7,468 matches
-
greșim în primul rând față de providență ale cărei legi ne condamnă în mod clar și obiectiv. A ne cere iertare în primul rând de la Dumnezeu și a regreta faptele din trecut, respectiv pocăința este o condiție esențială pentru a primi iertarea prin jertfa Domnului Isus care a executat pedeapsa pentru păcatele noastre ale fiecăruia. Așadar, iertarea divină este mijlocul prin care ni se spală haina conștiinței și devenim curați. Aceasta este iertarea care ne dă pacea interioară, o pace care întrece
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
obiectiv. A ne cere iertare în primul rând de la Dumnezeu și a regreta faptele din trecut, respectiv pocăința este o condiție esențială pentru a primi iertarea prin jertfa Domnului Isus care a executat pedeapsa pentru păcatele noastre ale fiecăruia. Așadar, iertarea divină este mijlocul prin care ni se spală haina conștiinței și devenim curați. Aceasta este iertarea care ne dă pacea interioară, o pace care întrece orice logică omenească și mai mult, nu mai depinde de împrejurările vieții. Însă, pacea aceasta
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
respectiv pocăința este o condiție esențială pentru a primi iertarea prin jertfa Domnului Isus care a executat pedeapsa pentru păcatele noastre ale fiecăruia. Așadar, iertarea divină este mijlocul prin care ni se spală haina conștiinței și devenim curați. Aceasta este iertarea care ne dă pacea interioară, o pace care întrece orice logică omenească și mai mult, nu mai depinde de împrejurările vieții. Însă, pacea aceasta include și iertarea față de semeni și în special a dușmanilor de care nu ducem lipsă niciunul
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
mijlocul prin care ni se spală haina conștiinței și devenim curați. Aceasta este iertarea care ne dă pacea interioară, o pace care întrece orice logică omenească și mai mult, nu mai depinde de împrejurările vieții. Însă, pacea aceasta include și iertarea față de semeni și în special a dușmanilor de care nu ducem lipsă niciunul dintre noi. Am întâlnit oameni care duc povara neiertării în ei și se rănesc pe zi ce trece, nelăsând din orgoliul lor și nevrând să accepte imperfecțiunile
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
totuși, trăi în liniște, tolerându-ne unii pe alții și având răbdarea care stă la baza fericirii noastre chiar, dacă ținem cont că în anumite condiții chiar și cei pe care ii iubim ne greșesc și ii iertăm fără șovăire. Iertarea este motorul care face ca viața să meargă mai departe. Este noul început al fiecărei zile chiar și înourate și o poate face să pară însorită. Iertarea este veriga dragostei care leagă inimile unele de altele prin compasiune și înțelegere
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
și cei pe care ii iubim ne greșesc și ii iertăm fără șovăire. Iertarea este motorul care face ca viața să meargă mai departe. Este noul început al fiecărei zile chiar și înourate și o poate face să pară însorită. Iertarea este veriga dragostei care leagă inimile unele de altele prin compasiune și înțelegere. Este acordarea unei sanșe permanente de schimbare a celuilalt, iubindu-l ca și cum ar fi perfect. Este o acțiune de generozitate pe care o putem învăța de la Dumnezeu
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
viața. Deoarece acestora chiar dacă le ierți toate faptele făcute față de tine, ei se vor simți îndreptățiți și vor continua să aibă același mod de a gândi. De aceea este și zicala aceea că "oamenii nu te iartă dacă ești fericit". Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde, spunea cineva odată. A greși e omenește, dar a ierta este dumnezeiește. Am avut o perioadă când am descoperit cât rău mi-au făcut unii oameni care de altfel mă lingușau și
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
râde la urmă, râde mai bine. Cu timpul, această amărăciune s-a risipit precum ceața într-o zi de iarnă și soarele iubirii m-a făcut să văd lucrurile într-o lumină mai mare. Deși nu și-au cerut niciodată iertare de la mine și au continuat, într-o măsură, aceeași obsesie și comportament de prost gust (care denotă lipsa de instrucție și de caracter, în ciuda faptului că unii se țin și educați) am iertat oamenilor ce mi-au făcut și mi-
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
lege). Așadar, scopul nu scuză mijloacele niciodată! Chiar daca cineva nu crede in Dumnezeu este obligat.să respecte legile statului unde trăiește și principiile care stau la baza unei societăți umane. Marina GLODICI Cluj-Napoca 6 martie 2013 Referință Bibliografică: Marina GLODICI - IERTAREA CARE NE DĂ PACEA / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 796, Anul III, 06 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
Dar m-am cam scăpat la... kile! Ce fericit sunt, Doamne sfinte, Că unii tot îmi zic poet, Dar pot să jur, încă-s cuminte Și n-am făcut nici... diabet. Aș veni la tine, azi, umil, Să îți cer iertare, Ție, Să mă dojenești, ca pe-un copil, Dar mă tem, de veșnicie!... De-aceea, te rog, Doamne sfinte, Să-mi dai putere să greșesc, Femei, cât poți, să mă alinte Și, de-o să vrei, mă pocăiesc În raiul Tău
CE FERICIT SUNT, DOAMNE SFINTE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345694_a_347023]
-
somnul agitat, / tu, astru drag al nopților senine / ce veșnic fost-ai nemișcat / și tu, albastră mare / cu valul înspumat / cătați-mi fericirea, / vă rog neîncetat!”, fericirea pierdută nu o va regăsi... și-atunci, chiar dacă tardiv, încearcă să-și ceară “Iertare”: “Aș dori să-ți cer iertare, / Chiar de nu ești lângă mine, / Să rostesc cu voce tare, / Chit că îmi va fi rușine, // Tot păcatul vieții mele / Și greșelile ascunse. Sunt mai multe decât stele / Și sunt greu a fi
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
nopților senine / ce veșnic fost-ai nemișcat / și tu, albastră mare / cu valul înspumat / cătați-mi fericirea, / vă rog neîncetat!”, fericirea pierdută nu o va regăsi... și-atunci, chiar dacă tardiv, încearcă să-și ceară “Iertare”: “Aș dori să-ți cer iertare, / Chiar de nu ești lângă mine, / Să rostesc cu voce tare, / Chit că îmi va fi rușine, // Tot păcatul vieții mele / Și greșelile ascunse. Sunt mai multe decât stele / Și sunt greu a fi pătrunse...” Fără a i se atenua
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
din parabolă, pentru că El „nu voiește moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu”(Iez. 33, 11).” Așadar, prin pocăința permanentă ne pregătim pentru pocăința ca taină, în care ni se împărtășește harul iertării și dezlegării din partea duhovnicului în numele Sfintei Treimi. Deci, pocăința ca Taină nu se poate despărți de pocăința unei vieți întregi, ci una presupune pe cealaltă și o solicită, una fiind completată de cealaltă. Urmărind cu atenție această pildă a fiului
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă strădania de îndreptare, dorința de înnoire (și aceasta este, desigur, un dar a lui Dumnezeu) pe care o face credinciosul. A doua parte însă o reprezintă harul iertării, pe care Dumnezeu îl împărtășește prin mijlocirea slujitorului Său investit cu această putere, ca urmare a puterii date Sfinților Apostoli și prin ei urmașilor legitimi până la sfârșitul veacurilor”. Sunt, apoi, unii creștini care se îndoiesc de posibilitatea, mai ales în
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
a cădea în păcat, dracii ni-l înfățișează pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, spre a ne îndupleca mai ușor la păcătuire; iar după ce am căzut în păcat, tot el ni-l înfățișează ca aspru spre a ne îndoi de iertare și a cădea în desnădejde” (Scara, Cuv. 5, 11) de aceea - continuă același sfânt - „nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi și nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăție și fără îndoială că îngerul
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
sunt mulți creștini hotărâți să facă pocăință, dar puțini sunt cei care știu cum trebuie făcută adevărata pocăință. Nici într-un caz ea nu înseamnă părăsirea Bisericii. Numai aici omul va învăța să facă adevărata pocăință. Numai aici este harul iertării încredințat ierarhiei sacramentale, primit și transmis prin succesiune apostolică. Stelian Gomboș. Referință Bibliografică: Pilda Fiului Risipitor - Evanghelia de la Luca - cap. 15, verset. 11-32. / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 788, Anul III, 26 februarie 2013. Drepturi de Autor
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
suflet azi ninsorile-mi sunt albe Sunt amintirile care dau curs, Ai mei care demult pe deal s-au dus Întorși sunt azi în lacrimile-mi calde. Crăciun cu Labis... el a plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă, ehei! stea
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
îți va lumină drumul precum o candela. *Cu Isus pe cruce suie, sângele să-l bați în cuie... *De la iesle la Calvar crucea izvodește hâr. *Isuse, pe umeri ne duci, lemn înflorit pentru cruci... *Crucea-nflorind în spinarea Măicuței, ne-aduce iertarea... În biserică inimii mele ai înălțat, divinule Mire, din rănile tale grele, crucea ta de iubire... *Ajută-mă, Doamne, să nu-Ți crucific Lumină! CEZARINĂ ADAMESCU 12 SEPTEMBRIE 2011 Referință Bibliografica: MEDITAȚII PE MUNTELE CRUCII / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
nimănui. Fiind Dumnezeu, ne cunoaște biografia în întregimea ei. Din păcate, comportamentul fariseului, prin modul său de abordare a lui Dumnezeu, în loc să-l fi înălțat, l-a pogorât, pe când vameșul, prin zdrobirea și lovirea inimii, a obținut gratitudinea lui Dumnezeu. Iertarea și bunăvoința lui Dumnezeu. În actul liturgic, gesturile sunt de o importanță covârșitoare. Dumnezeu, în relație cu vameșul și, prin el, cu toți oamenii, asemenea lui, nu Se dezminte. Duhul umilit, inima înfrântă și smerită a vameșului nu au fost
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv dar și atotștiutor și, mai cu seamă, atotdrept!... În dezbaterea și evaluarea noastră valorică și axiologică, ce este de cele mai multe ori pur subiectivă și, mai mult decât atât, răsturnată, ignorăm
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
aparțin, împreună... Și totuși, dureros semn de întrebare... Doar în neființă oamenii își pot găsi liniștea? Ploaia ivită din senin în plină vară a pus capăt emoționantei vizite. Am plecat din cimitir cu un gând pios adus bunului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre și a celor mulți care nu și-au găsit liniștea în viață. Am revenit la viața care își cerea drepturile. Am continuat excursia... Nu este ușor a fii optimist în orice împrejurare, și totuși, admirăm nespus de mult
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
parcurs încă doare... Cu tălpile goale pășesc peste anii Trecuți fără rod...și pustii... Iar rănile dor și-mi sângeră gândul Că, Doamne puteai să revii... Dar încă e timp...mă proștern și Te chem Îți cer încă-o dată iertare... Privește spre mine...mă strânge la Piept Și lasă prin Haru-Ți salvare! De-ar fi iubirea... De-ar fi iubirea...apa țâșnită din izvoare Aș pune-o-n vas de cinste s-o-mpart la fiecare... Aș transforma-o-n
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
vederea! Numai așa voi putea să o caut. Trebuie să o găsesc. Trebuie să-i explic. Poate s-a căsătorit. Sunt deja trei ani și câteva luni..., dar doresc să știe că nu a fost vinovată. Doresc să-i cer iertare...”. Târziu, foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
DUS PE ALT MAL, de Cristina Toma , publicat în Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015. apoi a venit orașul ca o închisoare și a tras zăvoarele peste mine curge sânge pe eșafoade călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea îi spun mai lasă-mă puțin să mor să simt cum timpul trăiește în mine, să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor și viața luată cu forța am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul nu aveam barcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352252_a_353581]
-
a devenit din ce în ce mai frig uite cum se nasc puii în cuib uite cum își întind copacii crengile până la cer noi părem două vrăbii cu picioarele rupe tu nu mă lași să zbor eu te izbesc de pământ apoi ne cerem iertare du-te să trăiești moartea mea iar eu o să vin în haosul tău poate ne vom învăța reciproc și poate o să murim mai puțin Referință Bibliografică: Zbor, sau cădere? / Cristina Toma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V
ZBOR, SAU CĂDERE? de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352250_a_353579]