "duhul lui Dumnezeu se purta peste ape". Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare.1 Înaintea Genezei, "duhul lui Dumnezeu se purta peste ape". Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul, împreună cu marea, sânt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
identitate unor regiuni, ci unor forme, unor corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptîndu-l pur și simplu), deci apolinizînd. Căci apolinia, așa cum a definit-o Nietzsche, este tocmai nevoia de formă. Și înainte de a fi un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întîlnește, dacă nu chiar conceptul psihiatric, cel puțin acea abnormal size pe care o are în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Momentul paideic Devenirea în spațiul libertății. Iubirea A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul colectiv PRELUAREA ÎN PROIECT A LIBERTĂȚII. RĂSPUNDEREA ȘI VINA EPILOG ANEXE SEMANTISMELE RADICALULUI *PER- ȘI COMPLEXUL PERATOLOGIC VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA Apărut 1994 Culegere și paginare HUMANITAS conversie Winword 2.0/IBM: Ioan-Lucian MUNTEAN Gabriel Liiceanu, JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ, Humanitas, 1991. GABRIEL LIICEANU JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ UN MODEL PAIDEIC ÎN CULTURA UMANISTĂ Ediție revăzută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]