3,545 matches
-
oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi întunecată? Nici pe departe. Petrecerea a ținut până către dimineață, când oamenii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de îngălată, însă, pentru a nu mai trezi, cuiva, te miri ce gânduri șucare, de curățenie. Dintr-un difuzor dărăpănat, Hora staccato a lui Grigoraș Dinicu biciuia anacronică și voioasă terasa cu umbrele decolorate, ciudat de încremenită și de pustie la ora aceea, a unui anotimp torid, canicular, când alte asemenea bombe și bombițe de cartier, din zona semicentrală a orașului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se va fi estompat și el, treptat-treptat, în plasa vulnerabilă a amintirii, putem afirma cu tărie că așa a început totul: Cu o voce subțiratecă, ciudată, surdă, de contra-tenor răgușit, ce a ales să-și exhibe oclusivele glotale, la finalul Horei staccato, înainte de bis, tocmai lângă masa de speluncă tristă, unde trei oameni serioși dovediseră, în luptă dreaptă, între opt și unsprezece halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puțin oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți dintre ei figurând la loc de cinste, pe listele cu urmăriții-general; demonstrațiile acelea de virtuozitate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înainte de a se înfrupta după o lungă perioadă de timp din carnea pe care au pregatit-o, ei o duc la biserică pentru că preotul să o binecuvânteze. Tot în prima zi ,după ce se bucurau împreună, tinerii și bătrânii mergeau la hora, care se desfășura în centrul satului și unde desigur erau prezenți oamenii de frunte ai comunității: preotul, primarul și învățătorul. De Anul Noucel mai frecvent obicei întâlnit în mai toate regiunile țării este obiceiul "uratului",practicat îndeosebi de copii. Însoțiți
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
prima și a doua zi cu “Steaua”. Pe 27 decembrie este sarbătorit Sfântul Ștefan. În Ajunul Anului Nou, dimineața, în centrul comunei se adună flăcăii din toate satele împrejurate, mascați în draci, mirese, babe, capre, urși, strigoi și dansează în horă pentru a alunga spiritele rele în următorul an. După terminarea acestui ritual, cei mici se duc cu ”Plugușorul”. La lăsarea serii flăcăii costumați în capre, urși, mirese, draci, umblă alături de un taraf din casă în casă, cântând și dansând, iar
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
este considerat zgârcit și se zice că anul care vine pământul pe care acesta îl va semăna nu va avea roade. Există vreun obicei specific acestei comune? Un obicei specific Comunei Munteni de Sus este RÂNDURILE. Rândurile constau într-o horă a veseliei la care iau parte doar flacăii din sat. Cel ce primeste Rândurile în casa sa va avea parte în noul an de bucurie, sănătate și roade în domeniul agriculturii. Împodobirea bradului vi se pare un obicei românesc sau
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
Lingurile de lemn,după ce erau opărite cu apă fierbinte erau puse la streșina casei ca să se geruiască și nu mai erau folosite în post. Tot postul nu se folosea mâncare de frupt ,oamenii trăiau mai liniștiți, nu se mai faceau hore sau nunți. În apropiere de Crăciun fiecare om mergea la biserică se spovedea și se împartășea. Casele se pregăteau de sărbătoare. Dar, frumos era pentru noi în ajunul Crăciunului când tăiau părinții porcul. Atunci când îl pârleau ne învârteam în jurul lui
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
iar noi, toți așteptam dimineața de Crăciun. În prima zi de Crăciun mergeam cu toții la biserică,stăteam la slujbă, iar la amiază când ajungeam acasă, ne așezeam la masă, mâncam,ne odihneam o oră, două ,apoi plecam în sat la horă. Aceasta se făcea în curtea unui gospodar. Tinerii dansau în curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul sau fica lor. De asemenea, băieții se prindeau în horă,învârteau hora o dată, de două ori, iar fetele se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
odihneam o oră, două ,apoi plecam în sat la horă. Aceasta se făcea în curtea unui gospodar. Tinerii dansau în curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul sau fica lor. De asemenea, băieții se prindeau în horă,învârteau hora o dată, de două ori, iar fetele se prindeau în dreapta băiatului pe care îl îndrăgea. Când se strica hora, fiecare băiat trebuia să aibă pereche cu care să danseze, iar cel care nu avea rămânea de râs. La fel
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
oră, două ,apoi plecam în sat la horă. Aceasta se făcea în curtea unui gospodar. Tinerii dansau în curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul sau fica lor. De asemenea, băieții se prindeau în horă,învârteau hora o dată, de două ori, iar fetele se prindeau în dreapta băiatului pe care îl îndrăgea. Când se strica hora, fiecare băiat trebuia să aibă pereche cu care să danseze, iar cel care nu avea rămânea de râs. La fel se întâmpla
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul sau fica lor. De asemenea, băieții se prindeau în horă,învârteau hora o dată, de două ori, iar fetele se prindeau în dreapta băiatului pe care îl îndrăgea. Când se strica hora, fiecare băiat trebuia să aibă pereche cu care să danseze, iar cel care nu avea rămânea de râs. La fel se întâmpla și în celelalte zile de Crăciun. Dacă acum lumea așteaptă Crăciunul pentru cadouri, atunci nici vorbă de așa ceva
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
Purtau cu ei un muzicant care le cânta, iar ei dansau în casa fiecărui gospodar. A doua zi copii umblau cu semănatul,semănând gazdele și urândule belșug în noul an, iar în seara de 1 ianuarie toată lumea se aduna la hora satului. Informații despre sărbătorile de iarnă de la tanti Sofica, 42 de ani. -Spune-mi tanti Sofica cum se desfășurau sărbătorile de iarnă în timpul dumitale? -Spiritul sărbătorilor se simțea încă de pe la Sfântul Andrei, pe la 30 noiembrie, când încercam să ne găsim tovarășii
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
Flăcăii în jur de douăzeci de ani se mascau ,își luau bice și tălănci, se grupau câte patru -cinci, își compuneau urături și mergeau cu uratul pe la rude și pe la fetele pe care le îndrăgeau. În timpul sărbătorilor de iarnă la hora satului,când se întorceau băieții din armată, se legau prietenii care mai târziu se transformau în căsătorii.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
dar conform obiceiului colăci, nuci, mere, dulciuri și bani. În a-3a zi de Crăciun fiind și sărbătoarea Sfanțul Ștefan tinerii merg cu colinda la cei care poartă numele de Ștefan, după care se organizează diferite activități distractive cum ar fi hore, discoteci, baluri. După sărbătoarea Crăciunului urmează Anul Nou. Pe 31 Decembrie, ultima zi a anului, pe la orele prânzului, copiii pleacă cu plugușorul pe la fiecare casă, iar în centrul satului se adună o parte din locuitori în special tineret pentru al
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
clipă mirat, parcă ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise gînditor: ― Așa-i, Grigoriță, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindcă se arătase a vreme frumoasă, Cârciumarul Cristea Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza, iar seara să se veselească și bătrânii la un pahar de băutură. Era ultima duminică din octombrie. În alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin ca vara soarele galben lucea călduț, răspândind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma hora era chiar în șosea și se legăna lin sub privirile fermecate ale femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care făcea economie, zicând că ori doi, ori trei, același lucru, dar să cânte bine și mereu), se frământau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsă capul pe piept. După un răstimp de tăcere, frământată de cântecul lăutarilor și de chiotele jucătorilor, începură să vorbească cu toții deodată, fiecare despre altceva și cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de ei înșiși. Glasurile lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altceva și cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de ei înșiși. Glasurile lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți se mândreau cu milităria lor și spuneau că tare-i frumoasă, dar și tare grea. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana cea mică de șaptesprezece ani încheiați, plinuță și roșcovană, care se prinsese lângă el în horă și se agăța acuma de brațul lui ca un lăstăruș de iederă. Când se gândea Pantelimon că va trebui să se despartă de ea, nici să n-o mai vadă cine știe câtă vreme, îl ustura sufletul de amărăciune. El a vrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor dacă nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avântul. Răspunse oftând că nu-i place jocul și primi în schimb să-i mai aducă o măsură. Asigurîndu-se astfel din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]