2,681 matches
-
și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai venit în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simplu angajat nu-i stârnea deloc atenția. în orice caz, Catherine Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
oțel armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu mă întreba. Chiar îmi pare rău pentru peretele ăla. Am desființat peretele cu o fluturare de mână în aer. Observasem și înainte cum culoarea ochilor lui se schimbă în funcție de starea în care se află. Acum erau mari, de un gri deschis, implorând. Nu e mereu la fel, nu-i așa? a spus mai mult pentru el. —Ce nu e? — Să o lăsăm baltă, a spus repede. M-am săturat să vorbesc despre asta. Ți-am adus ceva de fumat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o intrând în casă cu ochii mei. —în legătură cu Walter Quincy, am spus. Secretarul-confident. Acum retras permanent din funcție. A căscat ochii. Erau de o culoare extraordinară, ochii ei gri deschis contrastând perfect cu pielea. —De unde știi? a izbucnit. Apoi a părut înspăimântată. — Am fost acolo, doamnă Hammond, am spus. L-am văzut cum a murit acum mai puțin de douăzeci de minute. Așa știu. Dar dumneavoastră? 18tc "18" Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini de o ură furioasă, un resentiment teribil, pe care, ca mai toată treaba asta murdară, nu îl pricepeam. Ochii ei gri contrastau cu pielea măslinie, părând două raze de ură. în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-a dat la o parte ca să-mi facă loc, evitând ostentativ orice contact cu mine. Mai, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Tone de facturi? a spus. —Și o scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să-mi scrie. Poate că în momentul ăla îl urmărea. Scrisoarea era plină de panică controlată cu greu. Ochii lui erau gri deschis și părea relaxat complet, chiar împăcat, cu picioarele desfăcute în semn de abandon total. M-am uitat fix la el, văzând cum i se schimbă expresia cu fiecare cuvânt pe care îl ziceam. —E de la o cunoștință comună, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într o carte, „brațul lung al K.G.B.-ului, pe lîngă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a spus că i-l cânta dădaca ei când era mică. Dar eu știam că dădacele nu cântă melodii din acelea. Încă de prima oară când l-am văzut, mie nu mi-a plăcut de George. Avea părul lung și gri și era întotdeauna slinos. Avea pete roșii pe toată fața și era foarte slăbănog. Stătea destul de țeapăn pentru cei aproape șaptezeci de ani ai lui. Ochii i se plimbau încolo și-ncoace și nu te privea niciodată drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
era mereu închis când treceam eu pe acolo dimineața. Presupun că nimeni nu trebuia să se uite mai sus de primul etaj. Marmura și neonul se opreau acolo, iar restul până la acoperiș era acoperit cu placaj și cartoane, maro și gri. Sus acolo erau trei ferestre mari și lungi, care dădeau într-un balcon de lemn, ca la toate clădirile vechi din oraș. Dimineața erau de obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la uscat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de multă vreme. Tanti Mae s-a dus în spatele unei mese pe care așezaseră niște mâncare și s-a apucat să le ajute pe femeile de acolo. Mama și cu mine stăteam pe un scaun, lângă un aparat mare și gri și ne uitam la lume. După vreun sfert de oră de când eram acolo, a venit o formație. Aveau un pian, un bas, un banjo și o trompetă. Muzicanții erau din reședința de județ, cred, și erau cu toții bărbați, în afară de femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de undeva. Semăna cu cineva. S-a uitat la mine, iar eu m-am uitat în altă parte, dar nu știu de ce. Am vrut să o privesc iar și să îi văd ochii. Aveau o culoare verde-albastru cu nuanțe de gri care păreau să plece din centru. Și aveai impresia că puteai să vezi prin ei până foarte departe. Domnul Williams era în spate, așa că a trebuit să o servesc eu. Am mers la raftul cu medicamente, unde stătea ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sune credibil. De fapt, nici nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
maro închis, înconjurată simetric cu șase scaune tapițate cu piele verzuie, pe colțul căreia se află o mașină de scris care poartă urmele unei folosințe îndelungate. Un cuier pom de care este agățată o manta militară și trei fichete metalice gri, completează mobilierul. Ce este Willy? Ți-am spus că nu vreau să fiu deranjat decât dacă vin rușii, spune cel din spatele biroului aflat în imediata apropiere a ferestrei mari, parțial obturată de perdeaua oliv lungă până la podea, fără să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viața asta... Și durerea, oricât ai înțelege-o, de dispărut nu dispare, doar o înțelegi mai bine, însă ea e acolo, prezentă, și-ți dă nesiguranță, și-ți dă fiori... Viața mea a fost în alb și negru, pentru mine griul nu a existat, or se pare că e o culoare dominantă în lumea asta... Dar vreau eu să trăiesc în gri? Pot face asta cu adevărat? Unde am greșit oare? Un înțelept spunea: „Gândește-te că trăiești într-o junglă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prezentă, și-ți dă nesiguranță, și-ți dă fiori... Viața mea a fost în alb și negru, pentru mine griul nu a existat, or se pare că e o culoare dominantă în lumea asta... Dar vreau eu să trăiesc în gri? Pot face asta cu adevărat? Unde am greșit oare? Un înțelept spunea: „Gândește-te că trăiești într-o junglă și că nimeni nu-ți datorează nimic”. Și, dacă nu ai așteptări, cred că atunci nu te mai poate decepționa nimeni
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Gică să fie atent la ceva. Acum priveam toți patru la un adevărat spectacol hazliu. Mai în dreapta noastră, cam la 50 de metri, se afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceea îngustă și cu o ușă spre verso, am deschis plicul. Ce am citit, m-a pus pe roate imediat. Ușa din spate mi-a arătat drumul. Era și timpul, blonda, dincolo, făcea harachiri doi tipi înțoliți la șpiț, în gri. Am sărit un gard de beton armat, de 3 m, cu adâncituri pe undeva. Țin minte și azi acele adâncituri, căci mi-au zdrelit mâinile zdravăn. I-am așteptat dincolo de zid, pitit, și i-am achitat cu cuțitul, scurt, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rebele care năpădesc florile de pe morminte, cu pusul lumânărilor, cu lacrimile și cu rugăciunea. Acolo sus, pe deal, culcat în iarbă, totul e numai cer, greieri și miros de ierburi sălbatice. Soarele scaldă munții Trascăului, înșiruiți în diferite nuanțe de gri, în lumina glorioasă a sfârșitului de zi. Te lipești de pământ și pământul vindecă. Abia când ești acolo îți dai seama că orice zi care nu s-a sfârșit acolo, în deplină împăcare cu lumea, cu morții și cu natura
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu ca pe vremea poeziei sălbatice, în care muza închega totul într-o dulce mreajă, ci cu virgule între întâmplările și personajele unui colaj grosolan, alcătuit din tăieturi extrase la întâmplare din uriașul pachet de cărți de joc al zilelor gri de iarnă în București. Dacă era o întrebare care îmi stătea pe buze în zilele acelea și pe care nici măcar nu îndrăzneam să mi-o pun, era de ce am întors tocmai cărțile astea, și nu altele ? Undeva în fundul minții începea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de scuturat covoare privind cerul și credeam că sunt o planetă. Acum există doar un adevăr bătrân. Un adevăr de oameni mari, format din frânturi. Pentru că în epoca asta din istorie lucrurile au intrat într-o zonă de nuanțe de gri, totul s-a fragmentat și nimic nu mai poate fi luat cu adevărat în serios. Viața e un hohot uriaș de râs, și singurul mod posibil de existență este de a râde cu poftă și de a face tot ce-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s Clothes. Acolo se Întâlnește cu Jimmy Zizmo, care Îl ajută să-și aleagă un costum. ― E aproape vară. Ce zici de ceva crem? Cu o cravată galbenă, de mătase? ― Nu. Ne-a spus profesorul de engleză. Numai albastru sau gri. ― Vor să te transforme Într-un protestant. Împotrivește-te! ― O să iau costumul albastru, mulțumesc, spuse Lefty În cea mai bună engleză de care era În stare. (Și aici - din nou - proprietarul magazinului pare să-i fie dator lui Zizmo. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suspine și câteva aplauze. Pe fundalul de carton erau desenate un vas cu aburi, două coșuri de fum imense și un fragment de punte, cu balustrada aferentă. O pasarelă se Întinde spre celălalt centru de interes al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar În public bunica mea are o mutră buimăcită... ...iar creuzetul dă În clocot. Luminile roșii cresc În intensitate. Orchestra se lansează În Yankee Doodle. Unul câte unul, absolvenții Școlii de Engleză Ford se ridică. Îmbrăcați În costume albastre și gri, ies din cazan, fluturând steaguri americane, În aplauzele furtunoase. De-abia coborâse cortina când bărbații de la Departamentul Sociologic s-au apropiat. ― Am trecut examenul final, le spuse bunicul meu. Nouă treizeci! Și azi Îmi deschid contul de economii. ― Asta sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de inimă. Sourmelina Încercase s-o convingă să primească cu Împrumut o rochie cu decolteul adânc. ― Pune-ți asta și n-o să observe nimeni cum vorbești engleza, spuse ea. Dar Desdemona plecă spre tramvai Într-una din rochiile ei simple, gri cu buline maro. Pantofii, pălăria și geanta erau toate de un maro aproape asortat. Deși le prefera automobilelor, Desdemonei nu-i plăceau nici tramvaiele. Avea probleme când era vorba să deosebească liniile Între ele. Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]