KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

ai vrut să depui mărturie, iar acum nu cred că va mai fi nevoie. — Vreau să sufere. Vreau să-i doară. — Nu. E greșit. E un caz care necesită o dreptate absolută. Ea rîse. — Dreptatea absolută ți se potrivește ca halatul ăsta pe mine, pendejo. — Inez, ai obținut ce ți-ai dorit. Lasă lucrurile să meargă În voia lor și continuă-ți viața. — Ce viață? Să trăiesc cu tine? Tu n-ai să mă iei niciodată de nevastă! Ești atît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
are atîta minte Încît să-și dea seama ce ești. Ed se apropie de ea. — Și ce sînt eu? — Pur și simplu un laș de duzină. Ed ridică pumnul și tresări cînd o văzu cum se ferește. Inez Își aruncă halatul. Ed se uită la ea, apoi se uită aiurea - la peretele cu decorațiile lui din armată, Înrămate. O țintă: le aruncă În celălalt colț al camerei. Nu-i ajunse. Luă la ochi fereastra, se dădu Înapoi, ca să-și ia avînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
cu Lana Turner. Dacă Mickey nu ne dă nimic utilizabil, mă duc direct la Parker. Deconspirare totală a lui Dudley. Din prag: — Intrați sau nu? Vreți să-mi aduceți suferință? Atunci măcar aduceți-mi-o Înăuntru. Mickey Cohen, Într-un halat și cu o tichie evreiască. — Ultimul apel pentru aducătorii de suferință! Intrați sau nu? Cei trei intrară. Cohen Închise ușa și arătă spre un mic sicriu aurit. — Răposatul meu moștenitor canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

să-i povestească din gândurile ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
în jurul unei măsuțe joase, pe taburete sau pe perne, cu picioarele adunate sub noi, ca Ileana Roman, sau întinse înainte, sub masă, ca Andrei Vlădescu. „Știam și eu ce mi-ai spus. Dar trebuia totuși“, insista Ileana Roman strângându-și halatul călduros peste bluză. „Cu ce? Cum să faci asta?“, întreba Sofronie. „Dar nu vezi că până și acum nu-i e gândul decât la petreceri?“, spunea mai departe Ileana Roman. „Nu cred asta, suferă“, întrevenea Andrei Vlădescu, cu aceeași voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Ioana Sandi. Într-o absolută singurătate, i se părea. Durerile de cap și de ochi deveniseră înfiorătoare și medicul a vrut să-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
prezinte. Că ar fi trebuit să fie un gentleman și să-și recunoască vina și să se retragă fără să insiste s-o mai recucerească. Nu se mai uita la ochii ei mici și apoși, își coborâse privirile spre buzunarul halatului alb deasupra căruia erau țesute cu sânge literele numelui ei. I se părea că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot de sticlă. Nu voia să reacționeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

femei atrăgătoare și inteligente. Mai presus decât orice, furia m-a împins să fac un gest impulsiv și egoist. M-am dus drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-mă ce ciudat va fi să iau din nou masa împreună cu cineva, dar acum mă cuprindea o euforie liniștitoare. — Nu am nici o revelație de împărtășit, am spus. — Deci ieri-noapte a fost doar o încercare subtilă de a mă suprinde în halatul de casă? — A fost doar un impuls, atâta tot. M-am gândit dintr-odată cât de ciudată trebuie să pară purtarea mea. Adică, faptul că stau singur, că uneori n-am chef să te primesc, că îmi petrec tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și chiar dacă ar face-o, publicul n-ar fi interesat, pentru că e prost. Știi asta la fel de bine ca mine. Și pe deasupra, majoritatea datelor sunt protejate de Legea Secretelor Oficiale. Absurd, dar adevărat. Și oricum, când unul din cercetătorii ăștia în halat alb publică cine știe ce raport dement, ce te oprește să ceri oamenilor tăi o serie de cifre care dovedesc exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
doi repetântu-și replicile și discutând marcajele de pe podea și unghiurile de poziționare a camerelor; și curând după aceea o chemare la liniște, un strigăt de „motor“ și camerele începură să zbârnâie. Era insuportabil. Thomas o zărise pe Shirley Eaton în halat când ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
știam dacă voia să spună că era ghinion pentru pacient sau pentru personalul medical, așa că n-am răspuns. Ne-a dus într-un minuscul cabinet fără geam, în care nu era decât o targă și i-a adus Fionei un halat. — Poftim, drăguță. Poți să-l îmbraci? Poate ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a spus Fiona infirmierei. M-am întors cu fața spre perete și nu m-am uitat în timp ce și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a spus Fiona infirmierei. M-am întors cu fața spre perete și nu m-am uitat în timp ce și-a scos hainele și și-a pus halatul. N-o văzusem niciodată goală. Infirmiera i-a luat temperatura, pulsul și tensiunea. Apoi a dispărut. Peste vreun sfert de oră ne-a primit medicul de gardă, un bărbat cu aerul rătăcit, care a făcut doar câteva observații scurte înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

din baie, Julia reveni și se Întinse În spațiul rămas, mustăcind ca o pisică. Helen o studie o secundă, apoi se aplecă și-o sărută - plăcîndu-i felul În care arată și savoarea gurii ei calde, mirosind a săpun. Își puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-sii! Îl auziră spunînd. Mickey o prinse pe Kay de braț. Privea prin norul de praf. — Kay, zise ea cu vocea Înnecată. Cred că nu mai are picior. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe Kay și Cole prin locul respectiv să le arate ce fusese recuperat: trupul unei femei, Îmbrăcat și cu papucii În picioare, dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Cafea! — Cafea! — Și ciorapi. Trebuie să recunosc că m-au tentat ciorapii. Dar, știți, eu mă fixasem la o cămașă de noapte. Cămașa de noapte a lui Helen e o zdreanță; mi se frînge inima. Au căutat tot ce aveau - halate din bumbac, pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase peste ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și exclamă: — N-ai ciorapi! — A trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
țină pe unul dintre ei; celălalt se putea spînzura, se gîndiră ei, de cîrligul de haine din spatele ușii de bucătărie. — Ai funii? urmă Întrebarea lui Alec. — Am chestia asta, zise Duncan, Într-un moment de inspirație. Se referea la cordonul halatului, și-i Încercă rezistența cu mîinile. Cred c-o să mă țină. — Pe-asta ai rezolvat-o. Dar cum rămîne cu mine? Presupun că nu ai altul? — Am o mulțime de curele și chestii dintr-astea. Am zeci de cravate. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
simți tălpile? — Nu știu. SÎnt reci. Din pricina frigului, nu-i așa? Ce-ar mai putea să fie? Nu e ceva mai rău, nu-i așa? Începu să tremure. Era Îmbrăcată În ceea ce fusese, probabil, o cămașă de noapte și un halat, dar omul de la ARP Îi pusese o pătură pe umeri să-i fie mai cald. Kay strînse pătura mai mult, apoi căută altceva În jur. Găsi ceva ce semăna cu un prosop de baie, dar era Îmbibat de apă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

Voi ați face asta? Aș putea eu face asta? Nu mă cunoașteți destul de bine dacă credeți că aș putea. Ies din cadă, mă dau cu niște cremă pe petele roz solzoase de pe mâini, În spatele genunchilor și urechilor, mă Înfășor În halat și mă duc În birou să-mi verific mesajele Înainte de culcare. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Katharine, nu-mi amintesc să fi menționat o beție În mailul meu, dar comportament indecent sună excelent. Statul În pat o săptămână ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
mă stresează un pic. Ce-ar fi să iau eu o pauză și se duce el la supermarket? Imposibil, i-am zis, ar cumpăra numai prostii. Dar există o listă, Kate, mi-a replicat el rațional, pe tonul omului În halat alb, cum aș putea cumpăra prostii? Ceea ce orice femeie știe și nici un bărbat nu poate pricepe este că și-n cazul În care ar veni acasă cu tot ce era pe listă, tot n-ar aduce ceea ce trebuie. De ce? Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
când m-am dus În camera lui, lucea de transpirație, bietul de el, Îmi aluneca printre mâini ca un pui de focă. L-am dus În baie, l-am uscat - nu știu de ce, a Început să-i fie frică de halatul lui cu Piglet - și apoi l-am schimbat. Când i-am oferit un pahar cu apă, s-a Înfuriat. „Măl“, mi-a cerut el, „măl!“ De câte ori i-am zis Paulei că nu are voie suc? Îmi compun În minte reproșuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

Espadon, în salonul plin de oglinzi și decorațiuni florale, se injectaseră cu atâta Botox încât arătau ca îmbălsămate. Cada din baia mea era atât de mare încât mi-era teamă c-o să mă înec în ea. Apoi, mai erau și halatele de baie: de fiecare dată când îmi cădeau privirile pe unul dintre aceste superbe, pufoase halate de culoarea piersicii, personalizate cu cuvintele RITZ - PARIS, brodate cu auriu, nu mă puteam gândi la nimic altceva decât ce șic ar fi dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]