2,341 matches
-
în plan zoologic, însă în plan mitologic pot implica travestiuri mitologice si contaminări. Taurolatria a dominat sudestul Europei încă din preistorie. Considerând bourul un animal sacru, dacii au atribuit imaginii acestuia valoare sacră, totemică și chiar apotropaică (imaginea lui apare gravată pe scuturi, pe celebrele si contestatele tăblițe de plumb, este reprodusă în figurine de lut, care nu pot avea o altă destinație decât cea ritualică). „în Dacia pontică, dar și în Dacia carpatică, afirmă Romulus Vulcănescu , taurul ținea de un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
cu vreo familie domnitoare din Moldova sau exercitarea autorității în ambele tări, în care au domnit, cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul lui Gheorghe Duca, ce a cerut în 1679, în cea de-a treia domnie, să se graveze pe sigiliul de stat al Țării Românești acvila cu crucea în cioc și bourul. Analizând originea stemei capului de bour, heraldistul Dan Cernovodeanu afirmă că el exista anterior primei descălecări a țării de către Dragoș și consideră plauzibilă teoria lui Ștefan
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale. CĂL[UGĂRUL] Și, dac-ar fi, ce-mi pasă! Chiar cruda nebunie Se poate că sub ochii-mi gravă, ca la stafie, Afunde și teribili de plumb cearcăne lungi. Fie ș-așa... e[u] nu zic... Și ce-o să fie-atunci? Chipul [cum] nebunia cea dulce m-a cuprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins. Sunt fericit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești ale căror acoperișuri ne priveau de sub pomii fructiferi, ne prelungeam privirile spre pădure, din care, atunci când ploua, se ridicau fuioare de ceață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sub aripa sa. — Ca să vezi, se distrează Roja, și eu care-l credeam un om fără inimă, dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre asta? îi propune oprindu-se în fața ușii separeului, zgîindu-se tot mai insistent la plăcuța gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele cărturar se vede Înlocuit de o vorace și volatilă prințesă poetă. Orfana logodită Logosului Își cheamă perechea, izbăvitorul: „Caută-mă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză aneantizarea și tirania, apt a se sacrifica printr-un act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie cu epitaful lui Sábato Însuși, pe a cărui piatră funerară ar fi gravat un singur cuvânt: Pace... „La pace aspira... ca orice creator, ca toți cei născuți cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce le-a fost dată ca viață și pentru care universul este oribil sau, În mod tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
refugiat, apatrid? Un străin despre care nu știm nimic. Keseru Îl asociază, deloc Întâmplător, lui B. și, astfel, și lui Koves, Obdachlosen și ei, deposedați de umbra protectoare a normalității, dar și blestemați să poarte, acum, după Auschwitz, noua stigmă, gravată În carne, a „secretului” milenar al excluderii. Francez refugiat În Germania, Chamisso resimțea o vizibilă solidaritate cu acel „Ewiger Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și În Liquidation, Auschwitz rămâne „imbatabil”, În competiția cu orice alte instituții de „educare” prin exterminare, naziste sau comuniste. „Blestemul” milenar dobândește altă anvergură, de data asta. Damnarea a Înlocuit orice identitate, tatuajul definește altă vârstă a abisului. Față de stigma gravată În carne, umbra pierdută nu mai pare decât un detaliu frivol. În coșmarul post-Holocaust, B. va refuza, și el, să-și vândă sufletul. Kurti spune despre B.: „El a evitat orice participare, nu s-a amestecat, n-a fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române pe genunchi, presupun: „Cacialma, ce zici? Turcesc, cuvânt turcesc, e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
numai pentru tine. Duane se ținea deoparte, întinzându-și gâtul. — Face progrese, nu-i așa? Se întoarse spre Karin, care stătea în spatele lui, în picioare, lângă pat. De sub gulerul bluzei sale de corp ieșeau tatuaje, o caricatură de mușchi roșii gravați pe pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un ton disperat. Aa, nu-ți face probleme. Va trebui să iau totul la mână. Se uita undeva dincolo de mine, în partea cealaltă a camerei, la niște coloane, fiecare în jur de doi metri înălțime, făcute din foi de metal gravate cu diferite forme. în vârful fiecăreia era scobită câte o gură. — La asta lucra în ultima vreme, a spus gânditor. Venea adesea sus în casă pentru un pahar de vin, după ce își termina lucrul, și îmi povestea cum mersese. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Vrei să auzi replica maică-mii, convingătoare, ca de obicei? — Las’ că, într-o bună zi, ai să vezi și tu cum e să fii părinte. Și-atunci, poate că n-o să-ți mai bați joc de-ai tăi. Legenda gravată pe aversul monedei evreiești - pe trupul fiecărui copil evreu! - nu e CREDEM ÎN DUMNEZEU, ci ÎNTR-O BUNĂ ZI O SĂ VEZI ȘI TU CUM E SĂ FII PĂRINTE. — Ce zici, Alex, mă întreabă ironicul de taică-meu, sunt șanse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un inel de aur, gravat cu simbolul SS-ului. Motivul prezenței mele aici sunt partizanii din această zonă. Tiparul acțiunilor lor denotă că sunt deosebit de bine informați. Totdeauna sau aflat la momentul și locul cel mai potrivit. Asta nu înseamnă altceva decât că undeva există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu diamante. Omul legii și-aduse aminte de copilărie. Ca ș- atunci, el se lipi de fereastră să absoarbă mirifica priveliște
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
revenirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând în capul oaselor la ora trei dimineața, în timp ce din trupul său încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel în propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă în ea. Am remarcat pentru prima oară acest lucru la înmormântarea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bunicilor și, sub el, de cutia pentru viermi de mătase. Cioplită din lemn de măslin, puțin mai mare decât o cutie de pantofi, aceasta avea un capac de tablă perforată, cu mici găuri prin care intra aerul și care era gravat cu icoana unui sfânt oarecare. Chipul sfântului se ștersese, dar degetele de la mâna dreaptă Îi erau ridicate, binecuvântând un dud pitic, movuliu, care părea foarte Încrezut. După ce s-a uitat un timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
degetul mare, fascinat de unghia care lipsește și despre care Lefty mi-a spus Întotdeauna că i-a mușcat-o o maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem la trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-a lăsat numele gravat În ciment: J.P. Steiger. Mai există și o crăpătură, unde furnicile sunt În război. Acum traversăm porțiunea de iarbă dintre trotuar și stradă. Și acum ajungem la bordură. Eu cobor. Lefty nu. În schimb, pășește În gol, la o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din care e făcută este foarte utilizat În industria construcțiilor din China. Se aplecă puțin și aproape atinse lucrarea, spunând: — Vedeți aceste deschizături? Te poți uita Înăuntru prin ele. Kitty și Desert Rose priviră Înăuntru: nu văzură decât două propoziții gravate pe interiorul pereților - „O tonă de hrană pentru un gram de istorie? Sau un gram de explozibil pentru o tonă de istorie?“. — Cine a zis asta? Întrebă Kitty. — Ray Lyman Wilbur, fostul rector al universității, răspunse Charlie. A spus odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dureroase. Din cauza radiației ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii se nășteau handicapați - fie infirmi, fie orbi, fie imbecili. Vechile religii și ideologii, care jucaseră un rol atît de important În declanșarea ultimului război, a cărui amintire era gravată ca un coșmar atotprezent În subconștientul colectiv, Își pierduseră orice putere. Însă, avînd În vedere cît de ignoranți erau cu toții și ce creiere abrutizate aveau, peste noapte au apărut, ca ghioceii, noi religii. Cele mai multe n-au avut mare influență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dat seama că era un WC public, cu două intrări și câteva ferestre jegoase sub acoperiș. Pe fiecare ușă de intrare se afla câte o plăcuță nichelată prinsă cu patru șurubele în lemnul mizerabil, iar pe plăcuțe scria numele meu, gravat cu bucle și fiorituri în metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima cu piciorul. Am pătruns pe dalele cadrilate într-o sală
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
e Cici, cu cine mai umblă Calceola Sanda-lina... Băieții erau mai toți în armată, fetele toceau pentru admitere... Și deodată fața dulce, cu nas de rățușcă, a lui Michi, miraculos feminizată de când n-o mai văzusem, deveni gravă {mi foarte gravă totuși: cu acea expresie complezentă cu care vorbești despre moartea unui cunoscut care nu ți-a fost prea apropiat) și-mi spuse repede, de parcă n-ar fi vrut să strice plăcerea acelei după-amieze însorite, că Lulu a murit. Atunci, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chinez, unul din cei despre care vorbește alchimia - un împărat chinez dansând ca păsările pe terasa mare a palatului său înconjurat de păduri dese. El ridica mâinile în sus, apoi încet picioarele, cu multă artă și siguranță. Mișcările lui se gravau în aer, ca și cum toate aceste exerciții l-ar fi pregătit treptat să se metamorfozeze în pasăre și apoi să-și ia zborul pentru totdeauna. Într-o zi însorită, la începutul primăverii, au venit la noi doi oameni ca să ne repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]