10,269 matches
-
1967, p. 509-512; S.L. Dyson, Native Revolts in the Roman Empire, în „Historia“, 20, 1971, 2-3, p. 243; R. Chevallier, La romanisation de la Celtique du Pô. Essai d’histoire provinciale, Roma, 1983, p. 302-303 („Commerce et romanisation“); P. Ørsted, Roman Imperial Economy and Romanization. A Study in Roman Imperial Administration and the Public Lease System in the Danubian Provinces from the First to the Third Century A.D., Copenhagen, 1985. • Vezi infra. • V. Pârvan, op. cit., p. 109. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 110
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
the Roman Empire, în „Historia“, 20, 1971, 2-3, p. 243; R. Chevallier, La romanisation de la Celtique du Pô. Essai d’histoire provinciale, Roma, 1983, p. 302-303 („Commerce et romanisation“); P. Ørsted, Roman Imperial Economy and Romanization. A Study in Roman Imperial Administration and the Public Lease System in the Danubian Provinces from the First to the Third Century A.D., Copenhagen, 1985. • Vezi infra. • V. Pârvan, op. cit., p. 109. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 110. surmontat-o încă. În istoriografia contemporană există, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la unificarea statutelor persoanelor, până atunci distincte 32; nu întâmplător, în Orientul elenofon cetățenii romani, latinii și aliații italici sunt adesea confundați sub numele de Rômaioi și Italikoi în inscripții grecești și de Italici în cele latinești 33. În epoca imperială, în condițiile deplasărilor diferitelor populații dintr-un colț în altul al statului roman prin fenomenul de colonizare civilă și militară, ale acordării dreptului latin sau a cetățeniei romane, ale accesului la cetățenie (politeia) al orașelor grecești și ale naturalizării universale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-adevăr, rolul activ al negustorilor din provinciile răsăritene în vremea Principatului dincolo de zonele lor de origine 62. Doar un singur exemplu: în Macedonia, la sfârșitul Republicii, cei mai mulți negotiatores proveneau din regiunile italice Latium, Campania și Lucania, pe când în perioada imperială emigrația din Roma și Italia sudică a slăbit, fiind înlocuită de cea din Achaia, Asia Mică și provinciile balcanice (în special Thracia și Moesia Inferior)63. Cât privește supremația provincialilor răsăriteni față de romani și italici în anumite activități comerciale, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Reiches (1.-3. Jahrhundert). Eine Einfürung, Berlin, 2002, p. 136-138, 264-265. conferi elementului care practica comerțul dincolo de graniță un caracter pronunțat roman“65. Observația istoricului român a fost confirmată întocmai de cercetările din ultimul secol atât sub aspectul romanizării teritoriilor imperiale nordice, situate pe axa Rin-Dunăre66, cât și al puternicei penetrații comerciale romane, cu implicații și în alte planuri, în regiunile barbare din vecinătatea limes-ului sau chiar mai îndepărtate 67. Iată, de exemplu, situația din Germania 65 V. Pârvan, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
d.H. se datora absenței oricărei constrângeri care ar fi putut îngrădi deplasarea negustorilor dintr-o parte în alta a statului, intervenționismul etatic în materie de comerț manifestându-se abia din secolul al III-lea79. Descoperirile epigrafice și studiile de economie romană imperială din ultimul secol au dat întru totul dreptate savantului român; „aucune entrave d’ordre juridique ou administratif - scria, în acest sens, Henriette Pavis d’Escurac - n’intervint jamais sous le HautEmpire, de la part des autorités de Rome et de leurs
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
interprovincial 87 și dinamismul comercianților originari din Galliae 88. • În sfârșit, o altă idee importantă afirmată de Pârvan în urma analizei „naționalității“ și statutului social al negustorilor din Imperiul roman era aceea că „în activitatea comercială a lumii antice din epoca imperială romană nu poate fi vorba de o «Oikenwirtschaft» /economie casnică - n.n./“89. Fenomenul este valabil chiar și pentru Italia, unde sclavii au jucat un anumit rol în comerț, dar niciodată aceștia nu au reușit să depășească păturile libere 90. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849, „Gazeta Transilvaniei”. Sub redacția lui G. Barițiu, în iulie 1837 s-a editat la Brașov „Foaia de săptămână”, periodic destinat a fi complementul politic al săptămânalului „Foaia duminecii”. Deoarece nu se obține aprobarea administrației imperiale, gazeta este suspendată după două numere. La începutul anului următor se publică în locul ei, și cu toate aprobările necesare, G. de T., avându-i pe Barițiu ca redactor și pe J. Gött ca editor. Din 9 septembrie 1850 redactor va
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
numeroase procese de presă. Prima suspendare a survenit ca urmare a evenimentelor revoluționare din 1848, între 17 martie și 1 decembrie 1849. În 1850 Barițiu scrie o serie de articole referitoare la revoluție și la rolul lui Avram Iancu. Cenzura imperială cere să se întrerupă publicarea lor și, Barițiu refuzând, G. de T. este din nou suspendată de la 13 februarie. La 9 septembrie gazeta reapare, dar redactorului nu i se permite să-și reia activitatea; Iacob Mureșianu, care îi ia locul
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
1978; Poeme, pref. Mircea Tomuș, București, 1979; Intrarea în cetate. Timișoara - poeme și priveliști (în colaborare cu Iosif Costinaș), Timișoara, 1980; Cuvinte magice - Magic Words, ed. bilingvă, tr. Irina Grigorescu, introd. Cornel Ungureanu, Cluj-Napoca, 1981; Tematica umbrei, București, 1982; Iarna imperială, pref. Marcel Corniș-Pop, București, 1986; Fonetica astrelor, Timișoara, 1986; Călătorie neterminată, București, 1988; Curtea retorilor, București, 1989; Capcane și visuri, Timișoara, 1992; Predica focului, Cluj-Napoca, 1993; Dragoste și iarnă, Timișoara, 1995; Diamantul de întuneric, Cerașu-Prahova, 1997; Războiul estetic, postfață Crișu
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
este o succesiune de splendide discursuri, mostre remarcabile de oratorie, care însă țin acțiunea în loc și nu justifică frenetica retezare a capetelor. Mesajul politic rămâne și el ambiguu, scriitorul dorind să acorde egală îndreptățire regalității și republicii: realitatea reprezintă abuzul imperial de putere, libertatea este scopul politicii, moartea însă (în numele unui principiu) strămută discuția din planul politic în cel ontologic. Două trăsături se vor conserva de la începutul la sfârșitul activității literare a lui D.: practicarea a ceea ce el însuși a numit
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
grasă. Vezi că iese lapte, apeși și mai tare și laptele curge și, exact atunci când se umple găleata, vaca o lovește cu coada și se varsă totul. Asta face CIA cu procesul de luare a deciziilor”15. „Serviciile de informații imperiale” În timp ce analiștii de informații deseori cred că atașamentul unui factor de decizie față de o strategie îl face să ignore sau să încerce să distorsioneze ori să șteargă informații relevante, factorii de decizie pot crede că, deși informațiile oferă deseori doar
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
interzice asasinatele interzice și operațiunile care ar putea, din neatenție, să aibă ca rezultat moartea unui lider politic sau (mai restrictiv) expunerea unei personalități politice la un risc semnificativ de a fi ucis. 47. Jules Witcover, Sabotage at Black Tom: Imperial Germany’s Secret War in America, 1914-1917 (Algonquin, Chapel Hill, N.C., 1989). 48. Mărturia lui Stansfield Turner, în US House of Representatives, Permanent Committee on Intelligence, Subcommittee on Legislation, HR 1013, HR 1371, and Other Proposals which Address the Issue
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a informațiilor secrete, lipsa de deschidere a Uniunii Sovietice confirmă, la nivel concret, ideea că serviciile secrete sunt interesate de toate datele care au relevanță în plan strategic. 17. După cum am mai menționat, capitolul 6, secțiunea referitoare al „serviciile secrete imperiale”. 18. Concepția despre importanța analizei informațiilor strategice și motivele care stau la baza acesteia a fost enunțată pentru prima dată de către Kent și colegii săi în cursul activității desfășurate în cadrul Departamentului de Cercetare și Analiză a OSS, în timpul celui de-
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
singurul răspuns este, după Shulsky și Schmitt, independența agențiilor de informații, care să se ghideze exclusiv după informația deținută, și nu după modalitatea în care produsul lor analitic ar afecta procesul politic. La celălalt pol, sugestiv identificat prin sintagma „informațiile imperiale”, accesul direct al decidentului, în special al demnitarului de vârf, la informații pe care analistul nu le cunoaște, cum ar fi conversațiile confidențiale cu demnitari străini, face ca factorul politic să considere îndreptățit refuzul de a renunța la propriile concluzii
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
informațiile interne 226 supravegherea 233 caracterul secret și controlul 199-205 negarea plauzibilă 201-203 structura birocratică 154, 199, 298 n. 42 supravegherea de către Congres 152-153, 204-205 expertiză și strategie 205-216 distincția „fapt/valoare” 205-206 independența serviciilor secrete 213-216 „serviciile de informații imperiale” 209-213 sindromul „uciderea mesagerului” 206-209 standardul în materie de infracționalitate 228-232 Î și antiterorismul 234-238 Î și securitatea personalului 232-234 Marea Britanie acțiuni secrete de propagandă în SUA 139 British Government Communications Headquarters (GCHQ) 170 criptanaliza în cele două războaie mondiale
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de retorică la Cartagina, unde și-a câștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a îndepărtat tot mai mult de creștinism. Iar după Cartagina, oraș important, însă situat totuși în provincie, continuarea carierei de retor presupunea deplasarea la curtea imperială sau în vecinătatea acesteia, așa cum făcuseră în acei ani poetul Claudian, care plecase din Egipt și se dusese întâi la Roma și apoi la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care nu își mai compusese scrierile sale istorice în Antiohia, patria sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire fusese acela reprezentat de un intelectual și un neoplatonic ca și Augustin, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou neoplatonismul și cearta cu maniheienii După aceste experiențe, în săptămâna sfântă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii care veniseră împreună cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filosof dusă la Milano; în consecință, el a vrut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai pentru a-l contracara pe episcopul donatist. Augustin a fost hirotonisit pe neașteptate, în ciuda tuturor precauțiilor sale. Între sfârșitul lui 390 și începutul lui 391, el se găsea la Hippona, unde se dusese pentru a vorbi cu un funcționar imperial; în acea cetate era episcop Valeriu, un bătrân de origine greacă, slab cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gândit să profite de faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care, de altfel, o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu pot muri ca niște martiri pentru că nu au dus viață de creștini. Nu devii martir datorită pedepselor, ci grație cauzei” (Epist. 204, 4). Acuzația de persecuție, lansată în urma aplicării legilor imperiale, este contracarată de Augustin care spune că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă de origine constantiniană și răspândită deja de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care în scrierile din epoca imperială era considerată un oraș etern, îi impresionase, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, și tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească și nu către cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian din Eclano În Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius făcuse senzație, și nu atât din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, justificată, cât mai ales pentru că rezultase că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți erau cei ce fuseseră seduși de ceea ce predica Pelagius, atât printre nobilii din Roma, cât și printre oamenii Bisericii; printre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Zosimus, iar pentru acest lucru a fost destituit și trimis în exil; nici adresându-se curții n-a obținut un rezultat mai bun pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu care obținuse semnarea decretului imperial din 419. În 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia) al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase de-acum în mod preferențial polemica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrâns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului plătindu-le un tribut și formând cu oamenii lor un corp de miliții imperiale (un lucru care, oricum, se mai întâmplase în momentele cele mai rele din secolul al III-lea). Începând cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]