19,706 matches
-
Perșa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creație. Își montează o machetă nouă și începe o cu totul altă aventură, fără nicio legătură cu cele scrise până atunci. Așa stând lucrurile, este greu să îți imaginezi ce aspecte concrete ale scrisului acestui autor imprevizibil au în vedere cei care susțin că îl admiră necondiționat. Pentru a putea purta un dialog coerent cu un fan al prozatorului, acesta trebuie întrebat, obligatoriu, la ce carte din creația lui
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
fenomenului pot fi argumente în sine pentru atestarea unei inteligenței creatoare. Mendeleev ne-a arătat că materia stă cuminte într-un tabel, într-o schemă, și că se comportă după anumite reguli, după o anumită ordine, care au putut fi imaginate și înțelese de mintea umană. Cât ni se permite să cunoaștem nu putem încă sesiza. Informația e totul. Ea e inclusă în schemă. Se dă o instrucție după care totul se desfășoară și se extinde pe cont propriu. Numărul de
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
pentru a-l cânta pe Enescu. O notabilă excepțtie. O cu totul modestă susținere venită din partea Ministerului de Externe. Un lăudabil sprijin în plan moral venit din partea celor două consulate românești - cel onorific, cel ministerial - de la Stuttgart! Este greu de imaginat împlinirea acestor momente festivaliere în afara susținerii organizatorice datorate acestei structuri regionale care este Forumul German-Român din Stuttgart, un grup de români inimoși, oameni de excelentă comunicare, de exemplară organizare, conduși de președintele organizației, de domnul Florin Zaheu. În adevăr, lucrurile
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
De-a lungul timpului, ne-am obișnuit să îl vedem pe Liviu Vârciu cântând, dansând, prezentând o emisiune sau apărând pe prima coperta a ziarelor cu ultima cucerire, însă în postura de reprezenatnt politic în Palatul Parlamentului nu și-l imaginase nimeni până acum. Recunosc că sunt tentat să intru în politică, mă gândesc la acest lucru, insă vreau mai întâi să cântăresc bine toate implicațiile pe care le-ar presupune o asemenea alegere în viața mea", a declarat Liviu Vârciu
Liviu Vârciu vrea să intre în politică by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72286_a_73611]
-
-l deslușesc cum se cuvine, este alchimia elaborării sale. Căutând indicii în acest sens, am descoperit o seamă de fapte pline de înțeles. Se pare că autorul și regizorul Mihai Măniuțiu îi descria lui Ioan Pop scena pe care o imagina și coloana sonoră pe care o socotea potrivită; muzicianul o "căuta" sau o inventa, o înregistra împreună cu echipa sa, apoi îi prezenta regizorului rezultatul; acesta asculta, reținea unele fragmente, respingea altele, propunea modificări; Pop scotocea din nou (ajutat fiind de
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
spectacolelor unor trupe vieneze și germane - în Transilvania trupa austriacă Seipp, iar la București - în Teatrul de la Cișmeaua Roșie al domniței Ralu, fiica cu înclinații artistice și literare a lui Ioan Caragea, de la care parcă ne e greu să ne imaginăm că le-a putut moșteni - unde o trupă germană a reprezentat Faust-ul lui Goethe, Hoții de Schiller și Flautul fermecat de Mozart, după cum mai târziu au urmat trupele lui Müller, Zimmermann sau a Catherinei Friese. Iar din Jurnalul lui Timotei
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
sânii, pulpele și celelalte minuni femeiești care-l obsedează pe Brumaru sub corsete și rochii de pudoare descriptivă, cu atât mai sugestivă și mai excitantă. Iar personajele "bătrânului Dosto" fac "atâtea porcării" câte vrem noi să citim sau să ne imaginăm. Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să sară lacăte inutile și interpretează pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
sânii, pulpele și celelalte minuni femeiești care-l obsedează pe Brumaru sub corsete și rochii de pudoare descriptivă, cu atât mai sugestivă și mai excitantă. Iar personajele "bătrânului Dosto" fac "atâtea porcării" câte vrem noi să citim sau să ne imaginăm. Când textul epic original nu ajută prea mult în acest sens, poetul forțează uși închise, face să sară lacăte inutile și interpretează pe măsură ce fabulează. Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după ce, încă din adolescență, a fost "ciuruită de...", în timp ce alte
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
în mod normal, o asemenea poziție față de scris ar fi favorizat ținerea constantă a unui jurnal. Cu toate acestea, recunosc, nu am fost niciodată în stare să țin un jurnal. Mi-am zis că obiectivându-mă în alte personaje și imaginând diverse scenarii pot să mă exprim mai bine, pot să mă cunosc mai bine, pot să fiu eu însumi. Este un punct de vedere oarecum paradoxal, dar mi-l apăr și nu mă dezic de el. întorcându-mă la receptare
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
în discuție cazul Catedralei și am scris tocmai despre o construcție imposibilă, nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu mai reamintesc scenariul fantastic imaginat acolo, fiindcă am făcut lucrul acesta cu alte prilejuri. Despre romanul Pasărea orbilor (Editura Albatros, 2001), în care iau în discuție urmările înmulțirii țiganilor, iarăși nu cred că are rost să vorbesc, dar ceea ce se întâmplă acum, la doar șase
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
consacrat anumitor personaje și unui anumit interval se face saltul printr-o prolepsă peste o generație. Viceversa, narațiunea ajunsă la întîmplările celei de a patra generații a clanului este urmată de jumătatea de pagină scrisă în cursive în care sînt imaginate primele așezări în zonă unde, împinse de foame, aveau să se succeadă și să se amestece populații prelatine, grecești, albaneze, iudaice. Multitudinea de personaje și întîmplări din roman ce alcătuiesc retrospectiva Italiei postunitare nu îl face cîtuși de puțin greoi
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
într-un liceu din Bistrița. Pentru că, în mod evident există o mare diferență între temperatura emoțională a autorului care, scriindu-și cartea își retrăiește viața și cea a cititorilor cărții, care nu cunosc nici unul dintre personajele evocate și își pot imagina cu greu clădirile, străzile și pădurile, evocate cu deplină familiaritate. În cazul lui Alexandru Paleologu, interesul pentru profesorul Artur Voitinovici era dat (și) de mica istorie a lui Mircea Eliade, povestită de Noica autorului. Ce ar putea stârni însă, unui
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
de viața sa și a colegilor de generație. La vârsta liceului fiecare avea viața în față, toate visele păreau realizabile, chipurile erau luminate de speranță și încredere în viitor. O vârstă a inocenței și generozității, la care nimeni nu își imagina că viața este făcută și din intrigi strecurate abil în urechea celui mereu gata să le asculte și să le propage ca pe adevăruri demonstrate, lovituri pe la spate, mârșăvii de tot felul, trădări și ipocrizie. Există o stare de spirit
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
optzeciști, dar noua poezie, scrisă de cei mai tineri, nu mai are publicul anilor 1960-1970. O vlăguiesc (și uneori chiar o compromit) experimentalismul de laborator, textualismul, exhibiționismul sexual. Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă nu mai poate fi imaginată pentru noua literatură, cea care se scrie după 1990. E sigur că un poet nu mai poate deveni mare scriitor, cu succes de public, în perioada postdecembristă, așa cum se întâmplase înainte. E sigur și e trist, pentru că au învins piața
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
și ale vieții intime, căreia îi erau interzise ambiguitățile, metafizica și misterele. Numai așa se explică succesul extraordinar, în proporție de masă, a unor poeți dificili ca Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. Astăzi ar fi de neimaginat să se vândă într-o sută de mii de exemplare un volum de poezii de Ion Barbu. În anii ´60 și ´70, poezia oferea alternativa altui limbaj, a altui univers, imposibil de înlocuit cu alte soluții de refugiu; astăzi, alternativele
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Au contat nu scriitorii tineri care s-au afirmat (au debutat) până în 1960, ci scriitorii care au debutat în jurul anului 1960, până prin 1965, aceștia au primenit peisajul literar și au adus diversificarea stilurilor narative și poetice. La fel, ne putem imagina că adevăratul suflu nou îl vor aduce scriitorii care au debutat de curând sau vor debuta de acum încolo, în jurul anului 2010, după ce se vor fi obișnuit cu atmosfera consumismului și vor ști cum să o depășească. Comunismul și consumismul
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
asupra remarcabilului eseu semnat de Ion Papuc, intitulat "Eminescu dinspre viitor", o meditație pe marginea posterității poetului. Redăm un scurt fragment: Vom înțelege mai bine dilema în capcana căreia se află prins poetul dacă ne vom aminti, așa cum s-a imaginat, că, îndată după deces, trupul i-a fost supus unei disecții anatomo-patologice, cu care ocazie creierul a fost extras de la locul lui, din cutia craniană, cîntărit și apoi uitat pe pervazul unui geam, la îndemîna unor pisici, iar a doua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina mulțumitor demersul lor științific, pe care se cuvine să-l considerăm eficace, oricât de paradoxal ne-ar părea, astăzi... Așadar, Eul liric aruncă în afara drumului pietre ce ar putea împiedica minunea vegetală să crească, din întâmplare, acolo - chiar dacă scrutătorului îi
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
ceea ce povestea. Îi relatam și mamei toate ,,aventurile" noastre. De pildă, când au intrat trupele rusești în Târgoviște, am ieșit cu el, cu Radu Petrescu, cu Timotei Constantinescu și cu Olăreanu pe artera principală ce secționează orașul - Calea Domnească. Ne imaginam că urmează să vedem o armată nemaipomenită. Când colo, și-au făcut apariția niște căruțe cu plăpumi pe ele și cu soldați amărâți care nu arătau ca niște învingători. I-au ajuns din urmă, cu mașinile lor, ostașii români înfrânți
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
cu cerneală neagră, alcătuind Istoria literaturii organice. Cuprindea scriitori inventați - asociam, în cele mai multe cazuri, un nume nemțesc cu un prenume italienesc, pentru o anumită simetrie - și titluri de cărți fictive. Nu doar Bibliografia generală, ci toată lumea pe care mi-am imaginat-o este o confecție de carton. E ca și cum un Dumnezeu farsor s-ar fi jucat cu noi păcălindu-ne să luăm drept esență ceea ce e doar aparență. Am avut această intuiție în Leipzig - oraș de carton de Max Offenbach, din
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
de față, de neterminat. Mă întreb de ce rămân toate neterminate? Oare neterminatul acesta nu este propriu actului creației, fiindcă lumea însăși e o construcție nefinisată? M-am gândit că aș putea să propun neterminatul drept categorie estetică. De aceea, îmi imaginez opera mea ca o pânză a unui pictor în care un colț rămâne alb... Iubirea?... Acum riscul cel mai mare este acela de a cădea în ridicol, în penibil. (Crezi că mi-a fost ușor să nu-ți mângăi umărul
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
XIII-lea veac. Care e însă în renovare, ca foarte multe monumente și clădiri, vedem din ea doar vreun sfert din ce ar fi de văzut. Tot orașul e plin de șantiere, pe câteva bulevarde se înlocuiesc conductele, dar - de neimaginat la noi! - viața normală nu e cu nimic perturbată, nu ambuteiaje, nu praf, nu murdărie, nu mormane de pământ, nu șanțuri. Pretutindeni semnalizări, semafoare, panouri de protecție, pasaje elaborate ad hoc, expresii, toate astea, ale unei griji pentru pieton și
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
politicoși și persuasivi, curați, cu tonete aseptice și prezentare irezistibilă a mărfii. Dar de aici încolo intram în universul lui Gaudí. Vorbesc ca și cum nu toată Barcelona ar fi impregnată de spiritul lui, de nebunia lui, de geniul lui. De la casele imaginate de el, de la designul băncilor de pe rambla, de la un parc, de la cutare portal, de la mozaicurile lui. I se spune "Barcelona lui Gaudí" și, într-adevăr, locul nu mai poate fi imaginat fără el. A început să mă intereseze de mult
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
lui, de nebunia lui, de geniul lui. De la casele imaginate de el, de la designul băncilor de pe rambla, de la un parc, de la cutare portal, de la mozaicurile lui. I se spune "Barcelona lui Gaudí" și, într-adevăr, locul nu mai poate fi imaginat fără el. A început să mă intereseze de mult, de când, prin anii 50, mi-a căzut în mână o poză a Sagradei. Pe urmă, pe măsură ce, prin ani, se tot adăugau, ca într-un puzzle, noi și noi amănunte din viața
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
determinarea și forța și sprijinul pentru a opera o veritabilă schimbare la față, și nu o biată cosmetizare. E spre binele lor, dar și al jalnicului peisaj al presei românești, devenită mătura respingătoare pe care călăresc cele mai sinistre vrăjitoare imaginate de mintea unui Stephen King ajuns la ospiciu.
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]