12,132 matches
-
cererii formulate de asociațiile germane și austriece, cît și de Partidul popular austriac al lui Jörg Haider, de a se abroga „Decretele Beneš”. Semnate În 1945, acestea au dus la expulzarea și deposedarea de bunuri a circa 3 milioane de germani și a 100 000 de maghiari din Sudeți. Inițiativa celor dou... partide a primit un r...spuns ustur...tor, concretizat Într-o petiție a intelectualilor semnat... de 500 000 de persoane și intitulat... „Stop naționalismului!”. Acestei neliniști n...scute din
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Înglobate În state puternice, deseori multinaționale, ele au știut s... reziste la presiunile și la Încerc...rile de aculturalizare ale puterii dominante. Acest lucru nu s-a realizat f...r... dificult...ți: elitele sociale au adoptat deseori limba st...pinilor (germani, unguri, cehi etc.), l...sînd folosirea idiomului local În grija ț...rănilor și a unei mîini de intelectuali convinși de importanță lui pentru supraviețuirea grupului. Se cuvine, de asemenea, s... mențion...m rolul deloc neglijabil pe care l-au jucat
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
foste comuniste, plecîndu-se de la arhivele fostei politii secrete, faimoasa STASI și cu concursul specialiștilor veniți din Vest, se organizeaz... (așa cum am v...zut mai sus, p...) o „vin...toare de vr...jitoare”, fapt ce-i traumatizeaz... și umilește pe „Ossis” (germanii din Est). M...surilor brutale de eradicare a fostului sistem li se adaug... cele, nu mai puțin brutale, de implantare a liberalismului. Totul este importat din Vest: valorile dominante, moneda (din iulie 1990, uniune monetar...), creditele (În 1996, transferurile financiare
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Călușul - transformări simbolice În ritualul românesc, Univers, București Kluckhohn, Clyde, 1998, „Myths and Rituals: A General Theory”, În Robert Segal (coord.), The Myth and Ritual Theory: An Anthology, Blackwell, Oxford Koonz, Claudia, 1995, „Between Memory and Oblivion: Concentration Camps in german Memory”, În Paul Connerton, How Societies Remember, Cambridge University Press, Cambridge Kotsi, Filareti, 1999, „L’enchentement d’un pelerinage flottant”, În Recherches en Communication, nr. 12 Koziol, Geoffrey, 1992, Begging Pardon and Favour: Ritual and Political Order in Early Medieval
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imagine: Nicopol, Atena, Eleusis erau în ruine. Însă, în ceea ce privește părăsirea Daciei, nu se poate vorbi de o invazie și încă de una distrugătoare. Istoricul Jung spune: "O distrugere a populației unei țări cucerite de ei nu se întâlnește nicăieri din partea germanilor pe pământ roman" (apud Iorga). În Dacia, după Iorga, n-a fost nici măcar o pătrundere prin văi și este greu de admis și inutil să se caute urme de goți prin nordul munților Moldovei. Astfel, adevăratul urmaș al lui Aurelian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
285, greutatea Romei (a Imperiului) în sudul Dunării, iar Constantin va continua această orientare. În 294, Dioclețian vine pe Dunăre până la Durostorum, iar în 303, se află din nou aici. Galeriu (305-311), succesorul său în Răsărit, luptă la Dunăre cu germanii, carpii și sarmații, iar un panegiric din vremea lui Constantin Chlor, stăpân al Apusului, vorbește despre restabilirea dominației romane în Dacia (Dacia restituta). De-a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul secolului al IV-lea, era aceasta: germanii aparținând diferitelor triburi se luptau între ei, anihilându-se unii pe alții, carpii și sarmații, supuși unor lovituri grele din partea romanilor, erau ca și distruși. În felul acesta, se lărgește și se asigură locul (spațiul) pentru populația romanică autohtonă. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
temeinică, după cutume străvechi, ca și adaptarea autohtonilor la condițiile politice noi ale declanșării migrațiilor de populații dinspre răsăritul Europei. Fiecare membru al obștii era un om liber, care poseda o proprietate ereditară, pământul nu se împărțea periodic, ca la germani și slavi. Numai terenurile aparținând întregii obști erau lucrate în comun de toți membrii ei. Produsele agricole, obținute prin munca comună, constituiau rezervele colectivității pentru anii cu recolte slabe și alte nevoi ale obștii, de pildă, tributul ce trebuia plătit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Deus, acel Dumnezeu de sinteză al filosofilor decât Sabaotul noii religii ebraice. De aici forma pur bisericească a lui Iisus Hristos, care rimează cu supus, sănătos. Tertulian și Origen amintesc că religia creștină s-a întins și la sarmați, daci, germani, sciți, fără a avea cunoștința locurilor de-aici și nici știri despre vreo biserică organizată. Însă satele românești, pagi, de unde sensul de închinător al vechilor zei, pe care l-a dobândit cuvântul paganus (păgân), au rămas cu tradiția strămoșilor geți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ideilor a fost mai limitată, tradiția mai puternică, disciplina mai relaxată. Astfel, în aceste teritorii românești sau în cea mai mare parte a lor, starea credinței și disciplinei creștinilor nord-dunăreni trebuie să fi fost foarte apropiată de cea înfățișată pentru germanii eretici (arieni) de către Salvianus: "aceștia au mai degrabă tradiții decât învățătură, fiindcă ei nu păstrează ceea ce îi povățuiește adevărul legii (creștine), ci ceea ce le-a inoculat stricăciunea unei rele tradiții. Barbarii nu știu nimic altceva decât ceea ce aud de la "învățații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spiritual al locuitorilor din nord-vest era dominat întrutotul de păgânism, lipsesc complet urmele creștine, iar populația autohtonă și-a conservat propria civilizație până în pragul secolului al V-lea, la fel și tradițiile spirituale. Sarmații (iazigii) au morminte de înhumație, iar germanii (vizigoții, gepizii) practicau același rit funerar. Locuitorii autohtoni din vest și nord-vest nu aflaseră, între 275-400, de creștinism. În concluzie, în secolul al IV-lea, viața religioasă din spațiul carpato-dunăreano-pontic este un tablou cu patru registre pe care am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
origine mongolă, germană și iraniană, în spațiul carpato-dunărean, aceasta este atmosfera religioasă în care a evoluat creștinismul autohton în secolele V-VI. Pe lângă huni, în nordul Dunării au ajuns și alani, germanici cu patrimoniul lor religios, în acest interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
huni, în nordul Dunării au ajuns și alani, germanici cu patrimoniul lor religios, în acest interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau turanic (așa le numeau vechii perși) o dovadă fiind resturile de limbă păstrate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpâni în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată să cedeze o parte a producției agricole (dijma) stăpânilor avari ei îi îndemnau pe localnici: "ieșiți, semănați și secerați, noi vă vom lua numai jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 578, evidențiază că triburile slave pătrunse în nordul Dunării, în secolul al VI-lea, erau independente față de stăpânirea avarilor.13 Pe de altă parte, subliniază Iorga, este limpede că slavii din al doilea val au cunoscut pe autohtoni prin intermediul germanilor-o dovedește numele de valahi pe care slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavii îl dau acestora. De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor la Dunăre, nu se poate lua în calcul decât secolul al V-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a o distruge și posibilitatea de a o "desnaționaliza", adică de a o asimila. Aceasta, în privința slavilor, pe de o parte, dar, pe de altă parte, slavii apar la Dunăre ca supuși ai avarilor, "mânați de dânșii" (Iorga), precum anterior germanii (goții) sub huni. Avarii reușeau să atragă de partea lor acele căpetenii slave pe care le pot folosi mai mult. Astfel, încă pe la 560, o căpetenie slavă Mezamir merge la avari-el merge din partea anților la avari, unde va fi ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era jumătate din cea plătită în Imperiu. Împrejurările sociale și etnice erau moștenite (preluate) de slavi de la triburile germanice așezate înaintea lor între latinii de la Dunărea de Jos. Slavii numeau pe romani valahi, vlahi, volohi denumire preluată de slavi de la germani care numeau pe romani Welschen.21 Anterior, înaintea slavilor, și neamurile germanice din Dacia și Moesia-goți, taifali, gepizi-au fost strângători ai dijmelor în cereale și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și vite de la daco-romani. În privința raporturilor autohtoni-migratori, istoriografia mai veche românească considera că românii s-au retras în munți (subcarpați) în fața năvălirii barbarilor, coborându-se la câmpie mai târziu, după retragerea lor (A.D. Xenopol ș.a.). Dar, în acest fel, nici germanii, nici slavii sau hunii n-ar fi putut trăi (supraviețui) pe pământurile ocupate fără acei producători care munceau pentru ei. Astăzi, concluzia judicioasă care s-a impus este aceea a unei conviețuiri între dominatorii nomazi (alogeni) și autohtonii romanici. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
închegat aici între 275-602.27 Dintre toate neamurile care au năvălit în Dacia, după retragerea romană, nici unul nu are atâta însemnătate în istoria românilor ca slavii. În regiunile sud-estice, ei au același rol pe care l-au avut, în apus, germanii. Românii sunt un popor romanic de coloratură slavă. Concret, slavii ne-au influențat sub raportul rasei (neamului), al limbii, al organizării sociale și de stat, sub raport cultural și bisericesc. Nici un alt popor, în afară de romani, nu a avut o înrâurire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tratat de geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni. De-aici legenda despre eroii eponimi Hunor și Magor. Ungurii stabiliți în stepele nord-pontice și caspice aveau ca trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cabinet, spiritul polemic. Din întreaga sa operă transpare un sentiment straniu și faptul obiectiv, că românii trăiau pe pământul Transilvaniei ca locuitori străvechi. Întrebarea ce-l frământa pe Roesler: "Cum să fie românii mai vechi decât popoarele conlocuitoare (ungurii și germanii), care aveau un nivel de viață și cultură superior la mijlocul secolului al XIX-lea și mai înainte? Singurul răspuns pe care l-a găsit el, pornind de la Sulzer, a fost să enunțe obârșia sud-dunăreană a românilor și lipsa oricărei legături
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei decât odinioară pentru căpeteniile romane... Aceștia nu aveau interes să se lipsească nici de meșteșugari care, așezați în târgușoare și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]