2,221 matches
-
guler. M-am luptat cu el. Am vrut să-l iau în brațe și să fug cu el. N-am putut, era dresat să dea cu capul. L-am strâns de testicule, iar el m-a apucat de mână și grănicerii m-au prins. N-am mai avut ce face. Credeam că fraierul meu din Cosmești a trecut, dar el s-a ascuns la 20 de pași de mine. În loc să fugă. Bătaie cu paturile de armă. Eu am spus că sunt
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a agățat pardesiul în cuier și s-a cufundat în locul moale, îmbietor la un somn profund. Ziua a fost nesfîrșită și obositoare. Mai întîi, la casa de filme, cîteva observații ale directorului, un tip uns cu toate alifiile: să dispară grănicerul cu cîinele, iar femeia să fie mai tranșantă în opinii, să aibă o atitudine fermă. Încă nu se știe dacă aluzia la tezele de doctorat poate rămîne; asta se va hotărî la discuția comisie de lectură a casei de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe. Acum nu mai așteaptă nimic. Poate cîrdul de ciori, să se repeadă asupra lui, să-l sfîșie. Bună ziua! Întîi zărește țeava automatului, apoi botul unui cîine-lup. N-aveți o țigară? întreabă grănicerul. Mihai scoate pachetele Kent cumpărate de la țigancă. Soldatul vrea să ia o țigară din cel început. Mihai insistă să-l primească tot. Pe celălalt îl bagă la loc în buzunar i-ar plăcea să-l ofere lui Petre Graur!... Schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
l-a chemat deja... Se aude o sirenă. Tresare. Înțelege imediat că pe drumul din spatele său trece o mașină. Miliția sau Salvarea... îi este totuna. O durere cumplită îi încinge capul. Orele trec, aducînd înserarea. O dată cu ea se întoarce și grănicerul cu cîinele. Mihai este salutat cu prietenie. Chiar și cîinele îl privește cu ochi blînzi. Apoi, rămîne iar singur: doar el, strivit de greutatea cerului. Jos, valurile s-au mai potolit. Vîntul, la fel de puternic, venit din aceeași zonă incertă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am mulțumit, am acceptat și am așteptat, curios și puțin angoasat, să văd pe cine anume hotărâseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport inițiatic. Ei bine, omul era un năsăudean de-al nostru, fugit în 1988, pe sub gloanțele grănicerilor români, prin Iugoslavia și ajuns mai apoi în America. În urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descâlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania. "Eu mi-s american, din Los Angeles, neamț din Kioln și român din Năsăud
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Customs and Ancient Laws of Russia. Londra: David Nutt. Laveleye, Emile de. (1874). De la propriété et de ses formes primitives. Paris: F. Alcan. Leroy-Beaulieu, Anatole. (1990). L’empire des tsars et les Russes. Paris: Editions Robert Laffont. Marchiescu, Antoniu. (1941). Grănicerii bănățeni și comunitatea de avere. Caransebeș: Tiparul Tipografiei Diecezane Caransebeș. Mușlea, Ion și Bîrlea, Ovidiu. (1970). Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarele lui B.P.Hasdeu. București: Editura Minerva. Riasanovsky, Nicholas V. (1961, ed. I: 1959). Nicholas I and Official Nationality
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rol important în dezvoltarea vieții spirituale îndeosebi a învățământului preuniversitar în Gorj. S-a născut în 1859 la Năsăud,tatăl său era vicar episcopal, inspector școlar al școlilor românești grănicerești din districtul Năsăudului, președintele fondurilor grănicerești și conducătorul urmașilor vechilor grăniceri între 1859-1891. Moisil a avut parte de o educație aleasă, a absolvit școala primară din localitatea natală, apoi a urmat cursurile liceului românesc grăniceresc din Năsăud. A fost un elev eminent, cu o inteligență sclipitoare, iar după absolvirea liceului a
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
nu pot nici să-l omor, nici să-l învii pe Helgomar. Trebuie să-l las așa, pentru că el este o idee. C.Ș.: Securitatea îi spune Victoriei că mormântul lui este imediat dincolo de graniță, că a fost împușcat de grăniceri în timp ce încerca să treacă la unguri. Da? A.B.: Da. C.Ș.: El reapare totuși la un moment dat și spune: „Eu sunt Helgomar, sunt în viață. Victoria este nebună, am vrut să scap de ea și atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
s-a dovedit fals. Așa. Plecăm deci la București, cu toate formularele acelea mult așteptate. La aeroport, se descoperă că de pe pașaportul meu lipsește o ștampilă. Părinții mei sunt de-acum în avion, iar eu stau dincoace de ghișeu cu grănicerii și fără ștampila aia blestemată. Norocul meu - s-ar putea să te aștepți deja la asta! - e că unchiul meu ne însoțea: a telefonat undeva și, nu știu prea bine cum, am urcat și eu în avion. În ultima secundă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
planurile se confundă, realitatea ia locul ficțiunii și invers, cei trei autori reușind prin numeroase puneri în abis „să enerveze cititorul, să facă deliciile criticii de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
României. Potrivit Codului de procedură penală, trecerea frauduloasă a frontierei era și este o infracțiune de drept comun, dată în competența organelor de cercetare penală ale fostei miliții, respectiv, ale actualei poliții, precum și a organelor de cercetare penală speciale (de grăniceri, îndeosebi). Cu toate acestea, activitatea informativ-operativă pentru prevenirea, descoperirea și contracararea acțiunilor de acest gen era dată, potrivit ordinelor și instrucțiunilor de muncă de atunci, în competența organelor de securitate, respectiv, a celor de informații interne, problematica fiind denumită, generic
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ineditului lor, luând în tot mai multe situații prin surprindere Securitatea, dar și pe celelalte autorități cu atribuții în domeniu. Cu alte cuvinte, apusese perioada în care una sau două-trei persoane se aventurau orbește spre frontieră, sperând să păcălească vigilența grănicerilor. Acum, în deceniul IX, se pleca organizat, în grupuri conduse de călăuze ce cunoșteau perfect traseele de urmat, pe uscat sau prin traversarea Dunării, călăuze bine plătite în lei ori în valută și care, uneori, reușeau să-și atragă chiar
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
în deceniul IX, se pleca organizat, în grupuri conduse de călăuze ce cunoșteau perfect traseele de urmat, pe uscat sau prin traversarea Dunării, călăuze bine plătite în lei ori în valută și care, uneori, reușeau să-și atragă chiar complicitatea grănicerilor. Se pleca fraudulos și pe mare, „evazioniștii” reușind să se ascundă în diverse nave comerciale, cu sau fără ajutorul marinarilor de la bord. Dintr-un caz complex la a cărui instrumentare am participat în perioada respectivă, menționez o acțiune de acest
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
se și întoarcă, nu ? Te faci că uiți, frati-miu, că putem dispune de serviciile omului nostru de încredere. Adică ? se grăbește să întrebe Dora. Atanasie... Are neamuri chiar aproape frontieră, la Frătăuții Vechi și doi din nepoții lui sunt grăniceri. Eu, care am serviciul meu de "informații", știu bine că nu dă greș niciodată nici la dus, nici la întors. Mai face și omul ceva contrabandă cu marfă rusească, doar trebuie să trăiască și el, nu-i așa ? Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse ușor. Calea fusese liberă ca și acum. Unchiul Vasile, tatăl lui Petrică, se împotrivise cu strășnicie ca domnul Simion să îl însoțească pentru că, zicea dânsul : "Grănicerii ruși se tem și ei de șefii lor. Se știe că dacă este prins un localnic se poate cădea la învoială că este doar un "rătăcit"; autoritățile românești depun mărturie și ostatecul putea fi liberat până la urmă. Cu un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este doar un "rătăcit"; autoritățile românești depun mărturie și ostatecul putea fi liberat până la urmă. Cu un străin lucrurile sunt mult mai grele pentru că în ochii rușilor, el nu poate fi decât spion. De Siberia le era frică chiar și grănicerilor ruși." Găsise, fără prea mult greutate, conacul mare a cărei grădină se pierdea în pădure la câțiva kilometri în afara comunei Hliboca, exact cum îi explicase domnul Simion. Acolo locuia familia de ruși, al cărui cap, pus în funcție de comuniștii de la centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei grăniceri ruși care le-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Vorbele aspre și grosolane pe care nu le înțelegea decât în parte erau însoțite și de gesturi brutale. Doi câini mari ca doi viței își arătau colții fioroși și scoteau lătrături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din șaretă cu fetița lipită de fustele ei. El a strigat cu voce rugătoare, câteva din puținele cuvinte rusești pe care le știa : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca", în timp ce mâinile scoteau la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând din sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la iveală sticlele cu băutură pregătite ca să cumpere grănicerii. În zadar. Un pat de pușcă în moalele capului și duhoarea șliboviței curgând din sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întoarcem cu 95 de ani în urmă: "Luni, 17 mai 1920. La orele 9,30, trenul regal intră în gara Cernăuți. Din toate piepturile izbucnesc urale nesfârșite. Muzica militară intonează Imnul Regal, iar o companie cu drapel din Regimentul 3 Grăniceri dă onorul. [...]. M.S. Regele (Ferdinand s.n. V.P.) în uniformă de grănicer, purtând buzduganul, însoțit de A.S.R. Principesa Elisabeta, de dl. General Averescu, [...] trec în revistă compania de onoare. Primarul orașului, Părintele G. Șandru, a prezentat pâinea și sarea, rostind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
La orele 9,30, trenul regal intră în gara Cernăuți. Din toate piepturile izbucnesc urale nesfârșite. Muzica militară intonează Imnul Regal, iar o companie cu drapel din Regimentul 3 Grăniceri dă onorul. [...]. M.S. Regele (Ferdinand s.n. V.P.) în uniformă de grănicer, purtând buzduganul, însoțit de A.S.R. Principesa Elisabeta, de dl. General Averescu, [...] trec în revistă compania de onoare. Primarul orașului, Părintele G. Șandru, a prezentat pâinea și sarea, rostind un călduros discurs de bună venire" (Constantin Bostan). Se pare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Popor” (pag. 696). Un observator obiectiv ar fi văzut că dictatorul trece cu vederea un eveniment (tot „istoric”, desigur!) pe care propaganda comunistă l-a stors la maxim doar când i-a convenit: 1907, și că aceeași propagandă uita că grănicerii din România comunistă își îndreptau armele spre „poporenii” care „alegeau libertatea”, ca să nu mai vorbim de faptul că armata va deschide focul contra cetățenilor civili în decembrie 1989. Suntem curioși ce va scrie istoricul despre acestea în următorul volum. Deocamdată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Popor” (pag. 696). Un observator obiectiv ar fi văzut că dictatorul trece cu vederea un eveniment (tot „istoric”, desigur!) pe care propaganda comunistă l-a stors la maxim doar când i-a convenit: 1907, și că aceeași propagandă uita că grănicerii din România comunistă își îndreptau armele spre „poporenii” care „alegeau libertatea”, ca să nu mai vorbim de faptul că armata va deschide focul contra cetățenilor civili în decembrie 1989. Suntem curioși ce va scrie istoricul despre acestea în următorul volum. Deocamdată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Relatare despre moartea mea este, în același timp, povestea unui bărbat din Est (real sau doar un personaj de roman), exilat la Paris, povestea unui individ ciudat, numit pe rând domnul N., apoi Tiberiu Naumescu sau Corneliu Golam, comandant de grăniceri, violator, securist, profesor, invalid și autor de romane. Un roman despre identitate, în care este analizată, la fel ca și în Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera, legătura dintre corp și suflet. Una dintre temele majore al romanului lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în cazul Annei, disprețul e produs de o sarcină nedorită (reală sau închipuită), o sarcină de care nu se poate scăpa, o sarcină imposibilă, o sarcină în urma unui „viol repetat, nebunesc“, violul din momentul X, al fugii din țară, violul grănicerilor sârbi. Atunci când corpul trădează sufletul, nu poți decât să-l disprețuiești, să-ți fie scârbă de el. Unde începe și unde se sfârșește eul?, Cum disociem eul de imaginea lui?, Cum se poate supraviețui în împărăția kitsch-ului? sunt întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]