3,251 matches
-
încurcat de numărul mare de intrări, întrucît de o parte și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză. Călare pe o scară, un om gras, ras, tânăr, cu chivără de hârtie în cap și cu halat medical pe el alterna fluierul cu vocalizările și se extazia înaintea propriei opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui șablon, confecționat, precât părea, de el însuși, a unui feston cu fructe sintetice în partea de sus a peretelui exterior. La
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia, care poate da și lecții de pian. Dar dacă bătrânul amână mereu și moare într-o noapte, și vine Aglae și-i găsește banii? Ce om, ce om, Costache ăsta!" Pascalopol se duse de-a dreptul acasă, își puse halatul chinezesc, ceru o sticlă de Vichy, pe care-l îndulci cu puțin sirop, se plimbă prin casă, cântă puțin din flaut, cu întreruperi, menuetul din D dur-Divertimento de Mozart, apoi trecu la registrele lui, le consultă bine, iar se plimbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și fața, nefiresc de gal benă, încercând să-i zâmbească, și părul cărunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pregătit fraza patetică în timpul lungilor nopți când sora (sau Maria, sau soldatul) îl ajuta să se așeze cu picioarele atârnând pe marginea patului, singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dea drumul la gură. Et ils ont pris un drôle d’air : Sophie, Ștefan, madam Ana. Poftim... Să își închipuie că ea nu înțelege asemenea apropouri ! Ca atunci când au fost la conacul Filipeștilor, cu automobilul lui nenea Jorj, tocmai dezbrăcau halatele de dril și dădeau jos coifurile și ochelarii, când au ieșit să-i întâmpine gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-o întunece... Cu halatul de casă aruncat neglijent pe umeri și cu părul strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit familiar mustățile lăsate să crească, se va afunda în fotel, ca de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mîndrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sîmbătă dimineață, sîntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În cazul meu, după despărțirea din ajun. Îți dai seama că-ți mînca din palmă ? Se Încruntă la unghia de la picior, pe care tocmai și-o dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai mint, nu-i așa ? — Că sînt extrem de ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gînd să trimiți astea Înapoi ! strigă. MÎine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită repede la etichetă. Smythe and Foxe ! Tu știi cît de scumpe sînt florile astea ? — Nu mă interesează cît sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept. Eu am opt ! — Opt ? Lissy o fixează de-a dreptul ofensată. — Nu vreau să aud nici o teorie, spun. Uite ce e, chestia asta a fost extrem de dureroasă pentru mine. Nu vreți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
telefon dacă directorul s-a întors și-l conduce pe Mihai în pavilionul administrativ. Țineam să vă cunosc, întinde directorul combinatului mîna spre Mihai, apoi face un gest, arătînd scaunele așezate în jurul unei mese. După un timp, o femeie în halat alb aduce trei cafele și apă minerală. Mihai își expune clar și detaliat considerentele tehnice pentru care propune soluția de lipire și, în plus, vine cu păreri privind întreaga linie tehnologică, ale cărei utilaje sînt construite în majoritate din mase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ia dă-i în p... mă-si și lasă-i să-și facă treaba! Dar sînt la un pas de rezolvare, Petre! încearcă Mihai să se explice. Amice!... clatină din cap cu tristețe doctorul în Chimie, ștergîndu-și ochelarii cu poala halatului alb. Cînd ți-am spus să te duci prin cîrciumi, să observi lumea, am vrut să fiu delicat. De ce-ți ies în multe scenarii de radio sau TV personaje nereușite? Pentru că tu însuți ești un prost! Ce te frămînți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu-i dau porția de otravă!... Ca eu să-l amăgesc să se lase de fumat, se lovește el cu pumnul în tîmplă, trebuie să-i dau ceva mai bun, sau pe măsură! Petre Graur își strînge mai bine cordonul halatului, face cîțiva pași nehotărîți prin laborator, apoi, amintindu-și, arată lui Mihai să descuie ușa, iar el se spală pe dinți. La început, ieșeam pe poartă, să fumez undeva pe la cantină, ca pe vremuri în veceul școlii. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apoi intră. E Tamara. Vin din instalație, Mihai... Fără să-i adreseze vreun cuvînt, Mihai se ridică și întinde mîna spre scaunul din fața lui, invitînd-o să ia loc. Se reașază abia cînd o vede pe Tamara cum își potrivește poala halatului de doc, acoperind genunchiul stîng, ridicat peste dreptul. De ce-mi ocolești privirea, Mihai? îl dojenește Tamara. Îți admir genunchii. Rîd amîndoi rîsul lor deschis, prin care știu că se ceartă reciproc, dar se și iartă pentru un gînd necurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sunt singură și tracasată de toate cîte s-au petrecut peste zi, scena pe care o citesc adesea ca pe un tranchilizant este aceea cu Teona urcînd treptele abrupte, urmată de tine, care o necăjești mereu, băgîndu-i mîna pe sub poala halatului de doc; mergeți în tabloul de comandă al instalației de fosgenare să luați niște registre de parametri și nu mai aveți răbdare să ajungeți acasă... Ignorați chiar și faptul că reactorul chimic ar putea exploda din clipă în clipă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
casă tencuită cu stuc, avînd pe acoperiș un Moș Crăciun din neon, Într-o sanie trasă de reni. Înăuntru: lumini aprinse. Pe alee un Ford de dinaintea războiului. Prin fereastra mare Îl vedea pe Ralphie Kinnard snopind o femeie Îmbrăcată În halat de baie. Femeia părea să aibă În jur de treizeci și cinci de ani și fața Îi era tumefiată. Se dădu Înapoi din fața lui Kinnard. Halatul i se desfăcu. SÎnii Îi erau plini de vînătăi, iar pe coaste avea răni. Bud se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ford de dinaintea războiului. Prin fereastra mare Îl vedea pe Ralphie Kinnard snopind o femeie Îmbrăcată În halat de baie. Femeia părea să aibă În jur de treizeci și cinci de ani și fața Îi era tumefiată. Se dădu Înapoi din fața lui Kinnard. Halatul i se desfăcu. SÎnii Îi erau plini de vînătăi, iar pe coaste avea răni. Bud se Întoarse la mașină să-și ia cătușele și văzu clipind beculețele radioului. — Aici 4A31. — 4A31, avem o adunare la ordin. O patrulă de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
femei ușoare, cuprinse de fervoare patriotică În timpul războiului, o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făcut. — Fiule, asta Înseamnă că ni-l facem dușman pe Dudley. Clic de Închidere la derivația din dormitor. — Așa să fie, Russ. Ne vedem mîine. — Somn ușor, fiule. Vreau să fii cît mai vioi. Ed Închise. În cadrul ușii - Inez, În halatul lui, uriaș pentru ea. — Nu poți să-mi faci una ca asta. — Nu trebuia să tragi cu urechea. — Așteptam să mă sune sora mea. Exley, nu poți! — Voiai să-i vezi În camera de gazare. Acolo vor ajunge. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai vrut să depui mărturie, iar acum nu cred că va mai fi nevoie. — Vreau să sufere. Vreau să-i doară. — Nu. E greșit. E un caz care necesită o dreptate absolută. Ea rîse. — Dreptatea absolută ți se potrivește ca halatul ăsta pe mine, pendejo. — Inez, ai obținut ce ți-ai dorit. Lasă lucrurile să meargă În voia lor și continuă-ți viața. — Ce viață? Să trăiesc cu tine? Tu n-ai să mă iei niciodată de nevastă! Ești atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
are atîta minte Încît să-și dea seama ce ești. Ed se apropie de ea. — Și ce sînt eu? — Pur și simplu un laș de duzină. Ed ridică pumnul și tresări cînd o văzu cum se ferește. Inez Își aruncă halatul. Ed se uită la ea, apoi se uită aiurea - la peretele cu decorațiile lui din armată, Înrămate. O țintă: le aruncă În celălalt colț al camerei. Nu-i ajunse. Luă la ochi fereastra, se dădu Înapoi, ca să-și ia avînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu Lana Turner. Dacă Mickey nu ne dă nimic utilizabil, mă duc direct la Parker. Deconspirare totală a lui Dudley. Din prag: — Intrați sau nu? Vreți să-mi aduceți suferință? Atunci măcar aduceți-mi-o Înăuntru. Mickey Cohen, Într-un halat și cu o tichie evreiască. — Ultimul apel pentru aducătorii de suferință! Intrați sau nu? Cei trei intrară. Cohen Închise ușa și arătă spre un mic sicriu aurit. — Răposatul meu moștenitor canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-ți pur și simplu necunoscută? Cum ar fi să-ți confunzi soția cu o pălărie și să încerci să ți-o pui pe cap? Să stai de vorbă cu medicul și să nu percepi, privindu-l, decât o barbă, un halat alb și un stetoscop? V-ați gândit cât de subțire este peretele care desparte normalitatea de nebunie? Ei bine, citind cartea doctorului Sacks..." În schimb, Vlad Zo, spuneam, e un pericol în reuniuni de lucru și nu are sens să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]