2,818 matches
-
Bună în secolele IV-V. Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric. Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
i erau un trib germanic estic, constituit din 2 ramuri: asdingii și silingii, care în 429 sub regele Genseric vor întemeia un regat ce cuprindea Sicilia, Sardinia, Corsica, insulele Baleare și nordul Africii. Acest regat s-a prăbușit în final sub atacurile bizantine ale împăratului
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
vandali niște perpetuatori ai culturii romane, și nu distrugători a acesteia. Unii arheologi și istorici îi identifică pe vandali cu cultura Przeworsk, și controversele legate de originea acestora îi înconjoară precum vandalii ar fi un amestec de triburi slave și germanice, lugii (lygier, lugier sau lygiani), care sunt menționați ca locuind în această zonă de către scriitori romani. Unele cadre didactice consideră că, fie lugii a fost un nume timpuriu a vandalilor sau vandalii au făcut parte din federația lugiană, care a
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
lygiani), care sunt menționați ca locuind în această zonă de către scriitori romani. Unele cadre didactice consideră că, fie lugii a fost un nume timpuriu a vandalilor sau vandalii au făcut parte din federația lugiană, care a fost compusă din triburi germanice și slave. Purtătorii culturii Przeworsk (eventual lugii) au avut obiceiul de incinerare. Incinerarea este caracteristică triburile prusace baltice. Asemănările dintre nume au dus la ipoteze ale spațiului natal al vandalilor în Norvegia (Hallingdal), Suedia (Vendel) sau Danemarca (Vendsyssel). i se
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
o provincie romană din nou, din care au fost expulzați vandalii. Aceștia s-au dus la Saldae (denumit în prezent Béjaïa din nordul Algeriei) în cazul în care au fost asimilați de berberi. Alți s-au refugiat în în regatele germanice ostrogot și vizigot. Unele femei vandale s-au căsătorit cu soldații bizantini și s-au stabilit în nordul Algeriei și Tunisiei. Războinicii vandali aleși au format cinci regimente de cavalerie, cunoscut sub numele de "Vandali Iustiniani", staționate la frontiera persană
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
automat posesorii unor funcții importante. În urma unei orgii bahice, Pomponius Flaccus devine guvernator al Siriei, în timp ce Lucius Piso devine prefect al Romei. În timp ce se afunda în orgii și desfrâu, Spania rămânea fără legați consulari, în timp ce Galia era invadată de triburile germanice, Moesia de daci și Armenia de parți. În același timp, Africa era cuprinsă de o puternică răscoala antiromană. Problema succesiunii nu a fost rezolvată, izbucnind o dispută dintre Caligula, fiul lui Germanicus, și Tiberius Gemellus, fiul lui Drusus. Tiberius bănuia
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
fost anexată de către Caligula și, ulterior, împărțită în două provincii, Mauritania Tingitana și Mauritania Caesariensis, separate prin râul Malua. A condus o campanie în nord spre Britania.A fost luată în derâdere de către istorici antici, cu gali îmbrăcați că triburile germanice de la triumful sau și trupele române comandate pentru a colecta scoici că "pradă de mare". Istoricii moderni au invocat numeroase teorii în încercarea de a explica această acțiune. Această excursie la Canalul Mânecii ar fi fost doar o pregătire și misiune
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
primul care l-a înjunghia pe Caligula, urmat de un numar de conspiratori. Suetonius scrie că moartea lui Caligula a fost similară cu cea a lui Iulius Cezar. Asasinatul ar fi avut loc în Cryptoporticus (coridor subteran). Până că pază germanica loială lui Caligula să intre în alertă, împăratul era deja mort. Gardă germanisc, lovit de durere și furie, a răspuns cu un atac dezlănțuit asupra asasinilor, conspiratorilor, senatorilor nevinovați și a trecătorilor deopotrivă. Senatul a încercat să folosească moartea lui
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
cu același sens, "Pommern". Toponimul german vine în schimb de la denumirea pomeraniană "Pòmòrze", formată din tulpinile protoslave "*po" ("după", "prin", "lângă") și "*more" sau "*morě" ("mare"). Din același sursă protoslavă provin denumirile în limbi slave de vest, incluzând și . Limbile germanice (în afară limbii engleze) și-au împrumutat cuvântul german (spre exemplu ), iar în restul limbilor predomină denumirea derivată din cea latină (, , ). Fiindcă Pomerania și-a schimbat de multe ori apartenența geopolitică, în limbile germană, poloneză și cașubiană — toate vorbite în
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
tabelul de mai jos. Primele așezari au apărut pe teritoriul pomeraniei la sfârșitul ultimei perioade glaciale, conform estimărilor făcute de arheologii, acum 13.000 de ani. Atestările confirmă prezența unor culturii diverse în epoca de piatră și epoca bronzului, popoarelor germanice în epoca fierului și mai târziu, în Evul Mediu, popoarelor slave și vikingilor. Începând cu secolul X, vecinii Pomeraniei — Ducatul Poloniei (apoi regatul), Sfântul Imperiu Roman și Regatul Danez — au început să impună influența asupra regiuni, atât în mod economic
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
Romano Catolică mai înainte ca să moară și a fost canonizat în cele din urmă. Perioada în care s-a înregistrat cel mai mare număr de antipapi a fost aceea a luptelor de supremație dintre Papi și Împărații Sfântului Imperiu Roman (germanici) în perioada dintre secolul al XI-lea și al XII-lea. Împărații germani sprijineau financiar deseori antipapii în schimbul susținerii religioase și politice a acestora din urmă. Papii, în schimb, acordau sprijin pretendenților rivali din Germania în încercarea de schimbare a
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
al II-lea în 1059 și mai ales de Dictatul Papal din 1075, al papei Grigore al VII-lea, de supremație papală față de puterile laice deci și față de împărați. Prin aceste două documente emise, papalitatea contesta dreptul sau dorința împăraților (germanici) de a se amesteca în alegerea și numirea unui papă sau a marilor ierarhi ai bisericii catolice. La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui de al XV-lea, au fost aleși mai mulți papi rivali (contrapapi), doar una
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
decurgând din ocupația lor de căpetenie - păstoritul, dispariția vechii toponimii dacice, „ex silentio”: afirmația despre inexistența izvoarelor istorice care să ateste prezența românilor la nord de fluviu înainte de secolul al XIII-lea, deci înaintea venirii maghiarilor în Transilvania, absența elementelor germanice din limba română. Roesler a ales perioada imediat următoare marii invazii mongole (1241) ca probabilă pentru o imigrare majoră, dată fiind rarefierea puternică a populației cauzată în nordul Dunării de incursiunile armatelor mongole, cât și procesul de slavizare a imperiului
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul Antichității Târzii și al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul Antichității Târzii și al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și credințe religioase relativ comune. Popoarele germanice s-au răspândit în Europa, în timpul Antichității Târzii și al Evului Mediu Timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
dominante de-a lungul granițelor romane (Austria, Germania, Olanda și Elvetia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranții germani au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv, el
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și simplu să se refere la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior "Germani" provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
vedeau triburile germanice ca aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". O a III-a sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor. Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
mai departe cu "chereion" din greaca antică, "inferior" și cu englezescul "gash". Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma: "*kar-", "*ker-", "*gar-", "*gher-". Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice și să le excludă pe celelalte. Pe de altă parte, negermanii, în principal celți, romani, greci, erau numiți "walha-*" (acest cuvânt este la originea unor cuvinte precum Wales, Vlahi, Valonia etc.). Cuvântul generic "țiuda-*" ("oameni") (care apare în numeroase nume
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
german), engleză "Dutch", olandeză: "Duits" și "Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]