3,902 matches
-
politice) și, la toate întrebările care vor urma, operatorul, fără să-și dea seama, va interpreta răspunsurile în virtutea acestei imagini pe care și-a format-o. Firește că erorile de acest gen se introduc în cazul răspunsurilor vagi, mai puțin hotărâte, când subiectul ezită în alegerea uneia sau alteia dintre variantele de răspuns și ele devin mai frecvente în situația în care subiectul răspunde liber, iar operatorul este cel care plasează răspunsul într-o categorie prestabilită. b. Al doilea tip de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există o Întreagă „scenografie a așteptării” (Barthes) și ea cuprinde toate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a lumei se-ntinde-ngrozitoare” reprezintă un imens spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără hotare, pustietatea (cîmpia) este altă imagine a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se dovedește și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau se deschide) Într-o clară figură a solitudinii. Poemul este scris cu o vădită rea dispoziție. Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu le-ar fi fost greu să găsească printre ei veriga slabă pe care s-o constrângă să dea la iveală totul. Se suspectau unul pe altul, precauți, prudenți, bănuitori, pregătiți să se apere, să fugă, să nege, dar totodată hotărâți să intre în acțiune atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu înceta a-i convinge să fie neabătuți chiar și în absența
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un loc mai puțin blestemat. Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și cotropit de oleandri; broscoii s-au adunat în bătătura lui Agnese: de la fereastră femeia i-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ani e mare lucru. Te omoară praful și aerul îmbâcsit. De-aia ne însurăm devreme, să ne putem vedea nepoții. La patruzeci de ani ești bătrân. Mare lucru dacă nu te scoate și la pensie. Rada se așeză în fața lui, hotărâtă să ia paharul în care își înmuie buzele. Îi plăcu, mai gustă o dată. — Ar trebui să-mi fie milă de dumneata ? întrebă. — N- are de ce să vă fie, zic eu. Noi știam asta când ne-am angajat. Așa a fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a nu obosi bolnavul, plecară. Gonzalv tot nu se hotărâse să se ducă și se apropiase chiar cu scaunul de Conțescu. Ioanide înțelese îndată că doi adversari ședeau față-n față, unul pe divan și altul pe scaun, amândoi smeriți, hotărâți a lupta pe viață și pe moarte. Era curios să știe cine va învinge. Gonzalv, care la început i se păruse numai caraghios, începu să-l intereseze ca un individ relativ mai complex. Părea prada unei anxietăți secrete, ca unul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vederi înguste, își dădu seama îndată că fiul ei nu suportă conversația pe această temă, înregistrînd sugestia lui de a se închide discuția. Acceptă deci scoaterea de pe ordinea de zi a referatului despre articolul din revista străină asupra lui Ioanide, hotărâtă și ea, ca și noră-sa, a se ocupa personal de această afacere. Răspunse la chestiunea despre sănătate: - Nu tocmai bine, scumpul meu, am sufocații noaptea.Ori pilulele nu-și mai fac efectul, ori farmacistul ăstălalt nu le-a preparat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de jurnale, nici o carte, nici o hârtie. Pentru un student, cam puțin. În dulap nu se aflau decât haine și lenjerie. Ioanide știa precis că altădată Tudorel își umplea odaia cu fel de fel de fleacuri, fotografii, cărți, încît avu impresia hotărâtă că, înainte de a pleca, de astă dată băiatul își ridicase lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav verde, ce cădea în jos acoperind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după o pipăire îndelungă mi s-a făcut o propunere, fiind admis deocamdată într-o unitate exterioară, formată din simpatizanți elevi, sub conducerea unui instructor, care din punct de vedere intelectual lăsa de dorit (scopul nostru, alegând ca instructori oameni hotărâți, lipsiți de complicație cerebrală, e de a încerca tăria sufletească a tinerilor intelectuali, de obicei plini de amor propriu). Sensul intim al Mișcării nu mi s-a destăinuit, dar când eu am dovedit a-l fi intuit am fost imediat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alte de acestea, trimițând înainte un camarad care nu lua parte la acțiune și nici nu era informat asupra scopurilor noastre. Am cerut chiar la telefon primăria, ca să-mi fac o idee când se află la post autoritatea. În ziua hotărâtă am plecat îmbrăcați toți cu trench-coat, cu câte o mască neagră venețiană și cu câte un revolver de alarmă în buzunar. Acestea funcționează cu niște capse în formă de gloanțe, ca și pistoalele-jucării, însă seamănă perfect cu revolverele adevărate, sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucruri decisive, pe care mulți dintre oamenii noștri așa-ziși de răspundere nu le știu. Forțele tinere vor inunda toată Europa, G. Călinescu de la Gibraltar până la Caucaz și de la Oceanul Glacial până la gurile Nilului. În acest iureș soarta noastră e hotărâtă. Trebuie neapărat să ne alăturăm forței irezistibile £spre a scăpa de distrugerea totală¤. Marile imperii sunt osândite a fi promovate tocmai de elementele mici și dinamice pe care le-au înghițit. Minoritatea conduce majoritatea. Așa s-a întîmplat în Imperiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestui neam prea mult umilit de vitregia partidelor politice. "Acuzatul" (?!) are frumusețea aspră a voinicului, nu efeminarea dulceagă a generațiilor culcate în puf. Fața lui bătută de soare evocă secerișurile și vânturile drumurilor de țară, vocea lui e bărbătească și hotărâtă ca a flăcăilor încercați în lupta cu glia" etc. Gazeta defavorabilă scria însă așa: "Procesul ale cărei dezbateri le publicăm dezvăluie o tristă mentalitate, strecurată în sufletul unor tineri, prin înrîurirea unor agenți provocatori și a oamenilor politici lipsiți de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș cu sila. Atunci începea toiul comediei. - Azi n-am putut trece pe la Pomponescu, era primascăpare a lui Hagienuș, tocmai poimâine pot să merg, când e ședință la madam Pomponescu. - Ei, ce-ai făcut cu memoriul? amintea Petrișor în ziua hotărâtă. L-ai dat? Hagienuș lua o mutră viclean umilă. - Uite, să mă bată Dumnezeu, copii, dac-a fost posibil!N-am rămas un moment singur, n-am avut cum să-i vorbesc între patru ochi! G. Călinescu În fine, venea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
venea vorba de el, nu mai reacționau cu stimă sau cu teamă de a se compromite. O întîmplare neînsemnată produse o impresie adâncă asupra lui Pomponescu. Invitase la masă pe Smărăndăchioaia și pe Smărăndache, întîlniți accidental pe bulevard. În ziua hotărâtă, la prânz, așteptă G. Călinescu posomorât până la ora unu, tresărind la cel mai mic zgomot. Invitații nu apăreau. Smărăndache nu comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine ziua și ora
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dornice de reformă, ca și prin strădaniile de a spori resursele pentru combaterea SIDA și a altor boli infecțioase. Succesul obținut din implementarea acestor programe va însemna o investiție substanțială în puterea blândă americană. La fel și în cazul promovării hotărâte a procesului de pace în Orientul Mijlociu. Consilierul pentru securitatea națională Condoleezza Rice declara că "America este o țară care trebuie să militeze pentru respectarea valorilor și să asigure o viață mai bună pentru oamenii din întreaga lume... Nu e vorba
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
clientului descoperirea unor tipuri de comportamente și de strategii de acțiune eficace pe care nu le-a practicat până în prezent, dar care i-ar permite să reintre în normalitate. Respectivele exemple nu constau în comportamente la îndemâna oricui, ci în gesturi hotărâte și curajoase caracteristici care le conferă "exemplaritatea". * Tehnica exemplului tipurilor obișnuite de comportament caută să-i sugereze clientului o serie de modele acționale imediat utilizabile, care nu comportă eforturi mari de asimilare, întrucât ele sunt practici cotidiene ale tuturor oamenilor
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
ne dăm seama de ce dorește celălalt ceea ce cere. Este, totodată, indicat să-l facem să vorbească mai mult decât vorbim noi. Dacă negocierea intră în impas, atunci: • aducem în discuție date noi; • stabilim o pauză; • ne situăm pe o poziție hotărâtă sau îl întrebăm care ar fi cerința care ar duce la încheierea negocierii. Nu facem niciodată o concesie fără a primi ceva în schimb. Încheierea negocierii În încheiere, dacă negocierea a avut loc, îi vom mulțumi persoanei respective. Indiferent de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că ființele umane care compuneau firma în calitate de investitori, de proprietari, de manageri, angajați și așa mai departe mor de asemenea. O formă mai puțin eficientă de cooperare este înlocuită cu una mai eficientă. Concurența de pe piață nu este, în mod hotărât, la fel precum concurența din junglă. În junglă, animalele sunt în concurență pentru a se mânca unele pe altele sau pentru a se anihila reciproc. Pe piață, întreprinzătorii și firmele sunt în concurență unii cu alții pentru dreptul de a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
început, în măsura în care el a primit hotarul care-l constituie și în virtutea căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a primit hotarul care-l constituie și în virtutea căruia el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de faptul că este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el este ceea ce este. Tocmai pentru că au primit hotare, pentru că nimic nu mai e de clintit în starea lor, pentru că totul este fest, ferm și nemodificabil - "lucrurile sânt hotărîte". Ele sânt hotărâte "din eternitate" și "de la începutul lumii"; ele sânt hotărâte "o dată pentru totdeauna". În măsura în care este un "lucru", omul este, la rândul lui, "hotărît". El a primit, am văzut, hotare: el este, el este finit, el este conștient de faptul că este, el aparține unui sex, unei rase, unei epoci etc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe noi și ceea ce este diferit de noi, luăm și dăm forme prin lumea nesfârșită de proiecte din care se alcătuiește viața noastră. Cu fiecare proiect și cu fiecare act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla în permanență dincolo de noi. Sîntem mereu înaintea noastră, sîntem în pasul plănuit, în forma visată, în hotarul râvnit. Trăim în raza voinței, dorinței, hotărârii, libertății. Trăim
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca punct ferm prin care mă definesc și prin care îmi definesc relația mea cu lumea. Hotărârea se mișcă pe terenul certitudinii: hotărîndu-mă, fac dovada faptului că știu ce am de făcut, că dețin certitudinea în privința actelor mele. Ele sânt "hotărîte", au primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]