2,610 matches
-
tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are ochi albaștri. Gonește ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine e. Dacă e cine credem noi, va avea protecție până la granița cu Imperiul Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar spahii se grupară atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse drumul spre Cetatea Albă. La două sute de pași de poarta Brăneștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de mult n-am ajuns aici, unde totul Îmi amintește de copilărie... E atât de bine și atât de liniște... Îmi era dor de Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lumea lui era risipită În clipe fără legătură Între ele. Nu știa decât că Începerea interogatoriului fusese amânată din motive necunoscute și că reluaseră drumul prin munți. De câteva ori reușise să privească În jurul lui și văzuse grupuri de spahii gonind spre nord. Dacă Înțelesese bine semnele pădurii, ei mergeau spre sud. Războinicii se Îndreptau deci spre nord. Trecuseră și prin apropierea unor sate, dar locuitorii nu păreau a participa la vreo mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mică ariergardă. Era tot ce putu să vadă Erina. Apoi pătrunse și mai adânc În codru. - Hajdemo, spuse Jovanka, alăturându-i-se. Ai avut dreptate. L-ai găsit. Acum să-l ținem În viață. Repede, spre sat. Cele două femei goniră printre crengile reci ale brazilor, coborâră pe o vale Înghețată și ajunseră Într-un sat pierdut În munți. Jovanka bătu la ușa primei case din care se vedea ieșind fum și vorbi ceva cu bărbatul care deschisese. Apoi Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clește. Joncțiunea trupelor putea avea loc În cel puțin două zile. Veștile din Răsărit nu erau nici ele mai liniștitoare. Cei cinci sute de Cuceritori conduși de Amir Baian nu făceau nici o oprire. Schimbau caii din patru În patru ore, gonind zi și noapte spre Balcani. Chiar dacă forța lor nu era copleșitoare, misiunea lor misterioasă Îl punea pe gînduri pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
observatorul și văzu steagurile roșii indicând direcția est și coborând pe verticală. - Cuceritorii... atât de repede... mult prea repede... Semnalele deveniră și ele mai rapide, căci se Întâmplau deja extrem de multe lucruri Într-un timp foarte scurt. - Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei serii succesive de săgeți. Imediat după a treia serie puseră arbaletele la spate și scoaseră spadele, sprijinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pregăti cea de-a treia săgeată. Erina strânse mâna lui Oană. Apoi simți că rănitul vrea să spună ceva și se aplecă spre buzele lui. - Am câștigat... șopti căpitanul, zâmbind. Erina ridică din nou privirile spre cei doi luptători care goneau Într-un galop nebun. Și, brusc, se Întâmplă ceva ce nu putea fi văzut cu ochiul liber. Ceva ce nu puteau Înțelege decât Oană și Angelo. Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
totul logic, ci sărea uneori de la o amintire la alta, ca și cum undeva totul ar fi avut o explicație. Alexandru află, incredul, că fratele său fusese prins de pirații japonezi, că se eliberase singur și că furase un cal cu care gonise spre munți. Asta o știa Amir de la Anda, dar ceea ce urmase era mai degrabă o legendă decât o posibilitate reală. Anume că, odată ajuns În munți, Ștefănel fusese salvat de un bătrân care ridicase un zid invizibil Între copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătarii auziră semnalul de retragere era deja mult prea târziu. Câmpul de luptă de la Ștefănești devenise deja un loc al victoriei Moldovei. Dar războiul era departe de a se fi Încheiat. Păstrând ca vârf de atac grupul Apărătorilor, călărimile domnești goneau În urmărirea lui Eminek, care avea, Încă, o oaste superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Hoarda de pe Volga a ucis Întreaga ariergardă a lui Eminek și se Îndreaptă fără nici o oprire spre Nistru. La ora la care acest mesaj ajunge la tine s-ar putea ca avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult Înaintea grosului hoardei și avansează cu o repeziciune la care nimeni nu se aștepta. Ea este condusă de faimosul luptător mongol Amir Baian și mătură totul În cale. Iar pe Amir Îl cunoști. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puteau să schimbe soarta războiului. 6 iulie 1476, ora 6.00, Bivolari pe Prut Măria ta, Voi Îndeplini Întocmai poruncile primite, dar numai după ce Întreaga hoardă a Crimeii va fi alungată din Moldova. Am aproape douăsprezece mii de călăreți care gonesc de o săptămână aproape zi și noapte.După lupta de la Ștefănești am avut alte cinci ciocniri cu tătarii lui Eminek. Toate câștigate de Moldova. .Mengli Ghirai a pierdut până acum peste douăzeci de mii de oameni și tot ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tu și nici noi nu vom putea rezista prea mult. Continuăm să ne retragem spre nord. Pietro 10 iulie 1476, lunca Răutului Măria ta, Am trecut Prutul de două zile și continuăm luptele de hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să doborâm cel puțin trei mii dintre ei, prin atacuri combinate ale arcașilor și Apărătorilor. Drumul lor spre casă e presărat de morți. Sunt epuizați de această goană nebună. Noi, la fel. Am vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră, din Înălțimile munților, patrule de spahii gonind prin sate și, unele, urcând pe cărări de munte. Văzuseră și trupe de ieniceri adunând copii pe care Îi urcau În căruțe și Îi duceau spre tabere, de unde aveau să ia drumul Istanbulului, ca viitori războinici ai Semilunei. Văzuseră unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câștigat-o. Am să-ți spun. Acum stai În preajma mea și privește.” Asta am și făcut. Am privit cum trupele Ardealului au trecut munții, eliminând orice rezistență a lui Laiotă Basarab. Am privit cum oastea coboară În Moldova, fără popas, gonind spre Suceava. Am privit un loc numit Luminișul Ursului, mai sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și am ajuns Într-un moment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mea Veronică, ă...ț Te rog, puiuțul meu cel scump, să nu fii supărată că nu-ți scriu multe, căci bucuros aș scrie volume întregi dacă aș putea să mă scufund cu totul în dulcile mele amintiri; știi însă că, gonit de ocupații zilnice și nemernicii, abia am câteva momente seara nu să gândesc la tine, căci aceasta o fac toată ziua, dar să mă răsgândesc și să te sărut în închipuire măcar, dulcea mea Veronicuță șirată și cochetă și ușurică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
zis cu voce potoliă unul mai mic. E madureză. știi și tu cum sunt ăștia! — Puțin Îmi pasă, a croncănit el. Ticăloșii ăștia de străini vin peste noi, ne aduc doar nenorociri și ne iau pământul! În curând o să ne gonească de pe insula noastră. Pentru noi n-o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice tata. S-a săturat de ei. Zice că-i cazul să-i mai Învățăm minte din când În când! — Haide să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
auzit În spatele ei un strigăt ascuțit de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și amintea de când nu mai fusese obligată să gonească atât. S-a grăbit să traverseze, bucuroasă că aude claxoanele stridente ale scuterelor, iar când a ajuns pe partea cealaltă s-a uitat peste drum, la piață. Părea dintr-odată Îndepărtată și inofensivă, Învăluită Într-un nor de praf. S-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tatăl tău! Iar mami, știi cât se trezește ea de devreme! Dacă te vede cum ești acum, nu știu ce-ți face! Te rog, condu Încet, Johan, hai să ne-ntoarcem acasă! Nu, nu. Mergem la cinema. V-am promis. Goneau purtați de șuvoiul circulației pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se mișcau tăcut prin Întuneric, parcă pluteau. Se adunau, se despărțeau iarăși ici și colo, pe toată Întinderea terenurilor de sport. Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit În mașină, gonind cu ferestrele deschise, iar gândul ăsta l-a Întremat. Nu te lua după bârfe, Johan! Nu mă iau. Pot să judec și singur. știu ce faci. Dar nu-mi pasă. A continuat să se holbeze la umbrele care se Învârteau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adunat o societate amestecată: soldați și civili, printre ei mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea că toți prizonierii de origine est-germană aveau să fie transferați forței sovietice de ocupație. Regimente întregi de cazaci care luptaseră de partea noastră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]