16,018 matches
-
Blandina "pe cel ce s-a răstignit pentru ei". La rândul său, Sfântul Ignatie Teoforul trăiește starea mistică de unire cu Dumnezeu ca trăire maximală a hristificării sale: "Lăsați-mă să fiu, prin ceea ce pot ca să dobândesc pe Dumnezeu. Sunt grâul Lui și doresc să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curata a lui Iisus Hristos". Aspirația mar �tirică a Sfântului se suprapune astfel peste concepția sa euharistică. De fapt Sfântul introduce în discursul său o confuzie voită
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SPLENDOARE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 186 din 05 iulie 2011 Toate Articolele Autorului MACII Au înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu și uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roșii, roz bombon, pe tija verde, grațioasă mijesc boboci ce încă dorm. Un vânt suav poartă petale împrăștiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar sămânța într-
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de boabe de grâu. Dar această unitate, nu rămâne doar simbolică, fiindcă ea se arată în chip real prin
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de boabe de grâu. Dar această unitate, nu rămâne doar simbolică, fiindcă ea se arată în chip real prin mâncarea Trupului lui Iisus Hristos și fiindcă toți se satură din aceeași pâine, ei sunt cuprinși prin această împărtașire obștească într-o comuniune. Există, de
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
din aceeași pâine, ei sunt cuprinși prin această împărtașire obștească într-o comuniune. Există, de aceea, o pâine și un singur Trup, adică o Euharistie și o Biserică. Iisus Hristos ne cuprinde pe toți, așa cum pâinea împreună mulțimea boabelor de grâu. Primindu-L în noi pe Cel ce nu se împarte, noi formăm un tot unic. Această conștiință de sine a unității ecleziale a tuturor în Iisus Hristos euharistic, străbate ca un fir roșu întreaga tradiție și gândire patristică, începând cu
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
și mult adâncit de Parinții Bisericii. În acest fel, Sfântul Ciprian al Cartaginei spune: "Cât este de puternică unanimitatea creștină, o arată destul de bine Tainele Domnului, căci atunci când Domnul numește Trupul Său pâine ce este făcută din multe boabe de grâu reunite, El vrea să arate că întregul popor creștin pe care îl poartă în El trebuie să fie unit. Și când numește Sângele Său vin, care fiind din numeroși struguri, nu constituie decât o singură băutură, el semnifică, de asemenea
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
și pe Octavian Goga, nea Mitică îi numea „consătenii mei”, pentru că își aveau originile toți trei în ținuturile Sibiului. „După părerea mea, Cioran a fost ca o batoză: el i-a luat pe toți și i-a treierat, a separat grâul cel bun de pleavă și neghină” - mi-a mărturisit Dumitru Sinu. „În Franța, unde l-am ascultat de multe ori la diverse prezentări publice, Emil Cioran era cunoscut ca unul dintre cei mai valoroși intelectuali ai vremurilor de-atunci și-
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
timpul pe dos de-aici atâtea confuzii îmi spun necunoscuții și uneori chiar aceia pentru care locul meu de ascundere e totdeauna o casă. eu încerc doar să-i potrivesc ceasul după icoană. Exil în inimă (IV) se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul... copii din praf de pâine jucându-ne cu vara... un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
potrivesc ceasul după icoană. Exil în inimă (IV) se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul... copii din praf de pâine jucându-ne cu vara... un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul acasă. Exil în inimă (V) ce se
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
de pâine jucându-ne cu vara... un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca toți oamenii mereu îmi spun poate la anul voi aduce cu mâna mea grâul acasă. Exil în inimă (V) ce se află după ușa aceasta întrebi tocmai tu care din când în când îți strecori privirea dincolo care alungi lupii din cuvintele mele Luiza, eu nu m-aș teme de noapte decât dacă ea
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
plimba prin sat în timp ce cântau de zor : Caloiene, iene, Caloiene, iene, Du-te-n cer și cere, Să îți dea cheițele, Să deschidă porțile, Să sloboade ploile, Și să ude fetele, Să curgă cu găleata, Zilele și nopțile, Ca să crească grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
tradiția balcanică și în România încă din epoca precreștină. Ritualul, urmat de grupul de copii, este similar cu cel al unei înmormântări obișnuite. Caloianul devine astfel un mesager pentru Dumnezeu, în fața căruia va ajunge după înmormântarea lui în lanul de grâu, acolo unde acesta se cultivă, pe malul unei ape sau aruncat în fântâna unei familii, care are o singură căsătorie. După ce grupul de copii a plimbat caloianul prin sat, a venit cu el la marginea râului ce curgea în vecinătatea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre Ce-mi cântă simfonia Singurătății-albastre Versul ce curge-agale Din mine ca un râu Și vântul în rafale Pribeag prin lan de grâu Sunt martorii tăcerii Căci știu iubirea noastră Iar eu rămân aceeași Singurătate-albastră... 9 iunie 2011, Limassol, Cyprus Referință Bibliografică: Singurătăți albastre / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 160, Anul I, 09 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
stil personal, „andrișaniesco-plebean”, cu autoironie și efort asumat. Îmi întorc privirile spre un grup de tablori de o eleganță coloristică deosebită, un transfer de suflet spre „acasă”, un dor așezat printre dealurile ce au căpătat gust de pamânt reavăn, de grâu copt și fân cosit, de case părintești în care copilăria se ascunde pe după colțuri încercând să păcălească timpul. Totul pare gata pregătit pentru ca viața să înceapă din acest moment unic, conștient că relația noastră cu natura, este darul vieții venit
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
nici cu gândul, nici cu pasul, doar auzise, de la ciobanii din vale, despre locul unde urcau și se rugau, locuitori vechii dave, cei care aveau curaj și putere să ajungă pe culme și să depună jertfă în vin și în grâne Zeului lor, un zeu ca toți oamenii, adică din carne și sânge.” Dacia se lovește de rezistența Mătcii și de duritatea concepțiilor ei conservatoare, specifice lumii căreia îi aparține. Și totuși, Dacia învinge. Religia nouă învinge vechiul, păgânismul, profanul. “Chiar
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Acasa > Strofe > Timp > LANUL DE GRÂU Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Acasa > Strofe > Timp > LANUL DE GRÂU Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Acasa > Strofe > Timp > LANUL DE GRÂU Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului LANUL DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
loc de-nchinăciune Trifoi cu patru foi zâmbește către mine Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune. Doamne, sfințește-mi viața și dăruie-o cu pace Dă-mi bunătate-n suflet și-o mare de iubire Mai dă-mi înțelepciune din grâul ce se coace Pâinea credinței dă-mi-o și-un dram de fericire! Femeia-ndrăgostită În dimineața lină, pe mal de lac cu nuferi E sufletul o barcă ce-n liniște plutește Visând cu ochi deschiși, femeia ce iubește Privirile
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > IUBESC NEIUBIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aruncă-n mine toamnele-n desfrâu! Lovește-mă cu ruginiul trist! Striveșete macii-n lanul meu de grâu! Unde-am pus doar iubire-n acatist. Sropește-mă cu lacrima albastră, A inimii-ngropate-n întuneric! S-a ofilit mușcata din fereastră În galbenul cangrenei, cadaveric. Te-au obosit iubirile prea multe, Singurătatea o invoci mereu. Și obsesiv spui vrute și nevrute, Nu te
IUBESC NEIUBIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367282_a_368611]
-
și al cravatei amare, printre dinții lui Saakașvili, este încă treaz în memoria noastră!) o reminiscență a psihologiei regimurilor sovietice de acum 50-60 de ani, de pe vremea Sov-Rom-urilor, care acaparaseră „frățește” mare parte din resursele noastre strategice de petrol, gaze, grâne, dar și minereuri rare (cu care au și finalizat în acei ani bomba atomică)? Ioan SCURTU: Am aflat că în anii regimului democratic de după 1989, în România s-au retras cărți din librării și chiar s-au ars! Motivul este
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
care ocolesc, toate, România (aceasta, apropo de rolul diplomaților români!). Rusia promovează o politică de mare putere încă de la începutul sec. al XVIII-lea. Este adevărat că sovrom-urile au acaparat o „mare parte din resursele noastre strategice de petrol, gaze, grâne, dar și minereuri rare”. Sovromurile au fost desființate de Hrușciov, iar aceste bogății au intrat în proprietatea românilor. Ridicând această problemă, nu-mi pot reprima o întrebare: care este situația în prezent? Este acum România stăpână pe aceste resurse? Constatăm
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu, Prin tine-mi trăiesc divinul, ție viață-ți dau Încolțind verde-speranță bobului de grâu. Grai îți voi dărui din tăcerea iubirii Ce-n izvoare de șoapte ne scaldă luminii, Noi nu vom muri ci vom trece-n altă lume, Urmele din astă viață ne vor fi postume. Referință Bibliografică: Renaștere / Gabriela Docuță : Confluențe Literare
RENAŞTERE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368604_a_369933]