3,164 matches
-
aminte visul de azi-noapte. Ce frumos! Am visat că eram cu toții și cântam. Tu și cu mine, Mark și Karin, așa cred. Eu cântam la violoncel. Nici măcar n-am pus vreodată mâna pe un violoncel. Dar se auzea o muzică... incredibilă! Cum poate face creierul așa ceva? Adică, să imite cântatul la un instrument, mai înțeleg. Dar cine compunea muzica aia? În timp real? Eu nu pot nici măcar să citesc o partitură. Cele mai minunate armonii pe care le-am auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
insuportabilă, la fel cum altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită atunci când e departe de soțul ei
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
vapor de lux, iar cînd ele au vrut să se Întoarcă le-a telegrafiat: „Mergeți mai departe, copii, pînă la Roma! Mergeți, mergeți Înainte! Tata face milioane!“. Ei bine, despre toate aceste lucruri și despre multe altele legate de viața incredibilă, nebună, fantastică și totuși plină de suflet a familiei pe care am cunoscut-o pe străduța mizeră din Brooklyn i-aș putea povesti gazdei mele. Și i-aș putea spune o mie de alte lucruri despre oamenii din jurul meu - despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmbibată de cultură și națiuni de mii de oameni, de la un celebru oraș al plăcerii la altul. Și, În locul bucuriei sălbatice și al speranței fără nume ce o simți privind pe fereastra unui tren american, aici (În Europa) simți bucuria incredibilă a Împlinirii, satisfacția senzuală și imediată, sentimentul că nu există pe lume altceva decît bogăție, putere, lux și dragoste și că poți să trăiești și să te bucuri veșnic de viață, de plăcere În nenumăratele sale ipostaze. CÎnd tînărul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul orașului Își trece mîna peste creștet cu un gest ce trădează priceperea Înceată a unor lucruri aproape incredibile și rostește rar: „Nu zău, ce zici de chestia asta?“ și pleacă să le Împărtășească noutățile fascinante celor care-l așteaptă cu nerăbdare și interes.) Astfel, În mii de orașe, pe mii de străzi, În mii de puncte ale pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui singur animal - a unei mașini umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l captura pe Gilbert Gosseyn, omul cu creier superior... Da, să-l captureze! Și - mai rău! - prizonierul să nici nu știe când sau cum se făcuse asta... Ar trebui să aștept. Și să descopăr, cine sau ce, avusese această putere incredibilă. Pentru că, dacă putea s-o facă acum, a doua oară, ființa sau lucrul acela s-ar putea să nu mai riște să mă scape." Un timp, Gosseyn se relaxă și-și lăsă corpul să zacă pur și simplu, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
milionime de secundă mai târziu Fusese neașteptat, desigur, deoarece își dăduse seama cât de periculos era băiatul-âmpărat. Toate particulele acelea erau deviate către bagheta energetică din spatele băiatului. Și energia rezultantă produsese aprinderea și zgomotul acela ca un fâșâit. Realitatea neașteptată, incredibilă, era că aici, în băiatul acesta, se afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
erau ținute strâns unite și continuau să "existe" datorită conștiinței. Inteligența și Materia aveau un Rost. Motivul pentru care trebuiau să se întoarcă în a doua galaxie era că nimic nu se afirma acolo datorită unei idei greșite fără sfârșit; incredibilul sistem de conducere Troog, din cauza căruia nimeni nu se gândise să pună capăt războiului: așa că Trogii atacau mereu și ființele umane mereu se apărau. ...De două milioane de ani! La întoarcerea lui Yona, acesta avea să facă o afirmație, susținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zgomot uriaș, lumea s-a scindat. Totul a fost împărțit în două. De atunci jumătățile despărțite se află în căutarea jumătății pierdute care să li se potrivească perfect, dar nu se pot găsi. Numai cu totul întîmplător, printr-o coincidență incredibilă din milioane de întîlniri, cele două jumătăți se întîlnesc din nou. Trebuie să fie o mișcare sălbatică atunci cînd se întîmplă un astfel de lucru, un moment de extaz atît de mare că timpul se oprește din nou. Uneori mă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
actului de justiție. Aflăm din presă că un prim procuror din Iași a distrus înscrisuri originale dintr-un dosar pe care-l avea în lucru și le-a înlocuit cu alte acte similare întocmite în fals chiar de inculpat. Ce incredibilă cârdășie pentru sabotarea justiției! Așadar inculpatul întocmește acte false iar procurorul care ar trebui să-l ancheteze îi măsluiește acestuia dosarul cu actele furnizate de subiectul anchetei. Ce siguranță mai poate avea poporul de posibili clienți ai justiției că va
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
creierul său cu regularitate. Pe Pământ tuburile cu șravitoni erau clasate în grupa "înfometaților de radiații". Lipsiți de gravitoni, ei căutau stabilitatea. Până aici, reacție normală. Deoarece, orice lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub un semnal. Rezultat: excitația. Modificarea frecvenței lor, cât timp obiectul rămânea în preajmă. Pe Pământ, în asemenea ocazii, tehnicienii ziceau "iată-l iar pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea acum într-o stare de receptivitate ca niciodată, iar că în această stare de conștiență deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
creierul său cu regularitate. Pe Pământ tuburile cu șravitoni erau clasate în grupa "înfometaților de radiații". Lipsiți de gravitoni, ei căutau stabilitatea. Până aici, reacție normală. Deoarece, orice lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub un semnal. Rezultat: excitația. Modificarea frecvenței lor, cât timp obiectul rămânea în preajmă. Pe Pământ, în asemenea ocazii, tehnicienii ziceau "iată-l iar pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era deloc complicat. Dormea. Și avu un vis ciudat. Visă că trupul lui Gosseyn din sarcofag se găsea acum într-o stare de receptivitate ca niciodată, iar că în această stare de conștiență deplină, în mijlocul criptei amintirilor ajungea să stabilească incredibilul "raport" în sfârșit posibil în pofida puținătății antrenamentului. Gândurile nu veneau de la Gosseyn, ci treceau prin el. - "Eu sunt. Memoria trecutului..." Conceptul ajungea la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de hrană. Dar pentru prima oară întâlnim pe o planetă o ființă inteligentă cu gusturi atât de exclusive. Aceste ființe nu par să fi avut vreodată ideea de a-și cultiva singure hrana și de a și-o conserva. O incredibilă lipsă de prevedere, nu-i așa? Atât de incredibilă încât orice explicație care n-ar ține seama de acest factor ar fi, ipso facto, nesatisfăcătoare. Grosvenor mai făcu o pauză, ca să-și tragă sufletul, dar nu mai privi în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
planetă o ființă inteligentă cu gusturi atât de exclusive. Aceste ființe nu par să fi avut vreodată ideea de a-și cultiva singure hrana și de a și-o conserva. O incredibilă lipsă de prevedere, nu-i așa? Atât de incredibilă încât orice explicație care n-ar ține seama de acest factor ar fi, ipso facto, nesatisfăcătoare. Grosvenor mai făcu o pauză, ca să-și tragă sufletul, dar nu mai privi în sală. N-ar fi putut aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de la tine în următoarele două săptămâni, împreună cu cele cinci mii de unități monetare. La revedere. Cayle nu se mișcă imediat, dar deja îl cuprinsese amărăciunea înfrângerii. Din bezna gândurilor sale prinse contur conștiința faptului că i se oferise un prilej incredibil, iar el îl ratase prin slăbiciune. Se uită cum colonelul, cu o înfățișare perfect degajată, îl privea acum amuzat: - Împărăteasa nu înțelege pur și simplu ce problemă mare este să pui capăt unui sistem de promovări plătite în armată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care făcea vălurele peste clădirile albe, sfărâmate. De jur-împrejur, răspândite până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era întreruptă doar de clipocitul blând, atemporal al valurilor. Și din nou veni acea tranziție instantanee. Deși de data asta era mai bine pregătit, totuși se cufundă de două ori în acel fluviu mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
începeau să strige ca niște demenți, iar unii dintre ei chiar leșinau. Zarva ajunsese până la Urnita pe care o putea suporta cineva: era un adevărat iad care se dezlănțuise sau, mai bine-zis, continua într-un unic zgomot, de o intensitate incredibilă. Și, din minut în minut, fulgera de-a curmezișul ecranului un anunț pentru toată lumea: URMĂRIȚI-VĂ INIȚIALELE! Fara se uita cu atenție. De la o secundă la alta, simțea că nu mai poate rezista. Îi venea să țipe la toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
DE GÎNDURILE LUI GIL NEELAN ȘI DE MIRACOLUL PRODUS. ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, ACEȘTI OAMENI PUTERNICI CARE-L LUASERĂ PRIZONIER INTENSIFICASERĂ LEGĂTURILE DESTUL DE FIRAVE DINTRE CEI DOI FRAȚI ȘI STABILISERĂ O LEGĂTURĂ MINTALĂ PESTE SUTE DE ANI-LUMINĂ, O LEGĂTURĂ INCREDIBILĂ ȘI INSTANTANEE. ȘI, CU TOTUL ÎNTÎMPLĂTOR, FUSESE LUAT ÎN ACEASTĂ CĂLĂTORIE FANTASTICĂ. \ DOAMNE, DAR CE ÎNTUNERIC ERA! CIUDAT! ÎNTRUCÎT NU SE MAI AFLA LA ARSENALE, PROBABIL, JUDECÎND LOGIC, TREBUIE SĂ SE FI AFLAT ÎN "ORAȘ" SAU UNDEVA PE NAVA FIINȚELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND O STRADĂ DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ SĂ-I VINĂ SĂ CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu toate cele patruzeci de tunuri; iar flăcările țîșniră din gigant într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LA UN SPECTACOL DE TEATRU CARE SE TERMINASE LA UNSPREZECE ȘI CINCIZECI ȘI TREI DE MINUTE. DE ATUNCI HOINĂRISE PRIN ORAȘ, CĂSCÎND GURA LA UNA ȘI LA ALTA. NU SE GÎNDISE SĂ ASCULTE BULETINELE DE ȘTIRI. HABAR N-AVEA DE NIMIC. LUCRU INCREDIBIL, S-AR FI PUTUT PRĂBUȘI JUMĂTATE DIN LUME ȘI EL SĂ NU ȘTIE. PRINȚUL DEL CURTIN VORBI DIN NOU: \ ESTE ADEVĂRAT CĂ ÎNTR-UN ASEMENEA CAZ NU SE DEZVĂLUIE DE OBICEI IDENTITATEA PERSOANEI, DAR... ÎL OPRISE ÎMPĂRĂTEASA, CU GLASUL SCĂZUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]