12,993 matches
-
de vest, iar la mausoleu, unde erau două cozi, una foarte lungă pentru țările comuniste, alta mult mai scurtă pentru țările „capitaliste” și pe noi ne-au încadrat în cea din urmă... La Leningrad pe Volga pluteau bucăți uriașe de gheață, era decembrie, excursia se organizase în vacanta noastră de iarnă. Bărbații, parcă toți înalți și blonzi, cu căciuli din blana, tipic rusești, se conturau magic pe lângă noi prin ceața deasă a orașului; Ermitajul - un muzeu plin de comori. Când am
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când suntem hăituiți și de cuvinte, Tranșați în „adevăr” sau „ficțiune”, Lipsiți de-un firicel de rațiune, Ciocnim paharul plin cu jurăminte. Purtăm la gât doar talismanul vorbei, Atingerea-i de gheață, ca oțelul. Ea se strecoară-n jur, precum prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
a trecut în grabă Brazii s-au pornit cu toți să o vadă. Livada albită de lungi așteptări I-a dat la-ntâlnire reci îmbrățișări, Vântul supărat s-a pornit să bată Creaga la pământ stă ușor plecată. Stelele de gheață au picatat pe geam, Un copil în suflet simt că îl mai am În povestea iernii el apride focul, Bucurie multă îi aduce jocul... Iarna prea grăbită s-a pornit să dea Cu zăpezi și viscol peste țara mea, Troienite
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
sa, lăsându-i prin testament importante valori materiale: cincizeci și cinci de mii de zloți, datoria pe care o avea Adam Kisel din Brusilov, castelan de Kiev; două zeci de mii de zloți, contravaloarea moșiei cumpărată de Petru Movilă; bani gheață în sumă de șaizeci de mii de zloți polonezi și mitra de argint aurit; întrega bibliotecă în diferite limbi; toate clădirile Colegiului cumpărate de Petru Movilă, cu toate drepturile lor. Revoluție culturală Petru Movilă este cel care a reformat sistemul
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
Pe trupul tău feeric Sculptat dintr-un ghețar Nu-i pic de întuneric Lumina ți-e un dar Frumoasă ești tu, iarnă Când mi te-nfățișezi Mă ia de mă răstoarnă Pe trupu-ți, la amiezi Pe sânii-ti ca de gheață Să preget o viață aș vrea Contopindu-mă-n tine, albeață Ca să mor, să mă nasc apoi, stea Frumoasă ești tu, iarnă Și știu cât mă dorești Amoru-mi să te cearnă ... Citește mai mult FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂversuri, Bertoni D
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa”, mărturisea: Casa mea crește în beznă./ Cine a clădit-o, știe Dumnezeu./ Poate că-ntunecatul Axeman/ va fi înălțat-o// Casa mea e rece, pustie,/ ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheață al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uși/ pentru prieten sau oaspete./ N-am decât două uși,/ două: spre somn și spre moarte. Lirica lui Cornel Boteanu reprezintă un întreg confesional liric, transparent, coerent și cu o intensă
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
te aștept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am să mai știu cărarea spre ieri! Referință Bibliografică: Rătăcind cărări / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea. Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tot staFără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,Țăranii să nu simtă că vin de undeva,Din niște alte timpuri, din vremurile-acestea.Dar condamnat sînt parcă să mă întorc stingher,Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață,Și, răsucind din cheie același arc de fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi... XXXII. ACELE VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr.
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aceeași poftă și veselie din tort! Ajunși pe versantul mai animat al muntelui, gândurile Mirei se înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un tobogan de gheață, pe care se practica săniușul pe colac. Ideea în sine era extrem de tentantă. Aventură, adrenalină, râsete, bucurie într-un cuvânt. Doar propunerea șoptită a fost respinsă, pe un ton ferm, de fiica ei. Aștepta reacția. O cunoștea destul de bine. Nu
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mine. Cei din sală au Început să se foiască și să murmure. Zoran s-a Încruntat surprins și a ratat o reacție imediată. A căutat-o din priviri pe Sonia Anderson, după care amândoi m-au ațintit cu ochi de gheață. Tăcerea le-a fost defavorabilă: numele lui Fujimori a prins să circule cu rapiditate de la un om la altul, și În curând, murmurul general a cristalizat În Întrebarea fatală: unde e Fujimori? Am plusat cu tupeu: - L-a văzut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după altul - răspunse Metodiu - unul dinspre răsărit, altul dinspre apus. Când s-au întâlnit a fost jale. — Mda - încuviință Zbignew. într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La noi a bătut gheața - interveni Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dinspre apus. Când s-au întâlnit a fost jale. — Mda - încuviință Zbignew. într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La noi a bătut gheața - interveni Bijinski. A făcut rapița praf. Cădea gheața ca plumbul. La noi au bătut tătarii, pe o porțiune destul de întinsă - zise Metodiu. Au încurcat toată cânepa. — Și la noi, în primăvară - se auzi glasul subțire al Malgorzatei - a dat gălbeaza în oi, dar le-am tuns cu tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o strigă pe doamna E. din ușă: „Hai, marchizo, să ciocnim, adu și cuburile de gheață. Să ne trăiești, bătrîne, și noroc, lovele, gagici!“ Se pleacă la urechea domnului D., care a Încremenit În fotoliu, și-i șuieră „Să trăiești cu cine-ți place!“ Doamna E. dă tonul de Începere cu vocea ei de altistă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca negrii aceia dintr-un deșert african care au văzut cîndva un avion și se Încăpățînează să creadă că o să-l mai vadă o dată, așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune-mi unde e. Și atunci îți dau bilet fără să plătești. După cum vezi, casierița a înnebunit. Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să-l împuște casierița. Aveam trei posibilități. Prima era să pornesc prin oraș, să smulg de pe vreunul dintre stâlpii rămași în picioare un afiș cu poza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]