3,734 matches
-
știi că legea romană îi pedepsește cu moartea pe gladiatorii fugari care încearcă să se înroleze în armată? Gladiatorul e un sclav. În armată se înrolează numai oamenii liberi - Titus își trase gluga pe ochi. Dacă asta e ideea ta genială... Fratele tău mă va judeca imediat. Iar eu îți spun că nu va fi așa. Îți spun că vei deveni soldat. O să uiți viața de gladiator. Aici soldații sunt respectați, nu sunt animale de luptă, ca un rețiar oarecare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suferă cu demnitatea pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea încă multe de spus, dar cum spațiul nu îmi permite, închei cu un aforism și un citat din Alden Nowlan: „La adolescență, toți avem impresia că suntem geniali. Dar numai imbecilii își păstrează această convingere toată viața.” și „În ziua în care copilul realizează că toți adulții sunt imperfecți, el devine un adolescent; în ziua în care îi iartă, devine adult; în ziua în care se iartă pe
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
mine însumi - Doug, Fiul, nebunul lacom, drogatul, trădătorul Totul părea să se fi redus la lupta directă dintre Christopher Meadowbrook și Spunk Davis și, probabil, cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a devenit un monstru care s-a întors împotriva lui și i-a prăjit mintea, și ajunse la vremurile bune. Zâmbi. Ce lumi vizitase! Câte lucruri învățase! își amintea cu admirație tehnicile sexuale ale poporului Ydjac, logica instinctivă a plantelor geniale din Poli XI, sculptura tonală a aurelionilor. Acum durerea dispăruse. Virgil depășise blocajul și își dezgropase propria istorie cu plăcerea unui arheolog autentic. Așa că ajunse într-un final la momentul când vizitase Dansatorii Spiralei. Anumite feluri de știință aspiră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chelner care tocmai trecea. —Rochia e minunată, a spus. Îmi cer scuze dacă am fost prea familiar. Am sorbit din șampanie și m-am uitat din nou la creația mea, fără să-mi vină să cred că îmi aparține. —E genială, a spus el, urmărindu-mi privirea. Totuși, pare un pește pe uscat. M-am întors să îl privesc atent pentru prima oară. —Ce te face să spui asta? —Ei bine... Părea jenat acum, dar continuă plin de curaj: — Stilurile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fac ceva, altfel am fi mâncat crostini, bucăți mari de ton și Dumenzeu știe ce la desert înainte să treacă un interval decent ca să putem sări unul pe altul. Trebuia să sparg gheața. Și mi-a venit o idee genială. Ți-ar plăcea să tragi o linie? am spus, aducându-mi aminte că am jumătate de gram de cocaină în portofel. De obicei, cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda făcută de Mowbray Steiner mi-l umflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atrium? Corpul lui a fost găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială să-l care până în atrium și să dea drumul Planetei plutitoare deasupra lui ca să facă să pară că sculptura mea a fost de vină. „Opera de artă o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sculpturii mele care a căzut pe el. Cineva i-a dat drumul, ca să mușamalizeze faptul că era deja mort. Supradoză de cocaină. Tim se despinse de spatele scaunului, îl roti ca să stea la biroul lui și începu să mâzgălească. E genial, atâta timp cât nu ne dă nimeni în judecată. Tre’ să verific asta. Va fi o apariție grozavă pentru ediția de sâmbătă. —De ce sâmbătă? —Mai mult spațiu. Poate să îl pun în secțiunea a doua, să îi dedic două pagini, multe poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sfinte. Apoi, când am văzut cum merg lucrurile, că mergeau bine, erau cartele, disciplină, se construia, s-au făcut ceareurile astea de unde te împrumuți, s-a dat mobilizarea pentru Canal, măreața realizare a Epocii, a preluat-o șefu’, că e genial, de intuiție maximă, dar noi am început-o cu elan, atunci se formau brigăzile obligatorii, îi lua nu numai după politică, ci și după fișe, erau destui, nu eu îi trimiteam direct, eu doar informam cine ar fi apt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paciență și o dăruire ieșite din comun, Aurora Ștefan cartografiază, în acest op, un teritoriu pe care numai ignoranții îl pot cataloga, cum din păcate se mai întâmplă uneori, drept o Cenușăreasă a literaturii române: acela al dramaturgiei. Firește că genialul autor al textelor investigate nu îi poate stimula decât o lectură îndrăgostită de obiectul ei, de unde și plăcerea celui care alege să parcurgă acest nou dicționar subiectiv al personajelor lui I. L.Caragiale. Subsumate unei mize declarate tranșant încă din titlu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sentiment, educația este principalul factor al progresului, în timp ce arta este mijlocul cel mai important al educației. După Diderot, o operă de artă este bună în măsura în care “învață ceva” în privința virtuților cetățenești. Adversarul cel mai înverșunat al “religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nivelul conștiinței, toate datele existenței. Puternic ancorat în prezent, omul absurd are puterea de a înlocui criteriul calitativ al existenței (vivre le mieux) cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu absurdul plasează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i așa? — Corect. Mă descurc. Când te gândești că Începuse să-mi fie simpatic. Tocmai atunci trecu un taxi de firmă și Îmi veni ideea genială să sun la serviciul UBS ca să ajung acasă. Bună, sunt Bette Robinson, număr de cont șase-trei-trei-opt. Am nevoie de o mașină la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fumegânde. Contează? —Știu pe cineva foarte binedispus azi. —A, Îmi pare rău. Am uitat, ar trebui să fiu În extaz că după cinci ani de sclavie totul a ieșit așa de bine. Adică, uită-te și tu la noi, e genial, nu alta! am izbucnit eu, gesticulând larg cu brațele În față. E destul de trist că nu putem merge la prânz Într-o zi de lucru de șaisprezece ore, dar e jalnic ca dracu’ că nici măcar nu avem voie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vreun motiv pentru care o fată atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu un câine de două kilograme jumate, dar asta n-are nici o legătură. Mi-a venit o idee absolut genială. Ai un minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere. —N-ai Înțeles nimic. Vorbesc cu un câine de două kilograme. —Bette, ascultă-mă. Nu știu de ce nu mi-a venit mai devreme ideea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
jumătății de compliment „tinerică drăguță“, care fusese fără Îndoială emis ca să umple spațiul, am simțit un gol În stomac și am privit-o pe Kelly oripilată. —Lucrez febril În jumătate de Manhattan, Încercând să aflu cine e Ellie Insider. E genial, ce dracu’. Îți vine să crezi cât de repede apare articolul? Cred că ăsta e avantajul că apare online, deși tot mai cred că aceste... aceste blog-uri1 sunt doar jurnalele ălora care nu reușesc să fie publicați. —Kelly, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o fracțiune de secundă a fost de ajuns ca ochii mei să găsească semnătura și, când au găsit-o, am crezut că voi leșina. Păpușă, catesupergoric o să prezint evenimentul BlackBerry! O s-o facem cea mai șic petrecere a anului. Ești genială. Pupic mare! Philip Ce?! Am recitit-o de vreo câteva zeci de ori ca să mă asigur că creierul meu procesa corect cuvintele și apoi am citit-o din nou, pentru că tot nu-mi venea să cred. De unde știa unde locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vor arăta cum toată lumea bună s-a distrat la Istanbul și nimeni nu-și va da seama că am fost plătiți să ducem acolo petrecerea, cu tot cu fotografi aleși pe sprânceană ca să pozeze și cu jurnaliști ca să scrie despre asta. Era genial și Întruchipa perfect mottoul industriei noastre, PUNE ÎNTÂI ÎN SCENĂ, APOI ÎN PAGINĂ. Dar apoi imaginea Penelopei Îmi străfulgeră prin minte și aproape că m-am Înecat: cum aș fi putut să-i fac iar una ca asta? —Bette, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta mă omoară și m-ai lăsat singur aici, miorlăi el. Ce-ar fi să-mi pregătești o compresă rece? Ar fi genial. Ce-ar fi să-ți faci singur compresele, Philip? am Întrebat, veselă. Eu Îmi las doar chestiile astea aici, În drum spre centrul de tratament. Ia un Advil sau două și să fii gata Îmbrăcat În hol la șapte patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ghidul turistic primit de la Considine. — Huntington nu e tocmai în Easthampton, iubire. Claire se strânse toată la auzul drăgălășeniei și începu să-și retragă mâna, dar apoi continuă să-l mângâie. Danny întrebă: — Cine a filmat secvența aceea? — Un bărbat genial pe nume Paul Doinelle. — Doar pentru prieteni? — De ce spui asta? — Pentru că e scandalos. Nu poți difuza astfel de filme. E ilegal. O spui cu atâta vehemență, de parcă ți-ar păsa de legile burgheze care îngrădesc libertatea de creație. — Era urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de pictură. L-am urmărit în muzee peste tot în lume
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a dezbărat cu greu. Adaug pe Leonardo da Vinci din ultima lui perioadă, când deve nise aproape abstract și declara: „Nu picta ceea ce vezi, ci ceea ce simți.“ Am mai avut o mare pasiune: pe Vieira da Silva, o pictoriță portugheză genială care trăia la Paris. Într-un elan de admirație, i-am trimis un buchet imens de floarea-soarelui. Nu știu de ce mi s-a întors înapoi. 85 PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Am cunoscut-o cu puțin înainte să ne părăsească. Nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli 5 a ridicat paha rul de șampanie, spunând: „Nu eu sunt cel mai genial pianist, cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de un distins scriitor spaniol, Gregorio Maran~ón, care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oaste mică, dar care știe fiecare mișcare a dușmanului. - O bătălie a informațiilor! spuse, luminat la chip, voievodul. Cu toții gândeam o bătălie a săbiilor, a tunurilor, a sulițelor! Cum vezi tu, Cosmin, această bătălie a informațiilor? Cred că ideea e genială... - Iată cum: avem sute de oameni antrenați În transmiterea informațiilor, codificat, În semnale luminoase. Vom plasa câte cinci În interiorul fiecărui corp de oaste, fie de cavalerie, fie de pedestrime. Numărul și traiectoriile săgeților aprinse ne vor spune tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajutat să urce În vârful celui mai Înalt brad de pe creastă. În mai puțin de cinci minute, Apărătorii ridicară o schelă de lemn care forma un post de observație suficient de stabil. „Ingineri... gândi Alexandru, privind pregătirile Apărătorilor. Niște ingineri geniali, ca și strămoșii lor, romanii. Care au construit totul, de la cetăți la apeducte, palate și coloseum-uri. Angelo e un inginer, un arhitect, un gânditor lucid care pune totul Într-o ecuație logică. Din fiecare ecuație a lui Angelo iese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]