2,116 matches
-
neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care Își schimbă locul pe cer, nisipul mării, codrii mișcători etc, pentru a sugera o agresiune În valuri și o rezistență de granit. Nici una din marile comparații romantice nu lipsește. Ele au ceva grandios și năprasnic: „Ca o stîncă naltă Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale PÎnă-n fund, În fund de vale, Astfel crunt ostașul meu...” Arta antitezei (Fiul Romei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
hidra, negurile năvălitoare de cealaltă parte) angajează, dar Într-o mică măsură, și o dialectică a elementelor. Acelea ce definesc sentinela romană, mitul, cu alte cuvinte, al trăiniciei hotarelor și al eternității ființei naționale, vin din lumea simbolurilor consistente și grandioase: falnic, tare ca un leu, stînca naltă, glasul ei tună, prăvălită - ea rumpe și zdrobește etc. La aceste imagini ale durității și forței, se asociază altele venite din aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care nu aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul vulturului... Nu el aduce prima oară munții, rîurile și fluviile (ca Întruchipări ale spiritului național) În poezie, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G. Călinescu nu-l citează (În Domina bona) printre scriitorii români care monumentalizează natura. Conachi este, totuși, printre cei dintîi care simte plăcere pentru „stîncile hioroase”, „petrele răsturnate”, „rîpele Întunecoase”’, „copacii nalți și mîndri”... El nu caută, e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să dea o prelungire pasiunii sale În marile decoruri ale naturii nu mai Încape discuție. S-ar putea obiecta că, În definitiv, și Gessner, Parny, Bartin. Leonard și, În genere, autorii „micilor poeme” din secolul al XVIII-lea cultivau peisajul grandios, frumosul sălbatic... Chăteaubriand admira pe Parny, iar Lamartine citea Încă pe Bertin și Parny... Conachi continuă o tradiție de acest fel, Însă, prin cîteva accente, se simte la el noul suflu al Veacului. Peisajul devine o expresie a pasiunii erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Între Întemeietori, Întemeietorul prin excelență - există o „impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
creștinescă care exprimă mai lămurit ideea (...) A scrie bine este, În aceste condiții, a scrie pe larg și pe Înțeles”. În versurile lui „turnul simbolizează o evaziune, dar În trecut, o desprindere de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire”. Poetului Îi este caracteristic „un spațiu de refugiu și de meditație incitantă, insecurizantă”: „Căci aceasta pare a fi particularitatea spațiului poetic al lui Alexandrescu: loc de retragere, loc de provocare a istoriei, loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
progresivă a lucrurilor. Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armonioase. Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un turneu artistic în toată țara, 40% din încasări fiind donate Comitetului de ajutorare din Bacău. Pentru strângerea de fonduri, în ziua de 3 iunie 1926, Societatea Filarmonică „Armonia” din Cernăuți, a susținut în sala Ateneului din Bacău un „un grandios spectacol muzical”. Importante fonduri bănești au fost donate cu ocazia serbărilor organizate de elevii școlilor băcăuane pe scena tot mai solicitată a Ateneului comunal. Astfel, la sfârșitul spectacolului din 24 mai, „elevii clasei a VIII-a din cadrul Liceului <<Ferdinand I
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de încă trei ori - pe 28 decembrie 1932, în spectacolul „Hoțul”, pe 4 ianuarie 1934, în comedia „Dușmanca” și în martie 1937, alături de Elvira Godeanu, în piesa „Omul și masca” -, Silly Vasiliu, Lulu Nicolau, Gh. Groner și C. Lungeanu în „grandioasa revistă a turneului Alhambra <<Expoziția Alhambra Palace>>” (28 martie 1938), dar și Grigore Vasiliu-Birlic, ce a jucat alături de colegii din trupa „Teatrul Vesel” în piesa „Teoria cocoșului” (31 ianuarie 1938). Preferințele scenice ale publicului băcăuan sunt trădate de numeroasele întâlniri
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Societatea ofițerilor din cadrul Școlii militare de Administrație -, „balul mascat și costumat al Bisericii armene”, dar și anualele baluri ale presei inițiate, separat sau în comun, de colectivele redacționale ale ziarelor locale. În decembrie 1932 „toată lumea bună își dădea întâlnire” la „Grandiosul Bal al Presei” organizat în sala Corso (fostă Alcazară de către redacțiile ziarelor „Bacăul”, „Curentul Bacăului” și „Gazeta Bacăului”. Invitațiile erau „limitate”, se cerea „ținută de seară” și se promiteau „diferite surprize, o orchestră minune și cele mai noi șansonete”. La
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cerea „ținută de seară” și se promiteau „diferite surprize, o orchestră minune și cele mai noi șansonete”. La aceste baluri participau, printre alții, „intelectualii și persoanele marcante ale orașului”, așa cum s-a întâmplat, de pildă, pe 1 aprilie 1933, la Grandiosul Bal al ziarului „Curentul Bacăului”. Baluri, serate și ceaiuri dansante, chermeze sau „serate literare urmate de dans” au mai fost organizate și de sindicate, de secțiunile locale ale partidelor, de membrii Lojilor masonice active din acea perioadă - informațiile culese din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Devenit în secolul al XIX-lea simbolul unității țării în fața amenințării străine și prototipul eroului național, Vercingetorix are o personalitate greu de desprins de această imagine legendară care îl înconjoară. Realitatea este în același timp mai complexă și mai puțin grandioasă... Revolta începe în iarna 53-52 î.I.C. prin masacrul negustorilor italieni la Cenabum (Orléans). La această știre, Vercingetorix, fiul nobilului arvern Celtill, reușește să se impună poporului său și să ia conducerea revoltei. Ce reprezintă el în Galia acestei epoci
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dă de lucru scriitorilor, artiștilor, savanților. Ajutat de Colbert, el crează Academii care asigură mișcării literare, artistice, științifice, unitatea de direcție necesară. El favorizează astfel triumful idealului clasic caracterizat prin grija pentru ordine, rigoare, respectul regulilor și imitarea anticilor, căutarea grandiosului și a maiestuosului. În anii 1660-1685, o pleiadă de scriitori, folosind admirabilul instrument care devenise limba franceză, strălucesc în genurile cele mai diverse și devin modele pentru toată Europa: Racine, Molière, Bossuet, Pascal, La Fontaine, pentru a nu-i cita
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
peisaj, tot astfel, clopotnița înaltă a nasului este indispensabilă pentru orice față, din punct de vedere fizionomie. Sfărîmați nasul statuii de marmoră a lui Jupiter durată de Phidias și veți vedea ce ruină jalnică va rămîne! Totuși, Leviatatanul are dimensiuni grandioase și proporții nobile, încît o deficiență care, pentru statuia lui Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de puternice. E limpede, prin urmare, că, din punct de vedere frenologic, capul acestui leviatan în stare vie, este o enigmă absolută. Nu avem nici un indiciu vizibil sau palpabil în legătură cu adevăratul său creier. Căci balena, ca toate făpturile într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de masa lui de spermanțet și-l privești apoi din spate, adică pe latura lui mai înaltă, ești izbit de asemănarea lui cu craniul omenesc, văzut din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
neschimbat și veșnic. El este Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului. Între Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și creaturile Sale există o legătură intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se înfățișează un grandios tablou al lumii văzute și nevăzute care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
august sau 1 mai, în RPR se mai sărbătoreau și alte evenimente de importanță capitală pentru regim. Unul dintre ele era reprezentat de către "săptamâna prieteniei româno-sovietice", care avea loc între întâi și șapte noiembrie. Festivitatea se desfășura "sub semnul popularizării grandioaselor realizări ale regimului sovietic, a popularizării luptei pe care [acesta] o duce în fruntea lagărului păcii împotriva imperialiștilor provocatori de război, pentru pace și progres". În 1949, Comitetului Județean al PMR Timiș, ca de altfel tuturor celorlalte comitete județene, i
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe de altă parte, i-au oferit lui Ceaușescu atuuri politice, fără a avea însă implicații ideologice deosebite. Mai departe, atât urmașul lui Stalin cât și cel al lui Dej aveau "O pronunțată tendință de a "rezolva" probleme prin proiecte grandioase și "campanii" care se dovede[au] nefezabile, combinate cu interferență personală și directive în toate câmpurile de activitate". De asemenea, amândoi insistau asupra necesității unei industrializări masive, combinate cu injoncțiuni asupra muncitorilor și țăranilor pentru a o pune în practică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
școli, fanfară, jocuri sportive, dansuri. Și la coreeni la fel a fost. Și cred că avem și de învățat, totul era ordonat. A fost un fel de sărbătoare, o manifestare sărbătorească" (Istrățescu în Rusan: 2001, 838; subl. m.). Manifestările populare grandioase puse în practică pe stadioane și aeroporturi începând cu anii '70 își trădează astfel sursa de inspirație. Există o mobilizare generală a poporului, de la copii până la oameni bătrâni, toți sunt mobilizați, puși la treabă, să învețe, să lucreze: unul nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a spectacolului, care ne bucură pentru că ne întărește revolta, este faptul că putem realiza performant momentele lipsei de viață. Otrăviți de doruri, ei, bizonii, rătăciți în timpurile nimicniciei, devorează mimând efectele ce impun un grandios, stupid film necunoscut. A nu trăi și a fi viu este momentul de vârf al disperării. Echipa de zgomote, echipa supraviețuirii mârșave, sincronizează secvențe după secvențe din proiectul neștiut vreodată de ei. Ce film e ăsta? Ce film? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
monumentul Marii Uniri de lîngă Fundația Regele Ferdinand (Biblioteca Centrală), au greșit făcînd zob statuia înțeleptului rege Carol I, care se afla între celelalte, ale voievozilor întregitori de neam, din curtea aceleiași Fundații, au greșit, au greșit, dar ce compensație grandioasă a avut loc după aceea, în anii socialismului victorios! Doar statuia ostașului eliberator, cu degetul mereu pe trăgaci, a fost smulsă, în 1990, de pe soclul ei din Copou și mutată, respectuos, între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și, fără să mai stea pe gînduri, solicită statului francez cetățenia. Pe care o și obține. Ei, bine, fondul acela imens de capodopere, întregit cu alte piese celebre, aflate acum în lumea largă, a constituit, nu demult, nucleul celor două grandioase expoziții, la Paris și la Philadelphia. Ce să mai spui... Recul tîrziu la Ștefan Dimitrescu. Ieri, aducîndu-mi aminte de uitatul mormînt al marelui pictor, la Eternitatea, simt nevoia, compensator, să-i văd imediat o pînză. Intru în Muzeul de Artă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]