6,564 matches
-
se pare că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR (Epuizat de efort.): Nu pot... Nu reușesc să-mi amintesc. GUFI: Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cât mai subțire posibil! PARASCHIV (Curăță enervat.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu te grăbi. Avem timp. Important e să facem o treabă bună... Uită-te la mine... Trebuie să cureți încet, cu milă, ca și cum ai jupui un iepure... Din cauza ta pierdem bucăți foarte mari de miez... Fiecare firimitură se adună... E păcat... PARASCHIV: M-am săturat de cartofii tăi! MACABEUS: Rău faci. Nu trebuie să te saturi. E foarte important să cureți cartofii cât mai subțire. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
auzise ani de zile de mai multe ori pe zi. — Leichenträger zu Wache, fredona ea. O limbă frumoasă, nu-i așa? Traducerea? „Cărăuși de cadavre, la corpul de gardă“. Asta mi-a fredonat bătrâna. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI CINCI ȚESTOASA ȘI IEPURELE... Așadar iată-mă aici în Israel, prin propria mea voință, deși celula îmi este ferecată și gardienii mei poartă arme. Mi-am terminat povestea și tocmai la timp - fiindcă mâine începe procesul. Iepurele istoriei o întrecu și de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bătrâna. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI CINCI ȚESTOASA ȘI IEPURELE... Așadar iată-mă aici în Israel, prin propria mea voință, deși celula îmi este ferecată și gardienii mei poartă arme. Mi-am terminat povestea și tocmai la timp - fiindcă mâine începe procesul. Iepurele istoriei o întrecu și de data aceasta pe țestoasa artei. N-o să mai fie timp de scris. Din nou trebuie să iau calea aventurii. Sunt mulți care vor depune mărturie împotriva mea. În favoarea mea, nici unul. Acuzarea, după cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să nu dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locuri și m-aș fi mulțumit să iernez la Xuhe, de pildă, ignorând cu ușurință vibrația aerului și sunetul exploziilor de manevră ale bazei de MIG-uri. Oamenii - destul de rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pădurea se unduia în vânt și scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua razna pe câmpuri, se strecura pe cub poartă, intra în pagodă, se oprea, mustăcea. I-am întrebat pe frați, așa cum urma să-l întreb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întrebarea „ce e nirvana?”, deși el unul avea gura slobodă. Nu s-a supărat că nu i-a ieșit pilda; o mulțime de novici cunosc o mulțime de pilde. În clipa când a ajuns cu discuția la Respirația Cerească, un iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea noastră. Țin minte foarte clar imaginea, pentru că duceam la nas o ceașcă de ceai și în mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui. Animalul a mișcat din nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
discuția la Respirația Cerească, un iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea noastră. Țin minte foarte clar imaginea, pentru că duceam la nas o ceașcă de ceai și în mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui. Animalul a mișcat din nări - semăna cu un popândău, urechi mici, date pe spate - și a început să roadă sandaua lui Chu Mu. El căuta corelații mistice; pe chip i se citea dorința de a afla ce semnifică un iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iepurelui. Animalul a mișcat din nări - semăna cu un popândău, urechi mici, date pe spate - și a început să roadă sandaua lui Chu Mu. El căuta corelații mistice; pe chip i se citea dorința de a afla ce semnifică un iepure rozându-ți piciorul. Zâmbea în mod budist. Înțelegea, da, da, înțelegea legătura tuturor lucrurilor, consumul, renașterea. Mi s-a făcut scârbă și am aruncat ceaiul asupra sandalei. Era fierbinte. Sacul de călătorie îl aveam pregătit alături, așa că n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi plăcea ce făcusem, dar făcusem un lucru drept. John nu va fi niciodată Chu Mu. Și Xuhe are prea multe animale. Am decis să urc până la Fang Da, unde într-adevăr n-am mai văzut ciobani și avioane și iepuri, ci o grămadă de mierle. Fluierau în cuiburile încropite în pagodă și lângă cascadă. Vremea se strica tot mai mult, un frig pătrunzător cobora din munte în câmpie, iar eu îi dublam tăria urcând pantă după pantă. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații, de parcă cel care se cățăra ar fi fost orb. Hai că aproape ai ajuns, zise el. Aoleu - nu, e bine, nu vă faceți griji. Ben tresări ca un iepure care zărește un câine. — Până la urmă el de ce s-a urcat până aici? făcui eu încet, către Bez. Ridică din umeri. Cică el răspunde pân’ la urmă, că el e șefu’. Ete na. Deși, să știi că tipul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
visele lui? Trebuie că erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al acelei lumi canine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l apere de ploaie pe drumeț? Jumătate din rasa noastră este parazită și, ca să-i hrănim pe acești paraziți, tăiem pădurile și pârjolim câmpurile. Să-i tăiem pe ei: să-i sterilizăm, ca să nu mai continue să se reproducă precum iepurii și să lăsăm în pace pădurile și câmpurile! — Pentru Dumnezeu, Inti! Ai întrecut măsura!, protestă preotul. Se întoarse spre Paula arătându-l pe Inti cu mâna. Ai grijă de el, sau va sfârși la balamuc. — De ce?, întrebă ea cu naturalețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și ziua să fie mai lungă? Spera că celor mai mulți dintre oameni le lua la fel de mult ca lui să-și dea seama de asta cu fiecare an care trecea. Trecu Podul Scalzi și intră pe străzile care formau o galerie de iepuri ce Își Împletea drumul Înapoi spre apartamentul său. Deși cei mai mulți dintre oameni mergeau la gară sau la depoul de autobuze Piazzale Roma cu barca, câțiva trecură pe lângă el, chiar și la ora aceea. De obicei, În timp ce mergea pe jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare galben ca spicele de grâu și pomi proaspeți, înmuguriți. Iepurii scoși de magicieni din pălării sunt ceva minor pe lângă spectacolul ce-l face minunata regină, Primăvara. Cât de frumos și încântător este acest anotimp, Primăvara!
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
și s-a dus. X Xenia are un pix Și la ora șapte fix Lasă pixul și-un creion Și cântă la xilofon. Exersează,exersează Și pe toți exasperează. Un dovleac a explodat, Că n-a fost examinat, Iar un iepure de-un cot Se exprimă prea de tot... -Vai! - exclamă un țânțar Este extraordinar! Z Zece zebre și-un zebroi Pasc pe câmpul de trifoi; Și cum stau așa-nșirate, Îndungate și-nvărgate, Zici că Leana a spălat Și întinse la uscat
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
schițat un zâmbet, amintindu-și-l pe Tarquin plimbându-se cu o delicatețe teatrală prin casă, în timpul evaluării. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1, dulceață. Cine e la telefon? A, divinul Hugo. Ce absolut minunat! Spune-mi, dragul meu, mi-ai vândut ascunzătoarea sau nu? — Păi, am pe cineva care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de magie, dar cine este magicianul și cine este iepurele scos din joben, la această întrebare poate să răspundă cineva din public? Își imagină - rămăsese tot în mijlocul camerei, nu făcuse nici măcar un singur pas înspre geamantan, prelungea tranziția către Marea Surpriză sau către Marea Bătaie de Joc a Luciei - cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cerul, ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]